5,747 matches
-
moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott, apoi Își eliberează dreapta, o Întoarce și apoi o aruncă-n sus, Într-un upercut, atingându-i nasul lui Walcott cu dosul mănușii. Walcott Începu să sângereze rău și Își sprijini nasul de umărul lui Jack, ca și cum ar fi vrut să-l mânjească și pe el puțin, și atunci Jack l-a lovit cumva cu umăru-n nas și pe urmă și-a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fac? Jack n-a vrut să recunoască că ăla l-a lovit intenționat și pe urmă, când mai e și amețit, Îi bagă el una sub centură. — Lasă, că oricum pierdea, spuse John. Jack stă pe scaun. I-am scos mănușile și se ține de acolo cu ambele mâini. Când se ține nu mai arată așa de rău la față. — Du-te și cereți scuze. O să dea bine, Îi spune John la ureche. Jack se ridică și sudoarea i se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
farfurioară plină cu iod. În timp ce se-ndrepta orbit spre el, locotenentul Își căuta, bâjbâind, pistolul. Doctorul Îi sări În spate, Îi puse piedică și, când locotenetul căzu la podea, Îl lovi cu piciorul de câteva ori și luă pistolul cu mănușile sale de cauciuc. Locotenetul zăcea pe podea, ținându-și mâna sănătoasă la ochi. — Te omor! Cum apuc să văd din nou, te omor. — Eu sunt șefu’ aici. Uităm totul, dacă Înțelegi că eu sunt șeful. N-ai cum să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pământ. Pe drum ne-a cuprins un frig teribil. Ne-am pus haine pufoase, albe și am început să ne jucăm plutind încet. Te-am recunoscut într-un grup de copii care strigau: ninge! ninge!... și m-am așezat pe mănușa ta albastră. Eram atunci un fulg de zăpadă. Ai suflat spre mine. Mi-era cald. Mi am aruncat haina cea albă și am devenit din nou o simplă picătură de apă. Dragul meu prieten noi ne-am întâlnit de mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nu vin turiști, oamenii buni sunt pedepsiți, nu guvernul.“ Azi, poliția militară, În bărci cu motor lăsând În urmă o dâră de fum, a Început o nouă zi de căutări de-a lungul malurilor lacului Inle. Între timp, personalul cu mănuși albe de la hotelul Pagoda de Aur din Mandalay e ocupat să care bagaje din hotel. „Sigur, e un motiv de teamă“, spune un turist aflat pe picior de plecare, Jackie Clifford, 41 de ani, consultant În materie de investiții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acidității care-ți protejează stomacul Înainte și după ce ai mâncat (auzise despre ele că te pot proteja de până la 98% din chestiile care provoacă diaree), o pâlnie de plastic prevăzută cu un tub de 15 cm pentru urinat din picioare, mănuși care nu sunt făcute din latex pentru manevrarea pâlniei, un creion de injectat epinefrină În caz că intra În șoc anafilactic În urma mușcăturii vreunei insecte exotice, baterii de 9 volți de rezervă pentru aparatul de curățat aerul pe care-l purta În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de doctorii era de folos cuiva. Stai, să-mi iau Întâi valiza. Heidi scotoci după echipamentul medical cu care venise, pe când ceilalți scormoneau prin bagajul de mână după alte obiecte folositoare: o căciulă de lână drept pat pentru cățelușă. O mănușă de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi sănătoasă și Își va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o placă“? Cum adică, „s-o placă“? Pot să-ți placă florile, pizza sau anumite mode. Ce voia să spună? Ar fi minunat dacă te-aș putea săruta, adăugă el. Aerul ăsta bonom Începea să i se potrivească precum o mănușă. Marlena se Întrebă din nou: minunat? Un apus e minunat. Un răsărit - și Înainte să apuce să se mai joace cu propriile sentimente, Harry se năpusti asupra buzelor ei și amândoi simțiră, În ciuda emoțiilor inițiale, că experiența era chiar plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
două bătăi scurte În ușă. Room-service? Ce rapizi fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un longyin ponosit, cu șapca albă a angajaților hotelului, dar fără sacoul apretat și mănușile albe. Bărbatul Îi Înmână un pachet mic Învelit În pânză albă. Fără ca Harry s-o știe, acest pachet Îi parvenise prin aceeași rețea care-l ajutase pe Pată Neagră să comercializeze plantele „a doua viață“. Harry Îi dădu bacșiș angajatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Apoi a devenit șeful Departamentului de Cardiologie la Sanatoriul Spitalului Național din Tokaimura, prefectura Ibaragi. A avut o conduită perfectă, făcea parte din „super-elita“ doctorilor. Avea trăsături frumoase și emana un aer de încredere. Medicina i se potrivea ca o mănușă. Începuse să chelească în vârful capului, dar, la fel ca majoritatea adepților sectei Aum, era bine făcut și privea hotărât înainte. Discursul lui a fost monoton și nenatural. Din declarația lui am dedus că încerca să-și reprime un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a dat câte o seringă cu sulfat de atropină și i-a sfătuit să și-l injecteze imediat în cazul în care apar semne de infestare cu gaz sarin. În drum spre stație, Hayashi a cumpărat de la un butic niște mănuși, un cuțit, scotch și sandale. Niimi, șoferul, a făcut rost de niște ziare pentru a împături pungile cu gaz sarin. Erau ziare de propagandă. Ziarul societății Soka bakkai, Seikyo Shimbun (Ziarul Învățăturilor Sfinte), și ziarul Partidului Comunist Japonez, Akahata (Steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
într-o parte. Și mie îmi displăcea mirosul. Mai demult, la țară, am participat la incinerarea unui cadavru. Acum simțeam un miros asemănător, amestecat cu un iz de șobolan mort. Puțea îngrozitor. Nu-mi amintesc dacă am purtat sau nu mănuși. Am mereu mănuși la mine (scoate mănușile) pentru situații de genul acesta, dar nu puteam deschide punga cu mănușile pe mână. De aceea cred că nu le purtam. Mai târziu Okazawa mi-a spus: „Toyoda, aveai mâinile goale. Îți curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Și mie îmi displăcea mirosul. Mai demult, la țară, am participat la incinerarea unui cadavru. Acum simțeam un miros asemănător, amestecat cu un iz de șobolan mort. Puțea îngrozitor. Nu-mi amintesc dacă am purtat sau nu mănuși. Am mereu mănuși la mine (scoate mănușile) pentru situații de genul acesta, dar nu puteam deschide punga cu mănușile pe mână. De aceea cred că nu le purtam. Mai târziu Okazawa mi-a spus: „Toyoda, aveai mâinile goale. Îți curgea chestia aia printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mirosul. Mai demult, la țară, am participat la incinerarea unui cadavru. Acum simțeam un miros asemănător, amestecat cu un iz de șobolan mort. Puțea îngrozitor. Nu-mi amintesc dacă am purtat sau nu mănuși. Am mereu mănuși la mine (scoate mănușile) pentru situații de genul acesta, dar nu puteam deschide punga cu mănușile pe mână. De aceea cred că nu le purtam. Mai târziu Okazawa mi-a spus: „Toyoda, aveai mâinile goale. Îți curgea chestia aia printre degete.“ Atunci nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
simțeam un miros asemănător, amestecat cu un iz de șobolan mort. Puțea îngrozitor. Nu-mi amintesc dacă am purtat sau nu mănuși. Am mereu mănuși la mine (scoate mănușile) pentru situații de genul acesta, dar nu puteam deschide punga cu mănușile pe mână. De aceea cred că nu le purtam. Mai târziu Okazawa mi-a spus: „Toyoda, aveai mâinile goale. Îți curgea chestia aia printre degete.“ Atunci nu mi-am dat seama, dar acum mi se face pielea de găină când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Toyoda, aveai mâinile goale. Îți curgea chestia aia printre degete.“ Atunci nu mi-am dat seama, dar acum mi se face pielea de găină când mă gândesc. Până la urmă se pare că a fost mai bine că nu am purtat mănuși. Ar fi absorbit lichidul otrăvitor și l-aș fi purtat tot timpul cu mine. Așa, pur și simplu mi s-a scurs printre degete. Am reușit să strângem toate ziarele, dar mai rămăsese parafină din aia pe jos. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gaz sarin și le-am scos pe peron. Am făcut lucrul acesta singur. Pungile aveau formă pătrățoasă și în jur de treizeci de centimetri. Arătau ca pungile de plastic în care se pun perfuziile. Erau pline cu lichid. Atunci purtam mănuși albe de nailon. Când patrulez, port întotdeauna mănușile astea. Am încercat să evit să ating lichidul. Tot timpul am presupus că cei doi, femeia și bărbatul de dinainte, l-au folosit pentru a se sinucide. M-am gândit: „E periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am făcut lucrul acesta singur. Pungile aveau formă pătrățoasă și în jur de treizeci de centimetri. Arătau ca pungile de plastic în care se pun perfuziile. Erau pline cu lichid. Atunci purtam mănuși albe de nailon. Când patrulez, port întotdeauna mănușile astea. Am încercat să evit să ating lichidul. Tot timpul am presupus că cei doi, femeia și bărbatul de dinainte, l-au folosit pentru a se sinucide. M-am gândit: „E periculos. Trebuie să raportez la poliție!“. Din întâmplare am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dializă ca să scoată afară din sânge toate toxinele. I se puseseră mai multe perfuzii. Avea ochii închiși. Asistenta mi-a spus că era în comă. Am vrut s-o ating, dar doctorul m-a oprit. Nu aveam voie. Nu purtam mănuși. I-am șoptit la ureche: «Shizuko, a venit frățiorul tău!» Mi s-a părut că a reacționat, pentru că s-a mișcat puțin. Parcă ar fi încuviințat. Pe moment am crezut că Shizuko reacționase la vocea mea, dar după spusele medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Erau locuri neocupate. De necrezut! În fiecare dimineață în zona asta metroul e plin ochi. M-am hotărât să cobor pe la ușa din mijloc. Nu mai puteam suporta. Dintr-odată, am văzut un bărbat îmbrăcat în uniformă de polițist, cu mănuși albe, care a intrat pe ușa din față, a ridicat cu ambele mâini un pachet înfășurat cu ziare și l-a scos afară. Un angajat din stație a adus o cutie pătrată (o ladă de plastic în care se pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cutie pătrată (o ladă de plastic în care se pun ziarele aruncate) și a pus pachetul în ea. Doi sau trei angajați de la metrou dispăreau și se întorceau în grabă. S-a întâmplat tocmai când să cobor. Imaginea polițistului cu mănuși albe care a luat pachetul înfășurat în ziare mi-a rămas întipărită în memorie. Încă nu înțelegeam exact ce se petrecea. Metroul a stat destul de mult în stație. M-am gândit să mă urc cu două vagoane mai în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de groaza fantomelor care bântuie locul, nici din venerație pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță din hârtie albă pânzată, înnegrită de vreme, îi marcau nunta. Compartimentul vecin îi desemna meseria prin câteva modele de costume și rochii decupate din reviste de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
literară" nr. 24-25/1995 la cartea Cutia cu bătrâni de Andrei Oișteanu. N-aș dori să se înțeleagă de aici că opțiunea mea pentru recenzarea acestui volum mi-a fost dictată de rațiuni strict polemice (a fost mai curând o "mănușă" ce a venit tocmai bine unei preferințe personale, disponibilități receptive a subsemnatului pentru un asemenea tip de proză), dar un reducționism metodologic pe care l-am deslușit în analiza cronicarului de la "România literară" mi-a incitat abordarea "în răspăr", atitudine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]