2,766 matches
-
sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în sus, să i se scurgă sângele în jos, că dacă nu i se liniștesc vinele damblagește. Măria ta, cheamă slugile să aducă un doftor să-i slobozească sânge... — Și pe cine să mai chem? Cine trebuie să mai afle că Brâncovenii se pregătesc să vină să ne căsăpească, pe când noi stăm cu mâinile în sân? Nu-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ne căsăpească, pe când noi stăm cu mâinile în sân? Nu-i timp de lăsat sânge. — Așa-i, Păunița are dreptate, nu-i timp de doftori, gemu stolnicul. Cine mai știe despre cele pe care ni le-ai spus nouă? — Măria ta, acu’ încă nu știe nimeni, dar peste două ceasuri o să ajungă vestea trimisă de pașa de la Rusciuc mai întâi la imbrohor aci la București și apoi... Am ajuns eu primul, am trecut pe la Comana, că pe la Țânțăroasa pe unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncovenilor. — Mă gândeam..., se codi Știrbei, cum o să ajung la Damad Ali Pașa așa, cu mâinile goale? — Or să fie și plocoane, n-avea grijă, pentru toți, se grăbi să intervină vodă Ștefan. — Dar să fie cam ca cele brâncovenești, măria ta, că altă greutate au vorbele atunci. Și încă ceva, interveni timid marele spătar Mihai, ai grijă cum faci ca din cearta noastră cu Constandinul Stancăi să nu se aleagă domn altul. Vorba aceea: când doi se ceartă, al treilea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între ei, o stânjeneală grea îi făcea pe fiecare dintre cei patru să-și audă zvâcnind sângele. Spătarul fu primul care nu mai suportă și rupse tăcerea: — Ar fi bine ca ospățul din sala mare să se sfârșească, cred că măria ta ar trebui să te duci acolo; cât despre mine, înțeleg că astăzi nu mai am ce face aci, aș merge la vecernie la Mitropolie. Înțeleg că mâine Curtea nu mai pleacă la Târgoviște, deși, iată, au venit căldurile. — Ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venerație Marica îi săruta mâna lui vodă, soțul ei, ca să dea pildă de ascultare tuturor jupâneselor, dar în treburile delicate, până să nu afle părerea doamnei sale, domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria ta cu boierii la Târgoviște, iar eu cu doamna rămânem la București să vedem împreună cu imbrohorul ce rămâne de făcut, preciză stolnicul. — O să toace de vecernie, măria ta, îngăduie-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria ta cu boierii la Târgoviște, iar eu cu doamna rămânem la București să vedem împreună cu imbrohorul ce rămâne de făcut, preciză stolnicul. — O să toace de vecernie, măria ta, îngăduie-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se îndreptă spre ușă, de unde se mai înclină o dată și ieși. Îl supărase modul în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treptat, treptat, reuși să se adune și să se alăture celor din biserică, părăsind grijile și intrând cu cugetul în rugăciune. La miruit, popa l-a recunoscut și, timid, bâlbâindu se aproape, i s-a adresat plecându-se în fața lui. — Măria ta, iartă-mă, iartă-mă că nu te-am cunoscut, am vederea cam scurtă, mare cinste pentru biserica noastră... — Cucernice, nu mă mări, că nu mi se cuvine, nu sunt vodă... — Iertare, am greșit, așa este. Mare cinste pentru noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exclamă fericit în românește: — Ieromonahul Gherasim, mare este Dumnezeu! Preotul puse jos vasul cu apă și duse degetul arătător al mâinii stângi spre buze, implorându-l din priviri pe prinț să tacă, salută șoptit plecându-se până în pământ: — Să trăiești, măria ta, apoi cercetând cu atenție rănile schingiuiților, propuse: Ar fi bun un doftor sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bășicile, cele cu puroi să le curățăm, cojile astea de arsură să fie înmuiate punând pe ele cârpe ude și apoi să fie date jos. — Am trimis după doftorul sfintei patriarhii, spuse una din femeile care rupea cârpe. — Să trăiești, măria ta, o recunoscu ieromonahul pe doamna Marica, până ce vine doftorul mă duc la cuhnie să poruncesc să pună la fiert apă, să înmuiem feșele în apă fiartă și răcită, ca la brâncă. Doamna se luă după el și când ajunseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au rămas când le-au scos țepușele pe care i le-au bătut sub unghii măriei sale și beizadelei Constantin și până vine doftorul... Eu nu pot. Un turc spunea că rănile din fluierele picioarelor ar trebui arse cu fierul roșu... — Măria ta, o să încerc și eu, după puterile pe care mi le-a dat Dumnezeu. Roagă-te, măria ta, este nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadelei Constantin și până vine doftorul... Eu nu pot. Un turc spunea că rănile din fluierele picioarelor ar trebui arse cu fierul roșu... — Măria ta, o să încerc și eu, după puterile pe care mi le-a dat Dumnezeu. Roagă-te, măria ta, este nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi la loc sănătos că eu nu simt nimic, durerea sufletului meu este atât de mare, încât pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așchie mai mare pe care, când o trase, un șuvoi de sânge îl împroșcă pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria ta, urlă, rogu-te urlă, că dacă n-o să înnebunească înălțimea ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile or
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos. Vedea cum la atingerea rănilor mușchii spinării se contractau și își schimba locul ca să ghicească o oarecare reacție pe fața domnitorului, dar nimic. Zâmbetul devenise neînchipuit de trist și ochii foarte obosiți priveau undeva departe fără să vadă nimic. — Măria ta, nu se poate așa, țipă, strigă, spune ceva. Voievodul puse mâna cu degetele vinete, zdrobite în menghină, pe brațul lui Gherasim. — De mai bine de două săptămâni mi-am pierdut somnul... Nu mai pot adormi în nici un fel. La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într un fel nelămurit, fără să se înțeleagă dacă nega sau afirma ceva. — Te așteptam, sfinția ta, știam că o să vii, dar nu credeam că o să vii chiar din primul ceas de cum am ieșit din Ediculé. — Să nu te înșeli, măria ta, și să crezi că-i o minune. Din clipa când te-au mazilit, tot timpul v am urmărit și m-am rugat... Pentru Ștefan m-am rugat, spuse monahul, plecându-și sfios capul. — Te așteptam să mă înveți să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
timpul v am urmărit și m-am rugat... Pentru Ștefan m-am rugat, spuse monahul, plecându-și sfios capul. — Te așteptam să mă înveți să mă rog cum spune Iisus, pentru vrăjmași, pentru dușmanii mei... Nu cred că ai nevoie, măria ta, pentru că toată viața ți-ai iubit dușmanii și i-ai iertat de câte ori te-au vândut. — Alta a fost când m-au vândut doar pe mine, acum însă este mai greu... — O să mă rog, măria ta, și poate că s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Nu cred că ai nevoie, măria ta, pentru că toată viața ți-ai iubit dușmanii și i-ai iertat de câte ori te-au vândut. — Alta a fost când m-au vândut doar pe mine, acum însă este mai greu... — O să mă rog, măria ta, și poate că s-o îndura Iisus Hristos și de mine să mă învețe să-i iubesc pe cei ce ne osândesc. Roagă te, măria ta, și mulțumește-i lui Dumnezeu că ți-a descoperit acest dar. O să stau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
m-au vândut doar pe mine, acum însă este mai greu... — O să mă rog, măria ta, și poate că s-o îndura Iisus Hristos și de mine să mă învețe să-i iubesc pe cei ce ne osândesc. Roagă te, măria ta, și mulțumește-i lui Dumnezeu că ți-a descoperit acest dar. O să stau prin preajma voastră, dar nu la vedere ca să nu aspresc prigoana turcilor. Preotul îl binecuvântă și ieși din odaie, se duse în sala cea mare. Acolo doctorul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aducându-și aminte parcă de încăpățânarea-i proverbială, dar imediat își spuse că nu are rost și se lăsă docil condus prin pustiul orașului toropit de căldură. Ajuns la Vlah serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors, măria ta, pentru că am uitat să-ți spun ceva, minți el. Domnitorul îl învălui în privirea aceea blândă, dar într-atât de absentă încât monahului iar i se făcu frică. — Măria ta, îți aduci aminte când i-a fost lui Iisus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
serai, Gherasim fu condus direct la voievod. — M-am întors, măria ta, pentru că am uitat să-ți spun ceva, minți el. Domnitorul îl învălui în privirea aceea blândă, dar într-atât de absentă încât monahului iar i se făcu frică. — Măria ta, îți aduci aminte când i-a fost lui Iisus Hristos frică să rămână singur? — I-a fost frică? Când? Pe cruce? — Nu. În grădina Ghetsimani. Atoatevăzătorul vedea cum unul din cei apropiați lui, cei pe care El îi iubise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi iubise Îl vindea la farisei, unul din cei doisprezece. Era atât de tulburat, încât îi era teamă să rămână singur în rugăciune și le-a spus ucenicilor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați”. Dacă Lui, măria ta, I-a fost greu să se împace cu vânzarea de către unul din cei apropiați, cum să ți fie ușor măriei tale? N-am avut tată, cuvioase, și l-am iubit din toată inima mea, ca și cum mi-ar fi fost
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în rugăciune și le-a spus ucenicilor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați”. Dacă Lui, măria ta, I-a fost greu să se împace cu vânzarea de către unul din cei apropiați, cum să ți fie ușor măriei tale? N-am avut tată, cuvioase, și l-am iubit din toată inima mea, ca și cum mi-ar fi fost tată, și i-am lăudat înțelepciunea și învățătura înaltă... — Și l-ai iertat, de fiecare dată de câte ori a uneltit împotriva măriei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măriei tale? N-am avut tată, cuvioase, și l-am iubit din toată inima mea, ca și cum mi-ar fi fost tată, și i-am lăudat înțelepciunea și învățătura înaltă... — Și l-ai iertat, de fiecare dată de câte ori a uneltit împotriva măriei tale, întorcând și celălalt obraz. Uitaseși, măria ta, că prin asta, așa cum spune Evanghelia, ai pus cărbuni aprinși pe capul lui. — Dar i-am iubit, părinte Gherasime, i-am iubit, ca domn niciodată nu i-am pedepsit după fapta lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și l-am iubit din toată inima mea, ca și cum mi-ar fi fost tată, și i-am lăudat înțelepciunea și învățătura înaltă... — Și l-ai iertat, de fiecare dată de câte ori a uneltit împotriva măriei tale, întorcând și celălalt obraz. Uitaseși, măria ta, că prin asta, așa cum spune Evanghelia, ai pus cărbuni aprinși pe capul lui. — Dar i-am iubit, părinte Gherasime, i-am iubit, ca domn niciodată nu i-am pedepsit după fapta lor pe naș Dinu și pe neica Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]