3,738 matches
-
sfârșită decât de orizonturi, un fel de țărmuri și ele, dar imaginare, fără stânci și plaje! Aimée, însă, frumoasă ca marea, superba mare a veșnicilor îndrăgostiți de ea, mateloții, poeții, pictorii, a urmat destinul mării ce seamănă cu arta, în măreția ei independentă de limitele cuprinderii cu privirea, în sensibilitatea ei nesecabilă nici sub uraganul furibund, răscolitor până în adânc! Aimée Iacobescu e și azi, ca întotdeauna, neschimbată, precum marea pururi înnoită în frumusețe și spirit, chiar și după furtună, când valurile
AIMÉE IACOBESCU. CU MEDALIA PE PIEPT, ÎNGENUNCHEATĂ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378642_a_379971]
-
deasă Cu ochii în -atunci- amintirea-mi se deșiră... Întrezăresc Crăciunul trăit la noi acasă, Ceva suav, din noapte, simt cum mă respiră! Se scutură-ntâmplarea-n vraja jarului mocnit, Sunt, din nou, lângă voi iubiții mei părinți, Dragostea și măreția eu, iarăși, le-am simțit! Într-un castel din flori de nor -trăiți voi- printre sfinți... Picuri aprinși de rouă aleargă-n noaptea sfântă, În clipe delicate m-ating ușor pe gură, Mi-opresc răsuflarea! Amintirea, doar, cuvântă... Simt mângâierea
CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377763_a_379092]
-
fi al unei naționalități și să fie de așa natură, încît în respectivul popor special și în eroii și faptele lui să se imprime puternic în același timp și general-omenescul. Astfel, de exemplu, materialul în sine nemijlocit divin și moral, măreția caracterelor și a întregii existențe, realitatea intuitivă cu care poetul știe să ne înfățișeze tot ceea ce este mai înalt, ca și ceea ce e de tot neînsemnat, se bucură în poemele lui Homer [144] de un prezent nemuritor, etern. În această
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe jumătate pe poziții pur religioase și numai pe jumătate pe poziția poeziei și artei libere. Mai cu seamă cele mai vestite dintre aceste poeme [146], Rămăyana și Mahăbhărata, ne înfățișează concepția despre lume a inzilor în toată splendoarea și măreția ei, cu toată confuzia, neverosimilitatea fantastică și izbucnirile ei, precum și invers: cu grația și suavitatea, cu trăsăturile individuale fine ale sentimentului și sufletului acestor spirituale naturi vegetative. Fapte omenești legendare iau amploarea unor acțiuni ale zeilor întrupați, a căror faptă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dar al cărei centru transilvan ține de Roma catolică? Ce înseamnă o țară care este în același timp moștenitoarea Bizanțului și a Romei, dar care a primit o moștenire periferică? Ce semnifică o epopee fără cuceriri, o tragedie tăcută? Ce măreție să afli într-o țărănime înapoiată pe care, cu siguranță, amăgirile modernității nu vor întîrzia să o antreneze spre anonimatul orașelor industriale sărace? Ce se poate pretinde cu un folclor socotit izvor al spiritualității, dar ale cărui teme se regăsesc
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de gîndire francezi au construit un mit. Brătianu îi scrie lui Michelet: "Omul crește în măsura în care Dumnezeu îi arată cum. Cum era omul de dinainte de 89 și cum sînt oamenii revoluției? Atunci, pentru prima dată, Dumnezeu se arătă omului în toată măreția sa. De aceea, Revoluția franceză este singura revoluție mare. Ea le sintetizează pe toate celelalte, le completează, le realizează. Lumea începe să o cunoască. Pelerinii nu se mai duc, nici unii dintre ei, la Mecca și Ierusalim. Israeliții, creștinii, mahomedanii vin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
morții". El îi va evoca pe prietenii săi intelectuali: "Aici se elaborează doctrinele sociale și sistemele filosofice, aici se discută programele și metodele politice, aici se nasc și se dezvoltă curentele menite să hotărască destinul unui mare imperiu". Rusia conferă măreția. La Iași, Stere împreună cu cîțiva socialiști, cu Ion Nădejde, încearcă să refacă practica cenaclurilor militante. El pune bazele unei societăți studențești, Datoria, al cărei principal scop este acela de a înființa școli pentru adulți, pentru populația săracă. Mersul în popor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
internaționale, a tuturor forțelor antiimperialiste reprezintă o condiție esențială a victoriei acestei nobile lupte". Misiunea română s-a extins. Pe plan intern, grija crește într-o banalitate străină discursului internaționalist. Puțin cîte puțin, România se dezgustă de acest decalaj dintre măreția scopului proclamat și mediocritatea cotidianului. Pentru cine-i victoria socialismului? CAPITOLUL IV De la mediocritate la mizerie PIERDEREA ÎNCREDERII Criza din vara lui 1968 a deschis un spațiu ambiguu. Prin discursul său de rezistență, puterea exercită o atracție. Statul este confundat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
multe cetăți cu mândrețe de ziduri / Și o să surpe mereu...". O tramă a vieții, supusă formelor prin care trece pulberea își lasă lințoliile în toată poezia declinului grecesc. Încet încet, pe lângă exaltarea gloriei eroilor și faptelor omenești, surprinse în toată măreția lor, apare și sentimentul de perisabilitate, a contrastului dintre slavă și spulberare, dintre opulență și gol.35 Asupra cetăților ilustre odinioară, falnice, nebiruite, "apărate de cununa înalta și tare a zidurilor și turnurilor" acționează "mâna distrugătoare a timpului" (cheir olooio
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pe care-l dă M. Eminescu "locuirii pe pământ" este zidul, el nu este "pro-ducerea pământului", precum la Heidegger, ci act al faptei umane: "Mur pe mur, stâncă pe stâncă o cetate de giganți / Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție, / Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, ..." (Memento mori). Precizarea lui Heidegger este importantă: "În înălțarea sa, templul conferă lucrurilor chipul care le este propriu și oamenilor o perspectivă asupra lor înșile. Această perspectivă rămâne deschisă atâta vreme cât opera
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ahile: lăncile și arcurile sunt "răzimate / De păreți", armurile "albe și curate" sunt atârnate de columne, cupele din care beau ducii sunt din "țeste de dușman" lucrate ("maestru cizelate") cu toarțe de aur. Ritualul acestei "mese a morții" are o măreție homerică, de conclav de umbre venerate: "Vor mai bine-o moarte crudă decât o viață sclavă Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă, Și-n tăcerea sânt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd." Vedem în râsul ducilor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
primul rând cu această perindare neîncetată de indivizi și popoare, care ființează o bucată de timp, pentru ca apoi să dispară, este schimbarea. Înțelegerea acestei schimbări, în latura sa negativă, o dobândim privind mai îndeaproape rămășițele a ceea ce a fost cândva măreție. Care călător rătăcind printre ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Romei nu se lasă dus de gândul vremelniciei imperiilor și oamenilor și nu este cuprins de tristețe pentru ceea ce a fost cândva în viață plină de sevă și bogăție?"15 4
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a lumii, fie fitecine. Pentru că a intra în Veneția și a te supune ritmului ei, adică a te include în aiuritorul șuvoi uman ce vînzolește, zi și noapte, orașul din lagună, înseamnă a te lepăda chiar dacă nu vrei de orgoliile... măreției proprii, a te confunda cu ceilalți, a deveni, într-un cuvînt, un simplu anonim, viețuind un răstimp în Veneția: a fi veritabilul anonim venețian. Ce-ți rămîne să faci? Să fii simplu (sau complicat) spectator al acestei minuni lumești și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perindă, din zori pînă-n noapte, sublim-bezemeticul convoi du-te-vino al pedestrașilor lumii. Și încă, mărșăluind pe unica uliță, frecîndu-te de zidurile peste care mistria n-a mai trecut de multe vieți de om și escaladînd desele "podețe" tot nu dai de măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul: Piața San Marco. Da, cînd ai pătruns în această agoră a agorelor pămîntului, poți îngîna extatic: Veneția! Aici e, într-adevăr, Veneția unică. Hipnotizat, cauți un loc unde miile de porumbei n-au năpădit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
explice pe celălalt. A fost un rendez-vous realmente profitabil. Din chiar acest motiv. La dans! 2 martie O însemnare din 1980. Am uitat de cîini. Sîntem puternici și am uitat că mai există și cîini. Sîntem atît de preocupați de măreția noastră, încît am uitat că jos, la picioare încă se mai gudură cîinii. Rar, rar deschidem cîte o carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și înflorirea patriei, să luptăm până la capăt împotriva dușmanilor poporului nostru, să fim gata de orice sacrificiu, pentru apărarea intereselor celor ce muncesc. Partidul comunist din țara noastră a dat în condițiile ilegalității nenumărate exemple de patriotism, de vitejie și măreție morală. Înfruntând cele mai grele condiții impuse de regimul monarh-fascist, proletariatul, având în frunte pe comuniști, nu s-a dat în lături în fața teroarei (sic!) și schingiuirilor. Mulți tovarăși și-au pierdut viața în lupta pentru libertatea poporului. Faptele mărețe
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
obiect de studiu este redus fie și la un district aflat în litigiul vecinilor, pentru că se individualizează în și prin desfășurările politice. Istoriografia nu s-a mulțumit niciodată să ancoreze numai în spații politice supreme și limpezi, în epoci de măreție ale unor popoare, ci a coborât și în cele sumbre, de diminuare a forței lor. Nu puțini sunt oamenii politici din Principate (i-am plasa în frunte pe Constantin Brâncoveanu și pe stolnicul Cantacuzino), care au procedat, avant la lettre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
socotea singura îndreptățită să facă apel la titlurile continuității și revendicărilor naționale. Într-o filipică antiotomană, intitulată Trâmbița românească (manifest tipărit în 1769 și atribuit lui Enăchiță Văcărescu) se lansa chemarea la deșteptarea românilor, „pă vrăjmași să năvălim”; se invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul de pe moșiile lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1789 sau U.R.S.S. fără 1917? Sunt ani de explozie produsă prin deversarea acumulărilor în simțire, cuget, progres material și acțiune practică. Urmările „micii uniri” au tot atâta importanță ca și actul în sine, ele conferindu-i, acestuia din urmă, măreția în întregul ei. Contemporanii înșiși, de la adversari la amici, de la Prokesch-Osten la Thouvenel, de pildă, i-au sesizat cu repeziciune semnificația. Puține zile trecuseră de la dubla alegere a lui Al. I. Cuza și Thouvenel nota: „eu nu cred că convenția
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu suferințele ce i le-a pricinuit, nici măcar acum când acea dureroasă injustiție este un merit ce se cuvine știut și prețuit. Detașarea lui Al. Zub pare să ne prevină că el evaluează sacrificiul său drept modest și firesc, în raport cu măreția cauzei naționale. Putem, ori nu, fi de acord cu opiniile lui Al. Zub într-o chestiune sau alta, dar principiile care l-au călăuzit în viață, forța convingerilor și consecvența punerii lor în lucrare obligă la respect. Acest împătimit al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Urizen se deștepta, si Lúvah se trezi, și unul altuia vorbiră: 480 "Luváh", spuse Prințul Luminii, "privește-ai noștri fii și fiice Pe paturi odihnind; lasă-i să doarmă mai departe; singur pornește tu Spre-Împărăția ce-o dorești, unde în Măreție și Putere Putem dura un tron: adînc în Miazănoapte ținutu-mi43 așeza-l-voi, Tu-n Miazăzi; ascultă-mă cu luare-aminte. În liniștea nopții ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se porni la drum cu-ndurerare și cu grijă. Numărate toate în grupuri de sapte 88, zece, cincizeci, sute, mii, 270 Potrivit feluritelor lor puteri, lui Urizen supuse Și fiilor săi după rangurile lor și chipeșelor sale fiice, Urmîndu-și în tăcută măreție căile ce fostu-le-au fixate În linii drepte ce nu se măsoară 89 prin proporții de număr, greutate Și măsúră, uimitoare mișcare matematică de-a lungul adîncului, 275 În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub90, ori în coloana de văpaie-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în eter topindu-se, în vreme ce sămînță, dusă de vîntul furios, Pe-ndepărtatul vîrf al Muntelui se odihnește. Acestfel Los și Enitharmon, În sine strînși în spațiu fix, statura tremurînd pe-un pisc de Stîncă, Si totusi strașnica alcătuire și cu măreția, frumusețea le ramaseră, însă-n expansiune nu intrau. Că pîn' la cel mai nalt Zenit de la Nadirul cel mai jos, așa departe Los se strînse 15 De la cuptoarele-i înalte, spațiu nemăsurat, și îl lasă Pe al Luminii rece Prinț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-a: "Acuma timpul Profeției s-a întors, si este-a mea 5 Podoaba cea Universală toată, și-n mîinile-mi sînt Marginile cerului; că pe-un Veșmînt în juru-mi le înfășura-voi, Dînd misturii ce trebuie să fie mistuit; apoi în măreție și putere Păși-voi înainte printre acele cîmpuri largi ale Veciei fără margini, Un Dumnezeu, iar nu un Om, Învingător în glorie triumfătoare, 10 Și Fiii Veșniciei toți mi se pleca-vor la picioare". [Glasul Întunecat răspunse: "O Urizen, Prințe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii răspîndesc lumină precum ferestre ale dimineții, Gîtul sau flăcări scoate cu mînie și cu măreție, el biciuiește Hăul, Lovind pustiele și stîncile; pustiele puterea să o simt, 440 Se scútură din somnuri, fac semn cu groază Chemînd Leul, Tigrul, calul și cerbul cel sălbatic, Elefantul, lupul, Ursul, Lamia 294, Satirul 295. Lumină dau în jur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]