3,576 matches
-
semnificație negativă: ele se dovedesc a fi modele sau căi care asigură o creștere și Înălțare morală și spirituală a omului. Μ Ce se Întâmplă când gândirea Încearcă să depășească bariera rațiunii, să iasă din condiția obișnuită a „raționalismului cartezian”, lucid și prudent? Ea intră atunci În regatul a ceea ce filosofii numesc „cunoaștere contemplativă” sau „intuiție intelectuală”. Aceste ipostaze spirituale sunt Însă greu de definit, deoarece ele presupun „asceză mentală”, „suprimarea operațiilor mentalului”: În astfel de stări, care sunt cultivate de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
egoismul” ni se poate imputa În totalitate; el poate să apară și ca o reacție firească de apărare a noastră față de agresiunile răului din lume. În aceste Împrejurări, egoismul dobândește caracterul unui factor psihoterapeutic, luând forma unei atitudini de nepăsare lucidă: „De te-ating, să feri În laturi, De hulesc, să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură; Zică toți ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrăgești
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Paolo Pasolini" Pier Paolo Pasolini este întotdeauna o voce aparte, cu tot ceea ce poate să însemne aceasta în bine sau în rău: prin faptul că e un autor mare și imperfect, clasic și extrem, primitiv și în același timp rafinat, lucid în proiectul operelor sale, dar febril în furia creativă, de nestăpânit, deseori descumpănitor; este altfel decât ceilalți în judecățile sale mușcătoare și neașteptate, dar și în pozițiile sale publice dintre cele mai riscante, în resentimentele și în obtuzitatea ce continuă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de la capăt... Știu că vorbesc aiurea. Desigur, aceste restricții economice care au aerul de a se fixa într-un standard de viață ce va caracteriza de-acum încolo tot viitorul nostru pot însemna ceva: că poate era o profeție prea lucidă, demnă de niște disperați, să te gândești că istoria omenirii e de-acum istoria industrializării totale și a bunăstării, adică „o altă istorie”, în care nu mai au sens nici felul de a fi al poporului, nici rațiunea marxismului. Poate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-i lipsește nimic, nu vrea nimic; doar un șir de mătănii pentru a recita rozariul seara, și nu se găsește nimeni să-i aducă unul din fier ca să-l spânzure de un par. Însă înainte de această concluzie „fără ieșire”, perfect lucidă și sadică, întregul corp al poeziei se bazează pe reticență ca figură retorică ce spune ceea ce neagă. Dar ce neagă Buttitta, în mod repetat, ba chiar anaforic? Neagă că el, poetul, este cel încercat de ranchiună, ură, mânie, conștiința nedreptății
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
viață. Îi plac sărbătorile și compania. Este foarte relațional. Atrage în mod natural simpatia datorită naturii sale vesele și entuziasmului pe care-l transmite celorlalți. Managerul „albastru”, opusul său, are drept calități rigoarea, capacitatea de a da înapoi, seriozitatea, analiza lucidă. Este ordonat și cultivă această ordine în mod intelectual. Merge până în profunzimea lucrurilor și e incredibil de precis. Abordează totul în mod rațional și metodic și are nevoie de timp pentru aceasta. Alături de calitățile „managerilor-culori” sunt prezentate și punctele lor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
rigorii documentare și al subtilității argumentării. Ultima caracteristică e vizibilă mai ales în interviurile, tabletele și reportajele din Bat clopotele pentru Basarabia (1995), carte distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, definită prin „tremurul de nerv participativ, fiorul dramatic, analiza lucidă” (Mihai Cimpoi), prezente în aceste pagini despre realitățile politice, culturale, psihologice de dincolo de Prut. După interludiul basarabean, Inelele lui Saturn (1998) investighează „paradisul tulburat” al lui I. L. Caragiale (în care domnește „puterea întunericului”), descoperind premonitorii accente ionesciene în Victimele datoriei
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
Printre altele, autorul studiului afirmă: „Portretizarea lui Antonescu drept «salvator al evreilor» face parte din campania politică a naționaliștilor Împotriva Ungariei și a ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. În Încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă concepția ideologilor naționaliști - „o Românie Mare omogenă din punct de vedere etnic, simultan național-creștină, antiliberală, antidemocratică și antimonarhică” (p. 84). A doua parte a volumului - „Campania Împotriva evreilor” - se deschide cu studiul lui Radu Florian
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din dormitorul lor o fotografie cu echipa națională de fotbal. Asta e iubire adevărată de patrie, În ambele cazuri, acesta este patriotismul pe care-l admir. Foarte importante În acest jurnal de ghetou sînt și substratul ideatic și gîndurile, deosebit de lucide pentru un om la 19-20 de ani, gînduri existențiale și filosofice chiar, dar și nivelul informațional al jurnalului, datele și descrierile mișcărilor, ordinelor și situației, Întîmplărilor și acțiunilor. Un jurnal unic, original și bine scris, care, de altfel, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care președintele PNL, C.I. (Dinu) Brătianu, l-a Înaintat Misiunii americane la București În timpul vizitei lui Ethridge. Acest document a fost transmis secretarului de stat James F. Byrnes de către Burton Y. Berry, reprezentantul politic al SUA În România. O analiză lucidă a situației din țară, „Memorandumul” continua practic activitatea similară a autorului În timpul războiului, cînd destinatarul fusese mareșalul Ion Antonescu. Ce s-a Întîmplat după ce Mark Ethridge s-a Întors În Statele Unite și și-a redactat raportul către Departamentul de Stat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și controleze emoțiile, să ia o oarecare distanță și să domine faptele ca un observator prevenit, lucid. Pare interesată mai degrabă de minuția reconstituirii, de concretețea unei senzații, de precizia unui gest, a unei vocabule și nu pune mare preț pe comentariu. În aviditatea privirii se ascunde totuși o frustrare, o vitalitate reprimată, căutându-și drum spre
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
plece din Constantinopol (poate din cauza stăpânirii turcești) și vine în Țara Românească (prin 1603-1605), unde va fi numit egumen al mănăstirii Dealu. În 1605 primește și titlul onorific de mitropolit al Mirelor. Participă activ la viața politică, învățatul egumen, minte lucidă și dreaptă, bucurându-se de aprecierea domnitorilor. M. a scris numai în limba greacă, limbă de circulație în mediile culte românești. Viața și petrecerea cuvioasei maicii noastre Parascheva cea Nouă din Epivates este o hagiografie, având ca model opera cu
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
istorie a Moldovei, din timpul lui Ștefan Tomșa. Tradusă, prescurtată sau adăugită, Istoria...a fost inclusă în principalele cronici ale Țării Românești, fiind unica sursă internă pentru perioada relatată. Scrierile lui M., cu un pronunțat caracter moralizator, dezvăluie un spirit lucid care, fiind slujit de retorica vremii, dar și de calități literare autentice, reușește să se impună atenției prin relatări veridice și dramatice. SCRIERI: Istoria celor petrecute în Țara Românească. Începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod; Aici scriem oarecare sfaturi
MATEI AL MIRELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288064_a_289393]
-
conturate cu ironie simpatică și tehnici fără pretenții. Un jurnal, pe care M. îl ține încă de la vârsta de doisprezece ani, îi oferă materia literară, prelucrată imaginativ în cărțile sale. Dacă umorul sec al primelor proze reprezenta reacția unei priviri lucide la cenușiul lumii, volumul intitulat sugestiv Schițe de roman (1989) își schimbă tonul, adaptându-l fiecărei situații și lăsând să pătrundă tipuri noi de personaje, fiecare cu o istorie. Funcționează în continuare autoironia și ironia bine cumpănite, își fac simțită
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
vină”: tragicul e o valoare a vieții și de aceea exclude absurdul. Publicistica de după 1989 - Crimă și moralitate (1993), Cronica melancoliei (1998), A vorbi într-un pustiu (2001) - impune o voce fermă, nemiloasă cu sine și cu ceilalți, o conștiință lucidă, morală și socială, căreia nu îi lipsesc tragismul și sarcasmul. Autoarea se dezvăluie, pe sine și pe ceilalți, fără menajamente, fiind angajată într-o nesfârșită călătorie spre „mine însămi”, care nu poate să ignore lumea din jur. Paginile incluse în
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
propus este ilustrat prin comentarea unor scrieri de Marin Preda, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura sau E. Lovinescu. Criticului de la Sburătorul îi este consacrată și monografia E. Lovinescu. Critic și istoric literar (1998), care plasează opera cercetată sub semnul unei reevaluări lucide, având în vedere alt orizont de așteptare. Mai mult chiar, demersul se dovedește cu atât mai incitant, cu cât trimite la o reconsiderare a prezentului nostru cultural prin prisma teoriilor lovinesciene. E o mișcare dublu direcționată, care pune față în
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
poetul se voia un perfecționist. Curată eroare a fost ideea de a întreprinde, târziu, restaurarea la rece a textelor de odinioară, cu argumentul că arta e o „îndeletnicire în devenire”, perpetuă nostalgie a desăvârșirii. Remaniindu-și operele, în 1965 restauratorul lucid din Cântece tăcute nu se mai identifica emoțional cu cel care altădată vorbea de partea hipnotică a poeziei, adică de starea de grație, irepetabilă, echivalând cu arătarea sau cu revelarea. Autenticul M., deschizătorul de perspective noi în care Basil Munteanu
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
o serie de studii monografice consacrate unor autori de prima mărime. Anatomia scrisului lui Titu Maiorescu întreprinsă de M. detectează o polaritate fondatoare: la o extremă - spiritul religios, afirmativ, edificator al ctitorului și deschizătorului de drum, la cealaltă - spiritul polemic lucid al contestatarului, care demolează metodic, netezind drumul celui dintâi. Conform opiniei exegetului, în principiu cele două vocații s-ar manifesta succesiv: întâia parte a criticii lui Maiorescu este negativă, în contrast cu ultima parte, care afirmă. Prin urmare, Maiorescu nu propune o
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
a fost expusă clar, În Întregime și În indispensabila sa armonie. Acest plan a fost elaborat departe de agitația din biroul primarului sau din primărie, de strigătele electoratului sau de tânguirile victimelor societății. A fost realizat de minți liniștite și lucide. Nu a ținut cont de nimic altceva decât de adevărurile umane. A lăsat deoparte toate reglementările, obiceiurile și căile existente. Nu a luat În calcul dacă poate sau nu să fie aplicat În condițiile constituției În vigoare. Este o creație
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
însemnătate nu e pe deplin apreciată. În fața noastră se află Învățăturile pătrunzătoare și umane ale acestui Marc Aureliu, domn-filosof urcat pe vechiul tron al Țării Românești la începutul secolului al XVI-lea, Ioan Neagoe. Excelent stilist, gânditor profund și moralist lucid, voievodul scriitor este înainte de toate un înțelept, care a reușit să lărgească orizontul dogmei formale creștine și să dea un caracter general uman sfaturilor sale practice în domeniul «evlaviei» stereotipe.” Nu pot fi trecute cu vederea nici cărțile sale Grigorii
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
s-a manifestat complet, în plină lumină. Vocația universalității, ca sete de cunoaștere și de creație, îi este caracteristică. O imensă nerăbdare și o indicibilă voluptate a cuprinderii întregului nasc proiecte grandioase, gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
lui căpătând statutul de puncte de referință în evoluția speciilor pe care le ilustrează. Foarte buna cunoaștere, prețuirea înaintașilor, de la începuturi până în epoca pașoptistă, nu rămân la nivel declarativ, ci se transformă în studiu, în exegeză. Privindu-și contemporanii, încearcă lucid, fără iluzii, dar nu întotdeauna obiectiv, să detecteze carențe, să disocieze și să definească valoarea și nonvaloarea. Bunăoară, articolul Mișcarea literelor în Ieși (1863) înglobează, normativ, un mic tratat de estetică a poeziei, analiza producțiilor din epocă fiind făcută cu
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
succesive, crezând în „nevoia confruntărilor de sine” și în problema dificilă a devenirii ferite de trădare, I. este o figură inedită în spațiul scrisului românesc. Cititorul are șansa - relativ rară - a asistării sale asidue de către autorul însuși, „cicerone” pedant, exigent, lucid în propriul teritoriu scriptural. Permanentul, neobositul dialog cu sine și cu ceilalți „înscenează” marile teme ale culturii, le transformă în colocvii dramatice, tensionate, „dramatizate”, în provocări. Nevoia de certitudine, de sistem și echilibru a dascălului prin vocație este secondată de
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
postului de observație într-o no man’s land este favorizată, dacă nu de-a dreptul impusă, de excentricitatea etnică („niciodată cu adevărat înscris în centrul vreunei comunități etnice, religioase, naționale, lingvistice”). Starea de multiplu minoritar îi furnizează libertatea alegerii lucide. Alături de cartea de debut, autorul așază alte două titluri de care va fi tentat să se despartă: Dialectică și estetică (1971) și Umanism: viziune și întruchipare (1978). Meritul lucrării dintâi, Romanul monumental și secolul XX, este că dezvăluie interesul autorului
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
el se va declara deschis de partea lui Tudor Vianu și a cărturarilor care nu au ales exilul interior și au acceptat compromisuri îndelung discutabile pentru a asigura continuitatea culturii române. Perfect valabilă, menită să argumenteze o opțiune, de altminteri lucidă și atent chibzuită, este distincția dintre marxizant, cel atras de filosofia lui Marx, și marxist, cel supus necondiționat marxismului ideologizat. În sensul revenirii continue, temele prefigurate în triada începutului sunt reluate în anii ’80, fiecare în câte o trilogie. „Impuritatea
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]