7,613 matches
-
putea să mă duc direct înapoi la Alex și să îmi curăț arma. Cine știe, s-ar putea chiar să găsesc timp să fac și puțină muncă polițienească pe parcurs. 9 Vineri, 16 septembrie — De unde ești, Gottfried? Bărbatul zâmbi cu mândrie: — Eger, din regiunea Sudeților. Peste câteva săptămâni puteți să o numiți Germania. — Eu numesc asta nesăbuință, i-am zis. Peste câteva săptămâni Sudetendeutsche Partei al vostru o să ne bage pe toți în război. Legea marțială a fost deja declarată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-nseamnă concediu? Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Nu, răspunse Felix S 23, în numele lui și al tovarășilor săi. — Nu știți ce-nseamnă concediu?! zise uimită Getta 2. Păi voi pe ce lume trăiți? — Pe Terra! răspunse cu mândrie în glas comandantul Felix S 23. — Terra? Asta unde vine? — Lângă Jupiter. S-a ținut un simpozion acolo anul trecut. — Aaa, de unde aducem noi bitum! se lămuri Getta 2. Și zici că voi n-aveți concediu? — Nu, răspunse prudent Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
li se pun șuruburi de plastic, mă rog, depinde de fapte. În plus, din punct de vedere tehnic, coșmarurile sunt și mai ușor de realizat. — Tu ai avut vreodată vreun coșmar? zise Getta 2 țuguindu-și buzele. — Nu! răspunse cu mândrie Stejeran 1. Eu am avut numai vise de apreciere pentru activitatea mea. Episodul 13 Dromiket 4 În timp ce robotul TESA Stejeran 1 îi împărtășea roboatei Getta 2 impresiile sale în legătură cu unele aspecte legate de existența terestră, în general, și de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită a întregului echipaj, funcționau normal, așa că în momentul când prin bezna de afară se zări un punct alb, lui Dromiket 4 nu-i fu greu să anunțe, privind coordonatele tot mai corecte, afișate de computerul autonom Super FX Făurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
după o primă experiență, procedeul nefiind încă bine pus la punct, au renunțat. Noi am reluat experimentul, l-am îmbogățit în formă și-n conținut și-aș putea zice, într-o primă fază, am reușit, spuse cu o undă de mândrie în glas vocea. — Și la ce-l aplicăm? întrebă comandantul Felix S 23. — La agricultură, răspunse vocea. S-a constatat că, deși Teleormanul obținea producții record, la vremea culesului mari cantități de porumb dispăreau din lan. Oricât am vegheat noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
clipa aceea, peste întregul lan, plutind în forță, se auzi apelul: „Toată lumea la masă!”. Cei doi pământeni tresăriră, uitându-se în jur. — Ce-a fost asta? întrebă comandantul Aciobăniței. — E difuzorul nostru cu rază lungă de acțiune, spuse, neascunzându-și mândria, tractoristul. Patru ani am muncit la el, da’ te scoală și din morți. Veniți și dumneavoastră, e ora mesei, o să-i cunoașteți și pe alți tovarăși de-ai mei. Tractoristul o luă înainte. Cei doi pământeni, după un schimb îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia; Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sticlos, egal, bogat, dar și insipid ca marele său cântăreț, Siretul leneș se confundă cu una din cele mai dragi vedenii. În fast minuscul de regină Mab, o văd biruind cursul pe nobila și viteaza cățea terrieră Miss - dragostea și mândria mea - dintre tulpanele și iazmele depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o. Dar, ca moliftul în iarnă, incoruptibilă esență, această Moldovă există în orașul potrivnic al lui Bucur, întrunită în omul placid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
reușesc s-o imprime soldaților. Nu ne-a comandat el cu strășnicie și iscusință în primele aventuri ale spiritului? Lucrul acesta leagă și nu se uită. Am putea, deci, parafrazând balada cadeților de Gasconia, spune despre noi, cu aceeași legitimă mîndrie: Noi suntem elevii de-a cincea, Ai clasei lui Banciu Ion. A fost Carbon de Castel-Jaloux al nostru, iar noi cadenții lui. Un șef dacă nu totdeauna și de toți iubit, te-mut însă și admirat. 1940 AUTOBIOGRAFIA OMULUI DE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întîlnească un profesor de matematici clarvăzător: August Wilhelm Zimmermann. Uimit de dispozițiile neobișnuite pentru matematică ale acestuia, Zimmermann, prin legăturile ce avea la curte, mijlocește și obține ca elevul să fie prezentat ducelui Carl Wilhelm Ferdinand de Braunschweig, drept o mândrie viitoare a orașului. Gauss avea atunci 14 ani. Din acest moment, până la căderea lui în fruntea armatelor prusiene, la Jena, în fața lui Napoleon, ducele rămâne protectorul statornic al tânărului matematician. Îl trimite la Universitatea din Göttingen, a cărei bibliotecă matematică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din sat, unde aveam să descopăr fără echivoc că suntem urmașii dacilor, de vreme ce pe o poartă tradițională tronează încă stindardul lor imemorial. Ca să descopăr la întoacere sculptați pe o alta Craii de la Răsărit, ca niște ciobani mioritici, rostind moroșenește, cu mândrie: "Am fo și o si". La cumpăna serii am ascultat colindele copilelor din sat în pragul bisericii și în șatra unei case de peste o sută de ani, pentru ca seara, înainte de plecare spre orașul meu din sud, să port o lungă
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
se coacă Le-am uitat la foc în vatră... Am păcătuit cu gândul, Și năravul meu din fire-a Triumfat, în puf crescându-l, Și n-am prețuit iubirea... Am trecut ca vijelia, Am strivit inimi sfioase Și surâsuri cu mândria Pricinilor vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un burete Și din urmă-mi caut drumul, Prea târziu pentru regrete... Am un licăr de speranțe Cât de palid, cât de mic la Orizontul cu restanțe: Traversând eterul, sticla, Am
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
trimiși la instrucție grea, de patru-cinci luni, în care timp "răcanii" trebuiau să capete meșteșugul războiului și puterea morală de a înfrunta “inamicul roșu” până la sacrificiul suprem. Acești băieți frumoși, pe care i-am admirat într-o fotografie făcută cu mândrie în uniforma Oastei Țării, aveau să lupte, în perioada de instrucție, cu un inamic imaginar la fel de rapace precum cel real. Exigența extremă a gradaților, uneori inumană, rigorile iernii și alte conjuncturi, necunoscute investigatorului grăbit, l-au împiedicat fatal pe Grigore
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
Constantin Hogaș, consăteanul alături de care Grigore nutrise o împlinire rămasă, ca o fatalitate, încă în stadiul de aspirație. Constantin Hogaș și-a făcut datoria ostășească pe Frontul de Răsărit, hrănindu-și curajul și forța în luptă cu speranță și cu mândria că, dacă se va întâmpla asta, va fi pus și el brațul la salvarea fraților de neam de peste Prut. Osârdia lui soldățească n-a avut sporul ncesar spre a-și împlini dorința legată de frații basarabeni, dar sângele lui a
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
aceasta, cunoașterea și vorbirea la perfecțiune a limbii române este o dovadă de patriotism și de profund respect al individului față de conaționali și față de sine, dar și față de înaintașii care s-au jertfit că noi să putem vorbi astăzi cu mândrie limba română în interiorul și exteriorul fruntariilor patriei. Așadar, inițiativa sărbătoririi limbii române printr-o serie de manifestări pe plaiurile românești aparține Grupului Român de Presă și Inițiativa Civică. Manifestările cuprind Capitala, dar și județul Prahova. Manifestarea centrală urmează să aibă
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
avut vreun domiciliu, dormea pe unde apuca, în caz fericit, prin ateliere de pictori. Mai degrabă, sub cerul liber, pe sub poduri, prin parcuri sau, iarăși caz fericit, prin vreun colț de cârciumă. Când își procurase patul pliant, avea motive de mândrie. Publica puțin și bea mult, își recita poemele pe unde se întâmpla să ajungă, spre bucuria asistenței care, lume rafinată, vedea în el un baladist de cea mai pură stirpe, eventual în tradiția goliarzilor, poeți medievali, rătăcitori, care scriau în
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
cu bucurie de membrii comunității. Domnia Sa a scris și o poezie intitulată “Limba română”, recitată cu emoție de Ștefan Nicolae, unul din copilașii prezenți, al cărei final suna ca un îndemn de suflet adresat tuturor românilor: “Să o scriem cu mândrie / S-o rostim cu bucurie / La mulți ani, doamnă bătrână!/ La mulți ani, limbă română!” Ambasada României s-a adresat celor prezenți prin reprezentantul său, domnul Consul Valentin Ciprian Muntean, care a vorbit despre importanța păstrării valorilor culturale românești în
ROMÂNII DIN CIPRU AU SĂRBĂTORIT LA PAFOS ZIUA LIMBII ROMÂNE! de ZIARUL RO MANIA CIPRU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364389_a_365718]
-
în gura mare eu sunt mai slab, to poate ești mai tare; eu nu-nțeleg, tu poate înțelegi. ‘n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
Din când în când” cei doi ajung la concluzia că „Azi nu am chef de filosofie” și „Nu înțeleg de ce?”, fiindcă „...adevărul e cumplit”, probabil. Sunt capitole în care veți găsi opinii despre pasivitatea poporului nostru, despre soarta intelectualului, despre mândria de a fi român, inserând chiar „Scrisoarea deschisă poporului român transmisă de arhimandritul Iustin Pârvu”, iar pesimismul reiese din comentariul concis al autoarei: „Oricare ar fi răspunsul ori răspunsurile acestei scrisori deschise, mă tem că nu o să fim în stare
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
acestor dezbateri inocente. Situația, bag seama, nu-i deloc onorantă pentru diriguitorii vieții culturale vrâncene și cred că noile autorități vor găsi o soluție salvatoare. Un cenaclu literar, pentru o localitate, oricare, este un club al ideilor rafinate și o mândrie a locului și nu este de conceput ricanarea lui cu tot felul de opreliști dezonorante. Ce-ar fi însemnat dacă autoritățile Iașului ar fi boicotat întâlnirile junimiste de la Casa Pogor? Sigur, situația e diferită, casa Pogor era particulară, dar administrația
GHEORGHE ANDREI NEAGU, UN SCRIITOR CARE-ŞI POARTĂ CRUCEA CU DEMNITATE de IONEL NECULA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364409_a_365738]
-
dăruiasă cuvinte sincere, optimism și entuziazm. Pe chipul acestui om, cu privirea deschisă, se poate citi bunătatea, cât și un gând bun pentru a descreți și lumina frunțile altora.. Domnia sa face parte din cei care nu își vor ascunde niciodată mândria de a fi român, dreptul de a spune lucrurilor pe nume și de a-și pune pecetea pe destinul multor oameni ajutându-i să-și îndeplinească visele. Am ascultat cu plăcere și emoție interviul pe care l-a dat la
UN OM DE DEPARTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364435_a_365764]
-
Eu mi-am dat seama de greșelile mele și-am trăit mult timp cu sentimentul acesta. A urmat perioada liceului în care făcând sport de performanță am avut anumite rezultate. Am avut succes și pe plan școlar și sportiv. Implicit mândria a început să-și spună cuvântul în viața mea. M-am comportat ca atare. Și am devenit o persoană destul de neplăcută. ?n prezența mea doar prietenii cei mai apropiați se simțeau bine, pentru că totdeauna aveam tendința de a-i pune
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
nimic și de rana de la genunchi, deja uitase. Și de data aceasta, simți că mâna celui Atotputernic era deasupra sa. A fost cea mai mare minune pe care i-a fost dat s-o trăiască. Era umil, nici vorbă de mândrie, dar în sinea lui își spunea: „Cine poate îndura bucuria de i se spune LA MULȚI ANI, de ziua sa, chiar de Măritul său Ocrotitor?” Oare, era un semn, era o prevestire? Și ce dacă? Trăise deja multe și văzuse
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
parcurs. Care... Și în același timp președintele Bush ne-a conferit rolul de punte către răsărit, către un imperiu care, țarist sau sovietic, ne-a ocupat parțial sau total, chiar dacă existam ca țară. Nu mai suntem nici ceea ce acceptam cu mândrie să fim între cele două războaie, „cordonul sanitar” al apusului față de răsărit, ci puntea prin care apusul să afle căile de conlucrare cu răsăritul. Când cordonul s-a rupt de două ori în 1940 și în 1944, nimeni din cei
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]