KorAP: Find »[drukola/base=mămică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...93 >

2,304 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

de șapte ani sîntem interne, Cinthia, de fapt cum te cheamă, Susana sau Susan? niciodată n-am știut bine: daddy Îmi spune Susan, iar mămica, Susana, eu semnam Susana, dar la Londra nimeni nu mi-a mai spus așa, numai mămica În scrisori, a Început să-mi sune ciudat, Cinthia, o să-mi fie tare greu să mă despart de tine, Susan, nu plînge, Cinthia, eu plîng Întotdeauna, sînt o proastă, pe tine nu te-am văzut plîngînd niciodată, Susan, e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ești, daddy!, fetița mea!, ești o adevărată domnișoară, Susan!, s-a terminat cu internatul, daddy, mica peruviană care stă mereu singurică. Sărmana mea Susan, n-am suferit niciodată, nu se băga de seamă, vorbeam perfect englezește, mai bine decît spaniola, mămica se văita Întotdeauna, cum te simți?, iartă-mi greșelile de ortografie, mămico, scrisorile tale sînt din ce În ce mai pline de greșeli, ai să-ți uiți limba, ce-o să te faci cînd o să te Întorci În țară, Susan?, nu vreau să mă Întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu internatul, daddy, mica peruviană care stă mereu singurică. Sărmana mea Susan, n-am suferit niciodată, nu se băga de seamă, vorbeam perfect englezește, mai bine decît spaniola, mămica se văita Întotdeauna, cum te simți?, iartă-mi greșelile de ortografie, mămico, scrisorile tale sînt din ce În ce mai pline de greșeli, ai să-ți uiți limba, ce-o să te faci cînd o să te Întorci În țară, Susan?, nu vreau să mă Întorc, daddy, dar, Susan, nu se poate, cîteva luni doar, daddy, avionul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
un secol nu mai auzisem vorbindu-se spaniola, probabil că era Santiago: Julius m-a trimis să fac cunoștință cu tine, Susan, Santiago?, stai puțin nemișcată, rămîi așa cum ești, Susan, mi-a crescut din nou părul, darling, lung ca acuma, mămico?, da, Cinthia, tata ți-a spus asta? să lași să-ți cadă mereu pe frunte o șuviță de păr? să repeți gestul ăsta? să ți-o ridici cu mîna? de asta s-a Îndrăgostit tata de tine, mamă?, uite că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
scrie-mi, te rog. Susan, darling, Îți trimit cîteva rînduri ca să ți-l descriu pe Julius: e urecheat, foarte drăguț, Julius probabil că e mort de foame la hotel, ne Întoarcem cel tîrziu la zece, Julius, cine e domnul ăsta, mămico?, n-o să plîng, suedeza, așa-i trebuie, darling de Neanderthal te va duce la plimbare cu mașina de curse, ăsta e Julius, Juan Lucas... „Susan, Susan!“ — Vai, cum m-ai speriat, era să mor de frică, Juan Lucas. — De cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a se retrage. — Ce Înseamnă acvarium? Un loc unde sînt multe feluri de pești, darling, explică Susan, părînd foarte grijulie să-i dea o bună educație copilului ei și ca să-i dea peste nas lui Juan Lucas. — Nu-i văd, mămico; pot să văd peștii? — Ăsta e un acvarium fără pești, conchise Juan Lucas, văzînd că șeful de sală patina spre masa lor cu sticla de șampanie; se apropia În urma lui și chelnerul care-i ducea bagajul, cupele de șampanie În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Lucas Înspăimîntat. — Chelner, te rog, șterge masa, spuse Juan Lucas În gol. Un chelner coborî din cer. — Imediat, domnule. Și se Întoarse cu tot ce avea nevoie. Tocmai termina de curățat masa cînd aduseră chanteaubriandul pentru Julius. Nu mai vreau, mămico... Am putea trece la desert? Întrebă Susan. — N-ați dori mai Întîi...? — Nu. Desertul. Băiatul pică de somn. — Și domnul e foarte grăbit... Julius ridică ochii pentru a se uita la Juan Lucas: grăbit? Doi chelneri munciseră din greu ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și dorind ca el să-i Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e gata. Și pregăteau amîndoi clătitele, tăvălindu-le În Grand Marnier și lichior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vrut să-și azvîrle rochia albastră de pe balconul apartamentului, dar așa ceva nu se face, ea nu era ca suedeza, ducă-se dracului toate astea! De ce intrase În camera lui Julius? A, da. Ca să nu-i spună că În noaptea asta mămica o să doarmă singură și că, dacă voia să vină În patul ei, e loc pentru zece persoane În patul meu, ce zici, darling? Se sperie la gîndul ăsta, Julius o privea, ce se petrece oare?, s-o fi certat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dar pe drum nu se mai gîndi la nimic, nu-i mai păsa de nimic, numai de faptul că Julius Își dăduse seama că se petrece cu ea ceva deosebit... Ce se Întîmplă În noaptea asta? Și acum uite că mămica a Încuiat ușa. Tușește sau plinge? III Fetele din cartierul Marconi Își puseră caschetele și intrară Împreună În bazin, prin partea cu apă mai puțin adîncă. Era un moment bun, fiindcă străinul părea obosit după saltul mortal numărul paisprezece din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Soseau pe rînd toți foștii colegi și lîngă ușa care dădea În curtea mare a școlii se repeta veșnica scenă a celor care veneau pentru prima dată la școală și nu voiau să rămînă pentru nimic În lume. „Vreau la mămica! Vreau la mămica!“, strigau bieții de ei, ți se rupea inima cînd Îi vedeai cu uniformele impecabile și cu gulerașele albe scrobite care-i supărau foarte tare la Început și cu cît plîngeau și mișcau gîtul mai mult, cu atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
toți foștii colegi și lîngă ușa care dădea În curtea mare a școlii se repeta veșnica scenă a celor care veneau pentru prima dată la școală și nu voiau să rămînă pentru nimic În lume. „Vreau la mămica! Vreau la mămica!“, strigau bieții de ei, ți se rupea inima cînd Îi vedeai cu uniformele impecabile și cu gulerașele albe scrobite care-i supărau foarte tare la Început și cu cît plîngeau și mișcau gîtul mai mult, cu atît Îi rodea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mama ta hotărîrea asta? Julius se uita la ea fără să Înțeleagă pricina acestei tulburări, tocmai acum cînd ei avea de gînd să se i facă rău se apropia măicuța asta mirosind a parfum de claviatura, ce hotărîre luase oare mămica? Mămica luase o hotărîre, o anunțase pe măicuța printr-o scrisoare și acum măicuța care avea un parfum minunat Îl informa pe Julius: mama ta spune că trebuie să te ocupi serios de pian și că o să iei mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ta hotărîrea asta? Julius se uita la ea fără să Înțeleagă pricina acestei tulburări, tocmai acum cînd ei avea de gînd să se i facă rău se apropia măicuța asta mirosind a parfum de claviatura, ce hotărîre luase oare mămica? Mămica luase o hotărîre, o anunțase pe măicuța printr-o scrisoare și acum măicuța care avea un parfum minunat Îl informa pe Julius: mama ta spune că trebuie să te ocupi serios de pian și că o să iei mai multe lecții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
trebuie sa mai vorbesc cu cîțiva elevi care vor să facă mai departe orele cu mine. Măicuța care-i dăduse lecții de pian se Îndepărtă tremurînd de tulburare și Julius rămase Încremenit, căutînd motivele, de ce nu mi-a spus nimic mămica? Amînă gîndul de a deveni un elev rău pentru un moment mai potrivit, la urma urmei ce Însemna să fii mare dacă hotărîrile importante vin tot de sus, fără măcar să fii consultat? Văzu În fața ochilor pianul cu parfumul acela minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară foarte bună, vreau să Învăț mai departe cu ea, te rog, mămico. Dar mămica era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină toamna și grădina de la Country Club, sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară foarte bună, vreau să Învăț mai departe cu ea, te rog, mămico. Dar mămica era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină toamna și grădina de la Country Club, sub ochii lor, se va umple În curând de autumn leaves și de feuilles mortes 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară foarte bună, vreau să Învăț mai departe cu ea, te rog, mămico. Dar mămica era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină toamna și grădina de la Country Club, sub ochii lor, se va umple În curând de autumn leaves și de feuilles mortes 1. În afară de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină toamna și grădina de la Country Club, sub ochii lor, se va umple În curând de autumn leaves și de feuilles mortes 1. În afară de asta, mămica tocmai se Întorsese de la coafor și era legată la cap cu o basma de mătase albă: nu putu deci să-și dea șuvița minunată pe spate, nu era nici o șuviță de data asta și continua să se gîndească la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ceaiul pe care un chelner de la hotel i-l adusese pe un serviciu fin de argint. Luă o felie de pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius, fiindcă ești foarte slab, darling. — Mămico, nu vreau să merg la profesoara nemțoaică, măicuța Îmi place mai mult. Și cum știi dumneata, mă rog, că măicuța Îti place mai mult? Era un moment foarte nepotrivit pentru dialogul-protest deschis de Julius, fiindcă uite, acum Îi răspunsese Juan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Beethoven. CÎt despre Julius, Își aminti că Beethcven era un bust cu o expresie de profundă amărăciune de pe pianul din castelul familiei Lastarria, dacă Cinthia ar ști că o să Învăț cu nepoata lui Beethoven... Dar nu putea să fie adevărat. — Mămico, unchiul Juan minte, nu-i așa? Unchiul Juan era foarte bine dispus și nu trebuia să plece nicăieri, avea timp berechet la dispoziție pentru familie, pentru copii, pentru educație și așa mai departe. Cum ar putea să mintă!... Să mintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o altă masă ceva mai Încolo, exilata boliviana stătea de vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
unei Întreprinderi și ce-o fi fâcînd bărbatul de la fereastra de colo, mii de ziare, mii de ziare, milioane, sînt trei săptămîni de cînd vin și-l găsesc mereu citind, o să le citească pe toate, trebuie s-o Întreb pe mămica ce Înseamnă copist autorizat, da, așa cred că scrie, COPIST AUTORI.... mi-a zîmbit o școlăriță Îmbrăcată În alb, dar nu cu uniforma de la Villa Maria, Cinthia, mi-a zîmbit dulce și era drăguță foc, Julius se repezi pe scara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
un moment dat i se păru că nu mai avea mult și o să i se desprindă mandibula și ce-o să se facă el acolo, În fundul acelei case, sau bloc, sau șir nesfîrșit de camere? Trebuia s-o Întrebe odată pe mămica ce era cu căsoaia unde era Academia de muzică. Bietul Julius trebuia să se grăbească cu răspunsul, fiindcă Frau Proserpina avea să-și piardă din nou răbdarea, ce să-i spună?, cu măicuța el nu făcuse nimic care să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
prea bună; el Își Închipuise Întotdeauna că oamenii care sufereau sau erau bolnavi sau pe care-i durea capul sau Își spărseseră capul erau fără Îndoială oamenii cei mai buni din lume. Se gîndi la Juan Lucas, ăstuia niciodată... dar mămica n-ar plăcea-o... „Un elev bun nu poate fi un gură cască“, spuse Frau Proserpina, ridicîndu-se și bîiguind ceva despre toamnă și despre iarnă, În timp ce se Îndrepta spre scaunul cu șalurile ca să ia unul. Ăsta a fost primul șal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]