3,158 matches
-
brumă de talent (cazul crispaților). Viziunea interioară, singura esențială în determinarea unei opere, se sufocă atât în ariditatea lipsei de expresivitate cât și într-o luxurianta stilistica. Problemă, după cum se vede, e aceea a transcenderii, a învingerii dichotomiei relaxat-crispat, postmodernism ludic, - literatura zilei. Aceste două extreme, fără îndoială, sunt direcțiile pe unde va naviga literatura viitorului. Dar opoziția lor nu e neapărat fertila. Poate de aceea avem nevoie de o atitudine desueta. Cum s-o câștigăm în condițiile fugii de desuetudine
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
249), și, mai ales, Oedip și Lujin (pp. 259 - 261) sunt două mostre de supremație a lecturii. Adică de interpretare în ciuda clișeelor formale și, până la urmă, în ciuda a tot. Iată, din cel din urmă: „Literatura lui Nabokov este un exercițiu ludic, un joc fabulos cu memoria imaginilor, o artă combinatorică de haz și umor, o prestidigitaț ie vecină cu magia. Din această demonie particulară rezultă, ca din joacă, un adevăr psihologic profund, o viziune dramatică și emoționantă a existenței, în afara oricăror
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
de "infiltrare în teritoriul vecin". Interesul autoarei se îndreaptă mai ales înspre zonele de glisaj, perspectiva sa este generoasă, integratoare, tinde să efaseze cît mai mult granițele fluctuante dintre cele două "niveluri de literatură" și să reabiliteze, din direcția spiritului ludic, ironic și permisiv al postmodernismului, romanul popular, etichetat de regulă ca paraliteratură, (formulă ce poartă în sine marca excluderii). Deși mai puțin dedată subtilităților teoretice decît lucrarea lui Mircea Vasilescu, cartea Ioanei Drăgan, rămîne totuși un studiu agreabil, scris cu
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
nu au nici început, nici sfârșit. Astăzi, Richard Serra este unul dintre puținii artiști care reușesc să vorbească unui public larg folosind limbajul ermetic al artei abstracte. Evocând contururi familiare, plină de un permanent sens al mișcării, de lirism și ludic, fermecătoarea sa creație din ultimii ani are o căldură neobișnuită. Succesul poate duce însă ușor la monotonie și repetitivitate. Semne se pot deja vedea acum, când artistul este excedat de comenzi, fiecare muzeu dorindu-și propriul Serra în colecție. Este
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
dar era complicat de stabilit cum putea face asta, de vreme ce formalismul lăsase urme adînci. Au fost două căi de a ieși din avangardele formaliste (n-aș spune din „modernitate”, cred că sîntem încă aici). Prima ieșire a fost una „postmodernă”, ludică, dacă ne gîndim cum a fost definit postmodernismul în arhitectură. Bricolajul de stiluri, de pildă, a fost practicat și de altfel văd foarte clar în arhitectura bucureșteană cum fațadele mixează elemente vechi și noi. Această estetică compozită este ludică, dar
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
postmodernă”, ludică, dacă ne gîndim cum a fost definit postmodernismul în arhitectură. Bricolajul de stiluri, de pildă, a fost practicat și de altfel văd foarte clar în arhitectura bucureșteană cum fațadele mixează elemente vechi și noi. Această estetică compozită este ludică, dar și deierarhizantă, într-o echivalență generalizată. Dar există o literatură care nu se mulțumește cu tratatamentul realului în cheie ludică, care are o dimensiune etică, o literatură care reintroduce valori, spre deosebire de cea postmodernă. De aceea, cred că termenul de
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
de altfel văd foarte clar în arhitectura bucureșteană cum fațadele mixează elemente vechi și noi. Această estetică compozită este ludică, dar și deierarhizantă, într-o echivalență generalizată. Dar există o literatură care nu se mulțumește cu tratatamentul realului în cheie ludică, care are o dimensiune etică, o literatură care reintroduce valori, spre deosebire de cea postmodernă. De aceea, cred că termenul de postmodern poate să caracterizeze părți din opera unui autor, sau anumite opere, dar nu ansamblul literaturii franceze noi. Care, deci, dacă
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
astăzi, s-ar părea, asemenea tensiuni între sentimente și idei nu mai sunt de actualitate pentru omul zilelor noastre care - sărăcit lăuntric, precar - nu se poate lăuda că stă bine nici la capitolul „rațiune”, nici la capitolul „inimă”. Despre rescrierea ludică a istoriei În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 400, din 24-30 ianuarie) Cronicarul a remarcat o dezbatere consacrată noului film al lui Quentin Tarantino, Django Unchained /Django dezlănțuit (vezi și cronica filmului semnată de Angelo Mitchievici în acest număr al revistei noastre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
Basterds, Hitler - încarnarea Răului - și o bună parte dintre acoliții săi sunt asasinați într-un mic cinematograf parizian. Nu este vorba aici despre o rescriere orwelliană a istoriei, de falsificarea propriu-zisă a adevărului istoric printr-o minciună ideologică. Tarantino rescrie ludic istoria prin intermediul unei povești neverosimile care nu urmărește defel să ne convingă că Hitler a murit cu adevărat într-un cinematograf parizian. În mod similar, în Django Unchained, Tarantino rescrie ludic istoria victimelor sclaviei, recurgând la un mit adânc înscris
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
a adevărului istoric printr-o minciună ideologică. Tarantino rescrie ludic istoria prin intermediul unei povești neverosimile care nu urmărește defel să ne convingă că Hitler a murit cu adevărat într-un cinematograf parizian. În mod similar, în Django Unchained, Tarantino rescrie ludic istoria victimelor sclaviei, recurgând la un mit adânc înscris în imaginarul colectiv. Este vorba de mitul arhetipal al eroului care, în urma unei călătorii pline de aventuri, salvează prințesa din castelul dragonului, întruchiparea Răului”. Rescrierea ludică a istoriei este unul dintre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
în Django Unchained, Tarantino rescrie ludic istoria victimelor sclaviei, recurgând la un mit adânc înscris în imaginarul colectiv. Este vorba de mitul arhetipal al eroului care, în urma unei călătorii pline de aventuri, salvează prințesa din castelul dragonului, întruchiparea Răului”. Rescrierea ludică a istoriei este unul dintre procedeele postmoderne inovatoare marca Tarantino, prin care acesta s-a impus aducând un puternic val de aer proaspăt în cinematografie.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
în două volume, îngrijită și prefațată de Marin Preda în 1972. Atunci, selecția operată de Preda era menită, în intenția editorului, să corecteze imaginea deformată pe care interpretările și edițiile din anii ’50 o promovaseră, punând acum accentul pe latura ludică a operei prozastice, nu pe cea așazis „realist-critică”. Ediției lui Preda îi datorăm reevaluarea unor schițe ca Două loturi, Situațiunea sau Atmosferă încărcată, ca și o primă sugestie cu privire la referentul livresc - mai exact, gazetăresc - al prozei (prin apelul la un
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
o senzație de "eseism libertar", de viață irepresibilă a paginii doldora de insolit, de savanterii luate peste picior, de "conversiuni ale contrariilor" care ne duc gîndul la Pseudokinegeticos-ul lui Odobescu, la Nu-ul lui Eugen Ionescu. Grație gustului "nebunesc" pentru ludic ce-l marchează, Luca Pițu are darul de-a preface, după cum singur admite cu pitorescă fală, "cea mai searbădă idee într-o gaya scienza de o virilitate care poate atinge priapismul". Date fiind astfel de premise, nu putem aștepta decît
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
de pagini. Dimpotrivă, pasionat el în-suși, Ieronim Tătaru selectează un public făcut după chipul și asemănarea sa. Adică neobosit în atenție, lim-pe-de în expresie, ironic în atitudine și permanent avid de informații corecte despre viața și opera lui Caragiale. Chiar dacă ludică, o asemenea precizare auxiliară vine, cred eu, să repare excesiva modestie a titlului ales de cercetătorul ploieștean. E adevărat că unele dintre articolele prezente în cuprinsul cărții pot trece - la maximă rigoare - drept simple "însemnări" (plăcute la lectură și cu
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
identității sale prin luciditatea artifexului, însă care cu atît mai vîrtos poartă revolta concretului înscrisă în gena eului empiric ce-i stă la temelie. Poetul Pavel Șușară nu e, cum s-a crezut, ironic, ci mai curînd sarcastic, nu e ludic, ci mai curînd sedițios. O seriozitate a ripostei primitive răzbate în cruzimea nu o dată clocotitoare a scriiturii d-sale de rafinat pe dos, voind parcă a răzbuna cu sete vasalitatea estetică puristă: "aș vrea să mă întreb de ce orbecăi singur
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
cu domnia sa are un impact fantastic, chiar și dacă nu ești muzician. Este profilul Maestrului, al Modelului, al Artistului cu un destin la rîndu-i marcat de povești și de întîlniri, de o cultură enormă, de un spirit dinamic, exploziv, incomod, ludic, acid, efervescent, de harul unei minți strălucite, de ușurința de a privi muzica și ca un vast spectacol, și ca un fenomen spiritual. Faptul că a fost lăsat să abandoneze atîta timp Consevatorul mi se pare o pierdere uriașă pentru
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
este bestia rușinii și inocenței, a cruzimii inimaginabile și frumuseții, un soi de încarnare a forțelor abisale din om și din istorie. Compozițional, romanul e la fel de interesant. Există un narator ce deconstruiește ficțiunea și realitatea în cel mai "clasic" stil ludic și postmodern, ridicând arbitralitatea construcției romanești la rang de principiu primar de creație. Intervine în epic amestecând momentele ori criticându-și propriul edificiu ficțional, își provoacă cititorul la coparticipare, face considerații eseistice asupra istoriei în același spirit filosofic relativizant și
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
unor indicații/ avertismente scrise pe pereți sau jocurile de cuvinte precum cele înscrise pe tricouri, Preda Porter sau Helmis, - Cezar Helmis este producătorul filmului, iată că ficțiunea prinde aripi și-i transformă pe toți în personaje! -, fac parte din același ludic avangardist cu specularea și sublinierea procedeelor și divulgarea convenției ficțiunii. Altfel, mesajele afișate gen "Ana, totul în jur e muzică!" sunt un fel de soporifice didascalii în deplin dezacord cu suspanse-ul pe care încearcă să-l construiască regizorul. Prezența misterioasă
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
creator, despre întunericul vieții. Galgoțiu optează pentru cinicul morbid. Vîntul, valsul, poeticul, luminile FABULOASE făcute de regizor, tăcerile grele, zborul pescărușilor aduc pe scenă ceva din fiorul lui Fellini, din rigoarea lui Vlad Mugur, din neliniștea lui Cehov, din nebunia ludică a lui Mihalkov și din misterul acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu, Both, Levința și trupa Teatrului Maghiar din Cluj. Un spectacol în care acești artiști își regăsesc, fiecare și împreună, sublimul armoniei
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
savuroasă. Ea se înscrie printre abordările de suflet ale unei pleiade de scriitori ce prefigurează sau rezumă tragismul filosoficei condiții umane la modul bonom și plin de fantezie. Savuroasele gafe infantile, teribilismul adolescenței constituie pretextele unor exerciții care, prin identificare ludică, examinează evoluția personală în cadrul extins al familiei, grupului, societății. Pornind de la cazuri comune, discursurile capătă un cuceritor aer de generalitate. Măruntul, medianul După cum se poate constata cu ușurință, gradele și scopurile auto-ficționalizării diferă, metoda rămânând însă funcțională. Fie că avem
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
lui Marko Naberšnik, o adevărată saga țigănească. Filmul se află, pe de o parte, sub semnul influenței lui Emir Kusturica, pe de altă parte, sub semnul nostalgiei regizorului după fosta Iugoslavie, chiar dacă punctată de o simpatică ironie și de un ludic spumos. În statul iugoslav este posibil ca țiganii să aibă „statul” lor, un mic sat intitulat, cosmopolit, Shanghai, și condus de un singur lider, Lutvija Belmondo Mirga, povestașul țiganiadei întinsă pe patru generații. Lumea țigănească așa cum ne-o prezintă Naberšnik
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
personaj tipic: funcționar obișnuit, care-și trăiește viața, dar care, plecînd de la serviciu, se face Superman sau mai știu eu ce erou... Semănați puțin cu el? Mă bucur că mă întrebați. S-a spus despre literatura mea că e livrescă, ludică... De fapt, eu observ mereu viața. Văd enorm. Tot ce am scris, în prealabil am experimentat. Nu sînt un om de știință, dar am făcut, așa cum m-am priceput, experimente. De pildă, mi-am apăsat ochiul cu degetul ca să văd
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
această cochetare cu limbajul străzii. De cele mai multe ori, poetul recurge, dimpotrivă la un limbaj eseistic, pe care îl stăpânește perfect și care i se și potrivește, dar care, și el, sună nefiresc într-un recital poetic de factură fantezistă și ludică, așa cum își propune să fie Tetraktys: "chiar dacă tu îmi spui mereu că memoria este singura noastră formă de luptă împotriva morții, eu îți răspund invariabil că uitarea este singura noastră șansă de a ne elibera de suferință" etc. Așa filosofează
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
e aproape un loc comun. Aflat în plină "revoluție islamică", ayatolahul Khomeyni a știut să transforme această împrejurare într-un veritabil incident de dimensiuni planetare, lansând fatwa împotriva unui scriitor a cărui singură vină e că are un accentuat spirit ludic. Acest nou episod în care BOR își dovedește nu doar completa absență a simțului măsurii, ci și o limpede propensiune spre intoleranță și ură, trebuie să ne pună în gardă în privința drumului pe care actualii conducătorii ai bisericii majoritare din
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
Mondial din Germania și am pe retină multe imagini ale unor faze de mare frumusețe, care arată că marii jucători, ca Totti, Vieira, Klose, Figo, Ronaldo, oricât ar fi de preocupați de latura financiară a fotbalului, nu pot rezista tentației ludice și transformă fotbalul în artă. Ca multe alte jocuri sportive de echipă, fotbalul are ca personaj central o minge. Acest obiect sferic și elastic are un comportament duplicitar; pe de o parte, îți dă impresia că faci cu el ce
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]