KorAP: Find »[drukola/base=lumina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...514 >

12,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

îl arestează iar pe Valentin, noi n-o să mai stăm cu mâinile în sân, ca până acum... Vremea lui Stalin și a proceselor înscenate contra medicilor evrei a trecut!... Sa ne rugăm pentru ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și nu întâlniră în drumul lor decât câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul, o apucară pe niște străzi lăturalnice. Traversară mai multe intersecții și în cele din urmă ieșiră într-o piațetă pustie, luminată de câteva felinare anemice. Am ajuns, vesti Fănel Trifu, oprindu-se în fața unei case cu etaj. Dincolo de gard era liniște și pace și, împingând cu băgare de seamă poarta de fier, ca să nu facă zgomot, păși urmat de prietenul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
noi te apreciem... Învață, învață, învață!... încuviință Dej, cu aerul unui părinte înțelegător și grijuliu. Dar tonul cu care îl citase pe Lenin nu suna foarte inocent. Și câte clase vrei să-ți completezi?... vru el să știe. Ceaușescu se lumină la față. Pot să-mi completez studiile?... Vorbiți serios?... întrebă el neîncrezător. Păi da' ce dracu', tu crezi cumva că nouă ne arde de glume acum? replică Gheorghiu-Dej. Partidul nu oprește pe nimeni să-nvețe, dacă vrea și e-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
paharul și încuviință din cap, dând să plece. Dar Lazăr îl rugă să-l aștepte și pe el, luă de sub tejghea o plasă cu niște pungi pline și i-o întinse, încuie peste tot și-o porniră împreună pe șoseaua luminată din loc în loc de câte un bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească cumnatului său despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
fi fost vreun manipulant nou, care nu cunoaște bine traseul!... Răspunsul în doi peri al celuilalt i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni Călin Moraru să-i explice și, scoțând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

care și pentru ea fusese o nebuloasă care abia, abia, începe a se desluși. Gândurile îi sunt întrerupte de o frânare bruscă a atelajului. Realizează că se găsesc în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
să coboare. Este puțin amorțită din cauza nemișcării îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme !" În întâmpinarea lor iese un bărbat care le luminează calea cu o lanternă : Intrați la căldură !", îi îndeamnă aceasta, cu o rostire cu accent ciudat. În tinda casei, grupul se oprește și bărbatul continuă : "Eu mi-s Petrică, nepotu lui Tanasie. Mi-o trimis el de știre ce-om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
au rost. Lângă ea, învăluită într-o bertă care îi cade de pe umeri ca o mantie, Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Mă întrebam : Oare nu voi ajunge prea târziu la căpătâiul femeii în suferință ? Și dacă nu va fi prea târziu, voi putea face o minune ca s-o pot ajuta ?" Și minunea s-a întâmplat. Cel de Sus mi-a luminat mintea și am ajutat să nu rămână fără mamă doi prunci. "Coada șoricelului, cu ea trebuie să încep !" mi-am amintit chiar înainte de a deschide cartea, citisem cu Minodora și ea mă întrebase : Ce este aceea placentă, mamă ?" Remediul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Cernăuți, nu cunosc instrumentarul de operație și nu am făcut niciodată anestezie. Cum o să mă descurc ?," m-am întrebat și vocea mi-a urmat gândul "Cum o să mă descurc ?" Gerhard nu mi-a răspuns nimic, dar chipul i-a fost luminat de un zâmbet fugitiv care a făcut să răsară în mine, plăpând, firul încrederii în el și în mine. Am băut ceaiul repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

născut în familie. Pe lângă mânios, tovarășul Ilie părea acum și nedumerit, chiar încurcat și se scărpina la ceafă căznindu-se să își amintească ceva în timp ce răsfoia febril un dosar voluminos. Deodată, chipul schimonosit și ochii de viezure i s-au luminat și s-a repezit la un dosar pe care scria cu litere de-o șchioapă, în tuș negru, Propuneri exmatriculări pentru fals în declarații. De aici a extras câteva file scrise ca și cu laba gâștei și și-a frecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-a făcut un întuneric de nepătruns. Câteva limbi de foc au luminat înălțimile și hăurile, lăsându-l la vedere pe bădia Băbălean, dezbrăcat până la piele și cu brațele ridicate rugător către ceruri, undeva pe creasta de la Brodnicii de Sus. Vijelia vuia dinspre înalturi, ploaia lovea nemilos din mai multe părți deodată, furtuna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
a rezumat la susținerea ideii că bărbatul se poate realiza plenar numai alături de o soție devotată și s-a lăudat că doamna lui i-a adus ca zestre un caracter frumos, o noblețe sufletească inegalabilă și siguranța unui cămin numeros, luminat de flacăra permanentă a iubirii. A mai adăugat că el s-a potrivit cu tovarășa lui de viață în gândire și intenții, încât au reușit chiar de la început să se audă din priviri și să se vadă din auzite. Doamna, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
plai și acea gură de Rai cu iarbă grasă și cu flori frumoase și mai spun oamenii spre luare aminte că numai din această parte de țară se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei adevărate și către iubiri neîntinate. * * * De la o vreme, Vasile al Ilariei s-a schimbat de parcă în pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

supărare, ba nu, greșesc, poate că era un fel de invidie... Nici mama n-a vrut să-mi spună ce-i cu plicul acela special. Cred că tata o câștigase inexplicabil pentru mine de partea sa. Tot Nineta m-a luminat, ca de obicei: "Oamenii maturi, Z, sunt niște ființe foarte greu de înțeles. Ai tăi au primit, de la "oficiali" când pronunța Nineta oficiali, atâta respect sugera, încât îmi venea să mă ridic în picioare de la niște "oficiali" au primit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
la nesfârșit cu doamna asta neagră înarmată cu îngrozitoarea coasă și, tocmai de aceea, pentru mine, mult timp, moartea a însemnat ceva rău de tot, avea chiar chipul răului celui mai mare din lume. Încetișor, am început însă să mă luminez. Vedeam că la înmormântări, în vreme ce multă lume plângea, înțeleptul nostru preot, cel care demonstra mereu împreună cu doamna mea că între școală și biserică nu există despărțire, ci o mare și profundă apropiere, nu pierdea prilejul, între două rugăciuni, de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
știu, Vasile, eu și copilașii, câtă dragoste ai revărsat tu asupra casei noastre! Vasile, Vasile, Vasile, ce-o să facem noi fără tine, Vasile? Că tare ne mai era drag să te așteptăm seara, că veneai cu de toate și ne luminai sufletul, ne aduceai bucuria vieții în casă, Vasile, Vasile..." La atâta durere și revărsare de laude, să mă ierte Dumnezeu, dar iar am căzut în păcatul de a nu crede că mortul este chiar nea Vasile Potop, omul caracterizat altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

gândul că vei pleca un mâine, Numai așa ai fi fost fericit pe deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat și zâmbetul și fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Paradis. Et puis, sans toi ce n'est pas la même chose, tu le sais toi aussi, tu veux être avec moi. Avec tout mon amour, Monique În groapa din fața raiului se găsesc frumusețile lumii, sclipind în lumina nopții și luminând cu raze gălbui lumina albă. Fasciculele porneau dintr-același punct, descriind razele unui cerc, oprindu-se aparent la câțiva metri de centru. Cristina, arăți delicios. Dacă ai apărea așa zilnic, nu numai că ai face viața mai frumoasă, dar ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și-l mângâie distantă. Avea în buzunar un pachet. Îl scoase și i-l dădu. Pe restul pe care-i întâlni în cale îi ocoli. Nu mai avea. Trecu pe lângă o cârciumă. Era întuneric beznă. Pe acei oameni îi mai lumina doar un vis, iar pe cei ce-și pierduseră orice urmă de umanitate nu-i mai trezea nimic. (Sau să fie asta umanitatea -o haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pentru cele pe care le-am lăsat în urmă și pentru că, la un moment dat, s-au terminat. Abia așteptam pâlcurile de lumină de la sătulețele care nu apucau să se vadă din tren. Astfel, din loc în loc, tot drumul era luminat. Câteodată geamul era un tablou. Se vedea negru pământul cu arbuștii săi, cerul puțin mai deschis la culoare, și în stânga, cum mergeam înapoi se vedeau acele lumini în tot felul de forme și culori. To take pleasure în a vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Moldova sunt partea cea mai pitorească și mai îngrijită a Iașului, Iași orașul pe care îl iubesc. Biserica Bărboi mi-e familiară, scumpă și prețioasă. Iar Trei Ierarhi e o bijuterie, o perlă a Moldovei. Hotelul Europa simbol al luxului luminează peisajul Iașului. Centrul cultural francez e și el o bijuterie. Iașul, orașul celor 7 coline Pisicul, slab și ciufulit, stătea chinuit, supărat, uitat de lume, înghesuit pe labele din față. Mă face să plâng. Pisicul este negru cu pete mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ele în caseta de spic. Se adună, se zbat, lunecă unele spre altele, vin, aleargă, nu se zăpăcesc, însă pe noi ne zăpăcesc. Ritmul diferă, nu există un ritm. Nu aș vrea ca în aceste clipe luna să înceteze să lumineze, nici nu aș vrea să nu mai văd spectacolul de culori în noapte. Flori sălbatice, floarea de colț, toate se adună, toate se separă, cercul de foc în roze se cufundă și frigul cu grijă rapid îngheață tot. It is

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fi împreună. Cu ei alături veșnicia părea mai scurtă. Aveam o viață a noastră într-o lume care să nu conteze pentru noi, să nu ne afecteze, ci să stea la dispoziția noastră.) Privesc la miezul nopții New York city-ul. E luminat și plin de viață. Nu contează ce-am trăit. Trăiesc ce vreau, și povestea o ia mereu de la început când vreau eu. Deși luminile mă îmbracă, (îmi amintesc de acele rochii superbe, diafane, peste care prințesele, contesele își puneau rochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
comportă că un om normal. Poate prea normal. Era momentul să își rezolve treburile. Când se întoarse, după ce-1 predase pe Dănuț familiei, căzuse ca și mort. Complet fără să se apere. Deschise ochii de-abia când era foarte lumina afară. Dar chiar atunci zări o siluetă în casă. Lucrul îl izbi așa de tare, mai ales acel sentiment instinctiv care-1 avertizase mereu, încât atacă brusc, năpustindu-se peste ea. Pregătindu-se să lovească, o recunoscu pe Amanda. Leșinase, l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]