2,300 matches
-
jilț larg de abanos și își rezema picioarele, încălțate cu sandale țesute din fire de aur și cu legături de mătase, pe o pernă pe care era cusut din mărgele de aur chipul soarelui, cu razele lui. Alături stătea o măsuță din același lemn negru, cu unelte de scris și foi de papirus curate. Marele Preot al Atlantidei, știutorul tuturor celor văzute și al celor nevăzute, citea. La câțiva pași de el, Auta, îngenunchind, își lipi fruntea de marmura rece a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Spune-mi despre călătoria ta. Auta sărută întîi legătura de mătase a sandalei Marelui Preot, prinsă în copci de diamant, apoi se ridică și veni lângă jilț. La un semn al bătrânului, se așeză pe o blană de leopard pe lângă măsuță. Marele Preot îi cercetă ochii. În ochii sclavului, în mijlocul fiecărui iris, juca o luminiță ciudată. Nu mai văzuse această luminiță și îl întrebă: - Să-mi spui ce se petrece în tine! Auta tresări, deși era deprins să fie descusut de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe un fel de prag. Străinul (sau străina) se așeză în partea cealaltă și apăsă ceva ca un sâmbure negru. Scaunul se ridică în sus, spre tavan, pe un fel de picior lung, și se opri dinaintea unui soi de măsuță pe care erau rânduite câteva lucruri sau unelte stranii. Aici mă omoară!" se gândi Auta. Străinul (sau străina) trase dinspre măsuță un maț subțire care ieșea dintr-o cutie sticloasă și avea în celălalt capăt o rotunjime îngroșată, ca o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se ridică în sus, spre tavan, pe un fel de picior lung, și se opri dinaintea unui soi de măsuță pe care erau rânduite câteva lucruri sau unelte stranii. Aici mă omoară!" se gândi Auta. Străinul (sau străina) trase dinspre măsuță un maț subțire care ieșea dintr-o cutie sticloasă și avea în celălalt capăt o rotunjime îngroșată, ca o jumătate de măr. Această rotunjime a mațului fu lipită de partea stângă a pieptului lui Auta, care înlemni înfricoșat, neîndrăznind să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cap să trec pe la Bunty, acum că e singură acasă, dar mă hotărăsc s-o las pe mâine dimineață ca mai Întâi să-i dispară Bladesey din minte și din raza vizuală. Tocmai Îmi dau seama că a lăsat pe măsuța din sufragerie casetele pe care le-a cumpărat de la magazinul de discuri. Le arunc afară odată cu gunoiul, rușinat că am participat la o chestie care i-a provocat ignorantului o plăcere măruntă, chiar dacă efemeră. Arunc În cuptor niște cartofi prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o a fost reprezentat de: Tristan Tzara - „Douăzeci și cinci de poeme”, „Șapte manifeste Dada”; Marcel Iancu - împreună cu Tristan Tzara a fondat curentul dadaist; Kurt Schwitters -„Ursonata”, „Cigarren”. -Cubismul o Pablo Picasso - „Guernica”, „Domnișoarele din d’Avignon”; o Georges Braque - „Vasul albastru”, „Măsuța roșie ”. -Suprarealismul o curent artisitc și literar de avangardă, antitradiționalist, antiacademic; o propunea libertate totală de expresie; o a avut ca reprezentanți: André Breton (întemeietorul curentului), „Iubire nebună”; Salvador Dali „Persistența memoriei”; Henry Matisse „Bluză românească”, „Tristețea regelui”; Amadeo Modigliani
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
în loc de ciudate, interesante? spuse bărbatul în timp ce scoase și îi înmână o carte de vizită. Noel o băgă automat în buzunar, fără să o privească. Își luară rămas bun. Seara, când a ajuns acasă, o scoase din buzunar o puse pe măsuță și atunci văzu că era psihoterapeut. Rămase puțin surprins, parcă îngândurat. "Oare acest om m-a văzut dezechilibrat? Oare consideră că am o problemă?" se întrebă el. În aceeași seara îl și sună: Bună seara, vă deranjez? Sunt tânărul din
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ei, înțelegând și el primejdia. Pe pădurar, om neînfricat, cu inima și nervii tari, nimeni nu l-a văzut plângând. De afară, se auzeau trosnetele de copaci rupți de vijelie, cu înfricoșare... Câteva pâlpâiri și lampa de cinci focuri, de pe măsuță, s-a stins încet, superstițios... „Doamni... sămn rău...! își zise în gând bătrâna și-și făcu semnul crucii de mai multe ori. - Nu mai ari gaz, mătușă Săftica... murmură pădurarul, și el înfricoșat în inima lui, călcând-o pe gând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dar seara lua cina cu un posibil nou client. De-abia după ora unu noaptea se întoarse la hotelul de lângă elegantul Passeig de Gracía, unde se cazase între două drumuri. Avusese o zi de nouăsprezece ore și era epuizată. În mijlocul măsuței joase din colțul camerei se afla o jumătate de sticlă de Rioja și un pahar pe o tavă de argint. Destupă vinul și își turnă puțin în pahar. Apoi se prăbuși în fotoliul roșu și închise ochii. Pe măsură ce își sorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din cap. A spus că totul e încă prea dureros și emoțional, zise aceasta. A promis că va veni să ne vadă când lucrurile se vor mai calma. —Dă-o naibii! Și-a pierdut mințile? Darcey trânti ceașca goală pe măsuță. Da, zise Minette. Tocmai asta e problema. Știai despre ea? întrebă Darcey. Bănuiai ceva? Sau a fost un șoc total? Își trase un scaun și se așeză lângă mama ei. Amelie și Tish stăteau pe canapea în fața lor. Minette își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Da, pentru că de-obicei despre noi se vorbește numai când nu merge ceva. Stai liniștit, n-o să existe probleme cât timp sunt eu la conducere, îi spuse încrezătoare. —Cum merge cu pregătirile de nuntă? întrebă el răsfoind niște hârtii de pe măsuța din colțul încăperii. —Invitații au confirmat în proporție de optzeci și opt la sută, îl informă ea. —O să fie grozav. Sper, se strâmbă ea. Organizatoarea știe ce face, sau cel puțin așa pare, dar sunt atâtea amănunte încât ceva tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să ajungă într-adevăr o doamnă foarte bogată. Această discuție cu Mike o umplu de încredere în Ennco și în ea însăși, astfel încât, când intră pe ușa casei, era într-o dispoziție excelentă. Aidan era în sufragerie cu picioarele pe măsuță, lângă o cutie goală de pizza și o sticlă de bere. La televizor era un episod din Familia Simpson, transmis prin sistem digital. Îmi pare rău pentru întârziere, spuse ea. Am stat de vorbă cu Mike Horgan. Și ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dea voie să aibă copii. Scrisoarea scurtă din partea lui Carol nu menționase nimic despre odrasle, însă, dat fiind că la nuntă venea de una singură, Nieve spera că era încă celibatară și fără plozi. — Poftim. Aidan îi puse înainte pe măsuță o tavă cu un sendviș gros și apoi îi înmână și o cutie de Budweiser. Nieve dădu pe gât niște bere, însuflețită. — Ce-mi place gustul ăsta rece ca gheața, observă ea. El îi zâmbi. Cât ești tu de sofisticată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
intră în curtea din spate. Sunt o vacă, își spuse. M-am tot gândit la ce era mai rău, iar el a fost întotdeauna cum nu se poate mai drăguț. Aidan stătea pe un șezlong și citea o carte. Pe măsuța din fața lui era niște bere pusă la răcit. Faci grătar? întrebă Nieve. M-am gândit că ar fi frumos, îi spuse închizând cartea. De mult n-am mai făcut și e o seară minunată. — Sigur. Nieve își dădu jos pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de ochelari cu lentile groase, fără rame. Părul Încă negru era pieptănat Îngrijit spre dreapta frunții Înalte. Îmbrăcat În costumul albastru cu dungi fine, bine călcat, Weizmann semăna cu Ernst Lubitsch, actorul comic devenit regizor. Se așeză la o veche măsuță de scris și se Întoarse Într-o parte ca să stea cu fața la mine. — Ei, ce pot face pentru tine? I-am arătat fotografia care Înfățișa colierul lui Six. Scoase un șuierat scurt când se uită la ea și apoi, În timp ce tușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pietre prețioase, așa că mi-am notat adresa lui Von Greis și am vârât-o În buzunar. Nici dulapul cu dosare nu era Încuiat, dar nici acolo n-am avut noroc: o mulțime de cataloage cu pietre prețioase și semiprețioase, o măsuță pentru zbor de la Lufthansa, o grămadă de hârțogăraie care avea de-a face cu schimbul valutar, niște facturi și niște polițe de asigurare de viață, dintre care una era de la Germania Life. Între timp, seiful cel mare stătea Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
două nivele, cu arcade la uși și pardoseala din lemn lucios acoperită cu covoare orientale groase. Totul era ordonat și bine lustruit Într-o asemenea măsură, Încât apartamentul nici nu părea locuit. În dormitor erau două paturi mari identice, o măsuță de toaletă și un taburet. Schema coloristică era alcătuită din culoarea piersicii, verde-jad și crem, prima dintre ele fiind predominantă. Nu mi-a plăcut. În fiecare dintre paturi se afla câte o valiză deschisă, iar pe podea erau pungi goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pantofi arătau că nu fuseseră purtați. Din contră, În cealaltă valiză, care presupuneam că Îi aparținea, mai mult ca sigur, lui Haupthändler, nu era nimic nou, cu excepția a câteva articole de toaletă. Nici vorbă de colier cu diamante. Dar pe măsuță era o mapă de mărimea unui portofel care conținea două bilete de avion de la Deutsche Lufthansa pentru zborul de marți seara cu destinația Londra, aeroportul Croydon. Biletele erau dus-Întors și rezervate pe numele Herr și Frau Teichmüller. Înainte de a părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
te tolănești într-un fotoliu și miroul aromat al ceaiului de tei, Aprind lumina! tu ai aprins-o, Nu! Las-o așa! Vrei un ceai de tei? Da? E gata făcut! Tu, în singurul fotoliu din cameră, ea pe canapea, măsuța joasă cu ceștile de cafea, cele câteva rafturi de cărți deasupra canapelei, biroul ei, și veioza aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-mi face un gest vag cu mâna să mai rămân, Nu mi-e somn, vorbește el, cât mă chinuiesc în nopțile astea fără somn! deznădejde e în glasul lui, Mă las și eu în celălalt fotoliu din cameră, pe măsuța dintre noi caiete cu schițe, patul lui făcut, pregătit dinainte de mama, și eu sesizez că de fiecare dată când intru seara după el în cameră lumina e aprinsă deși, Își trece mâna prin păr dându-și la o parte șuvițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dată, acum du-te! Și pe obrajii mei mai stăruie încă atingerea curioasă a degetelor sale, se-ntoarce cu totul spre perete, mă ridic nesigur de pe pat, Noapte bună, Theo! Noapte bună! Ies, nu înainte însă de-a lua de pe măsuță caietul acela cu desene, Oare de ce?! Caietul arzându-mi mâinile, singur în cealaltă cameră, stând pe marginea patului, neîndrăznind încă, pun caietul pe noptieră, mai bine aș stinge lumina, m-aș putea dezbrăca și pe întuneric, inima îmi bate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neputincioase oprite bărbătește la mijloc de drum, de parcă paharul prelung, gol, încă era curonat cu un nimb de lumină, un tablou pe care tu nu l-ai văzut niciodată, i l-am dăruit Aidei, Natură moartă cu două pahare, pe măsuța de sticlă un ceas deșteptător, niște chei, o folie de medicamente și două pahare înalte de cristal, în fiecare pahar e turnat inegal lichid roșu, cele două pahare se răsfrâng în măsuța de sticlă dând impresia a două clepsidre măsurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dăruit Aidei, Natură moartă cu două pahare, pe măsuța de sticlă un ceas deșteptător, niște chei, o folie de medicamente și două pahare înalte de cristal, în fiecare pahar e turnat inegal lichid roșu, cele două pahare se răsfrâng în măsuța de sticlă dând impresia a două clepsidre măsurând inegal timpul, perioada hiper-realistă, tabloul l-am pictat mult după aceea, nu știi niciodată ce valuri fac pietrele aruncate la un moment dat în sufletul tău, Și eu, adică Daniel, tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picioare în brațele Anei, a învățat-o să umble și o încântâă mersul, Ana o lasă să-i alunece din brațe pe covor, fetița nesigură pe propriile ei puteri se ține încă de tot ce-i vine în cale, fotoliu, măsuță, genunchii noștri așezați în semicerc pe canapeaua în formă de L din cameră, ajunge la Theo, acesta îi prinde mânuțele mici în palmele sale, fetița scâncește s-o lase, zmucindu-se cade cu fundulețul bombat de scutece pe covor, plânge fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
așezați în semicerc pe canapeaua în formă de L din cameră, ajunge la Theo, acesta îi prinde mânuțele mici în palmele sale, fetița scâncește s-o lase, zmucindu-se cade cu fundulețul bombat de scutece pe covor, plânge fără lacrimi, pe măsuța joasă acoperită de un macrameu complicat Aida așază tava cu paharele înalte pline cu un lichid gros galben, E de portocale! Acum l-am scos din frigider, eu însetat întind primul mâna, Theo ce face? Degetele mele abia ating paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]