1,876 matches
-
513 de miliarde de barili de petrol extras, de două ori mai mult ca în Arabia Saudită, potrivit unui studiu efectuat de Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite (USGS). Rezervele de țiței din afara râului Orinoco au atins în anul 2005 o magnitudine de 80.582 milioane de barili. Resursele naturale regenerabile din Venezuela sunt reprezentate de păduri și pești. La fel de importantă este și apa râurilor care e utilizată pentru generarea de energie electrică și de resurse biotice, mărindu-se numărul terenurilor agricole
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
avut loc la 26 octombrie 1802 - magnt. 7,5 grade; 10 noiembrie 1940 - magnt. 7,4 grade; 4 martie 1977 - magnt. 7,2 grade; 1986 și 1990 - magnt. 6 grade. Ultimul cutremur a fost înregistrat la 4 octombrie 2011, cu magnitudinea de 3 - 3,5 grade pe scara de 12 grade MSK. Anual pe teritoriul Republicii Moldova se înregistrează sute de cutremure de intensitate mică, de 2 - 4 grade. Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În partea dreaptă a
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
au culoarea roșie, iar cele mai fierbinți au culoare albastră, temperatura lor la suprafață depășind uneori chiar 30.000 °C, în timp ce temperatura de suprafață a Soarelui nostru este de "numai" 6.000 °C. Strălucirea unei stele se numește în astronomie magnitudine. Magnitudinea aparentă este strălucirea așa cum o percepem cu ochiul liber. Magnitudinea absolută exprimă strălucirea calculată pentru o distanță ipotetică a privitorului de 32,6 ani-lumină. Magnitudinea depinde în general de temperatura stelei. Această interdependență se reprezintă grafic prin diagrama "Hertzsprung-Russell
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
culoarea roșie, iar cele mai fierbinți au culoare albastră, temperatura lor la suprafață depășind uneori chiar 30.000 °C, în timp ce temperatura de suprafață a Soarelui nostru este de "numai" 6.000 °C. Strălucirea unei stele se numește în astronomie magnitudine. Magnitudinea aparentă este strălucirea așa cum o percepem cu ochiul liber. Magnitudinea absolută exprimă strălucirea calculată pentru o distanță ipotetică a privitorului de 32,6 ani-lumină. Magnitudinea depinde în general de temperatura stelei. Această interdependență se reprezintă grafic prin diagrama "Hertzsprung-Russell", numită
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
lor la suprafață depășind uneori chiar 30.000 °C, în timp ce temperatura de suprafață a Soarelui nostru este de "numai" 6.000 °C. Strălucirea unei stele se numește în astronomie magnitudine. Magnitudinea aparentă este strălucirea așa cum o percepem cu ochiul liber. Magnitudinea absolută exprimă strălucirea calculată pentru o distanță ipotetică a privitorului de 32,6 ani-lumină. Magnitudinea depinde în general de temperatura stelei. Această interdependență se reprezintă grafic prin diagrama "Hertzsprung-Russell", numită așa după autorii ei. Diagrama se poate folosi și la
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
nostru este de "numai" 6.000 °C. Strălucirea unei stele se numește în astronomie magnitudine. Magnitudinea aparentă este strălucirea așa cum o percepem cu ochiul liber. Magnitudinea absolută exprimă strălucirea calculată pentru o distanță ipotetică a privitorului de 32,6 ani-lumină. Magnitudinea depinde în general de temperatura stelei. Această interdependență se reprezintă grafic prin diagrama "Hertzsprung-Russell", numită așa după autorii ei. Diagrama se poate folosi și la aprecierea vârstei și evoluției viitoare a unei stele. În interiorul stelelor care produc lumină au loc
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
diametrul de 1.392.000 de km. Chiar atunci când atmosfera este relativ mică în comparație cu dimensiunea stelei, astronomii pot aduna de la ea informații importante despre stea. Lumina emisă de o stea are mai multe proprietăți: Inițial astronomii au clasificat stelele după magnitudinea aparentă sau după strălucirea relativă a lor. Au împărțit stelele în șase grupuri, sau magnitudini, care corespund câte unui factor de strălucire. Cele mai strălucitoare sunt clasificate ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 prezintă o strălucire de
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
stelei, astronomii pot aduna de la ea informații importante despre stea. Lumina emisă de o stea are mai multe proprietăți: Inițial astronomii au clasificat stelele după magnitudinea aparentă sau după strălucirea relativă a lor. Au împărțit stelele în șase grupuri, sau magnitudini, care corespund câte unui factor de strălucire. Cele mai strălucitoare sunt clasificate ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 prezintă o strălucire de 2,5 ori mai mică. Cea mai "palidă" stea are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
are mai multe proprietăți: Inițial astronomii au clasificat stelele după magnitudinea aparentă sau după strălucirea relativă a lor. Au împărțit stelele în șase grupuri, sau magnitudini, care corespund câte unui factor de strălucire. Cele mai strălucitoare sunt clasificate ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 prezintă o strălucire de 2,5 ori mai mică. Cea mai "palidă" stea are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
astronomii au clasificat stelele după magnitudinea aparentă sau după strălucirea relativă a lor. Au împărțit stelele în șase grupuri, sau magnitudini, care corespund câte unui factor de strălucire. Cele mai strălucitoare sunt clasificate ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 prezintă o strălucire de 2,5 ori mai mică. Cea mai "palidă" stea are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică, doar pentru că sunt la o
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
șase grupuri, sau magnitudini, care corespund câte unui factor de strălucire. Cele mai strălucitoare sunt clasificate ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 prezintă o strălucire de 2,5 ori mai mică. Cea mai "palidă" stea are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică, doar pentru că sunt la o distanță foarte mare de pământ. De aceea, astronomii folosesc și o altă magnitudine, numită magnitudine absolută (sau
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
sau magnitudini, care corespund câte unui factor de strălucire. Cele mai strălucitoare sunt clasificate ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 prezintă o strălucire de 2,5 ori mai mică. Cea mai "palidă" stea are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică, doar pentru că sunt la o distanță foarte mare de pământ. De aceea, astronomii folosesc și o altă magnitudine, numită magnitudine absolută (sau intrinsecă), și
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 prezintă o strălucire de 2,5 ori mai mică. Cea mai "palidă" stea are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică, doar pentru că sunt la o distanță foarte mare de pământ. De aceea, astronomii folosesc și o altă magnitudine, numită magnitudine absolută (sau intrinsecă), și care redă factorul de strălucire după proprietățile fizice ale stelei. Luminozitatea unei stele este
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
palidă" stea are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică, doar pentru că sunt la o distanță foarte mare de pământ. De aceea, astronomii folosesc și o altă magnitudine, numită magnitudine absolută (sau intrinsecă), și care redă factorul de strălucire după proprietățile fizice ale stelei. Luminozitatea unei stele este strălucirea intrinsecă sau totalitatea radiațiilor emise pe secundă. Energia stelelor este generată de reacțiile termonucleare care se produc în interiorul acestora
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
are o magnitudinea 28. Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică, doar pentru că sunt la o distanță foarte mare de pământ. De aceea, astronomii folosesc și o altă magnitudine, numită magnitudine absolută (sau intrinsecă), și care redă factorul de strălucire după proprietățile fizice ale stelei. Luminozitatea unei stele este strălucirea intrinsecă sau totalitatea radiațiilor emise pe secundă. Energia stelelor este generată de reacțiile termonucleare care se produc în interiorul acestora. Luminozitatea depinde
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
electronii de energie înaltă sunt numiți radiații beta, acest proces se numește dezintegrare beta. Transmutația neutronului în proton este esențială și stă la baza procesului de fuziune nucleară în stele, în care din atomii de hidrogen se creează deuteriu. Datorită magnitudinii interacțiunii slabe, dezintegrările sale sunt mult mai lente decât ale forței țări sau electromagnetice. De exemplu, un pion electromagnetic neutru are o viață de aproximativ 10 secunde; un pion al forței slabe are un timp de viață de aproximativ 10
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
două raioane ale orașului. În special reclamanții, reprezentanți ai Partidului Comunist din Federația Rusă, Rusia Justă și Iabloko susțin că rezultatele Rusiei Unite au fost în mod artificial a crescute de la 54,4% la 82,4%. Potrivit reclamanților falsificări de magnitudini similare au fost înregistrate în toate cele opt districte din Dolgoprudny. Dacă afirmația va fi găsită a fi adevărată Comisia Electorală Centrală ar trebui să modifice rezultatele finale naționale și de asemenea, trebuiesc începerea urmăririi penale împotriva funcționarilor electorali din
Alegeri legislative în Rusia, 2007 () [Corola-website/Science/319795_a_321124]
-
Cutremurul din Yushu din 2010 a avut loc pe data de 14 aprilie 2010 și a avut o magnitudine de 6,9 pe scara Richter. Epicentrul cutremurului a fost stabilit de seismologi într-un sat de munte, Rima, din Ținutul Yushu, aparținând Provinciei Qinghai, China. Epicentrul a fost într-o zonă puțin populată de pe Platoul Tibet, lovit des de
Cutremurul din Yushu (2010) () [Corola-website/Science/319105_a_320434]
-
aprilie. Oficialii au avertizat că replici de peste 5.5 pe Richter sunt probabile, iar Centrul de Cercetări Seismologice din China a avertizat că replici de peste 6 pe Richter sunt susceptibile pentru mai multe zile după șocul principal. Numai șocurile cu magnitudinea de 4,0 sau mai mare sunt listate. Șocurile cu magnitudinea de 5,5 sau mai mari sunt evidențiate în albastru deschis. Principalul șoc cu magnitudinea de 6,9 este evidențiat în albastru închis.
Cutremurul din Yushu (2010) () [Corola-website/Science/319105_a_320434]
-
sunt probabile, iar Centrul de Cercetări Seismologice din China a avertizat că replici de peste 6 pe Richter sunt susceptibile pentru mai multe zile după șocul principal. Numai șocurile cu magnitudinea de 4,0 sau mai mare sunt listate. Șocurile cu magnitudinea de 5,5 sau mai mari sunt evidențiate în albastru deschis. Principalul șoc cu magnitudinea de 6,9 este evidențiat în albastru închis.
Cutremurul din Yushu (2010) () [Corola-website/Science/319105_a_320434]
-
pe Richter sunt susceptibile pentru mai multe zile după șocul principal. Numai șocurile cu magnitudinea de 4,0 sau mai mare sunt listate. Șocurile cu magnitudinea de 5,5 sau mai mari sunt evidențiate în albastru deschis. Principalul șoc cu magnitudinea de 6,9 este evidențiat în albastru închis.
Cutremurul din Yushu (2010) () [Corola-website/Science/319105_a_320434]
-
erupții principale: în 920, în 1612 și în 1823. Erupțiile acestea au fost urmate de erupții ale vulcanului din apropiere, Katla. La sfârșitul lunii decembrie 2009, a început o activitate seismică în jurul vulcanului Eyjafjallajökull, în principal cutremure mici (majoritatea de magnitudinea 1 pe scara magnitudinii momentane) la adâncimi de 7-10 kilometri sub vulcan. Pe data de 26 februarie 2010, măsurători făcute cu ajutorul hărților și ale aparatelor de măsurare ale firmei Fasteignaskrá Íslandskort și aparatură GPS folosită de Institutul Meteorologic din Islanda
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
în 1612 și în 1823. Erupțiile acestea au fost urmate de erupții ale vulcanului din apropiere, Katla. La sfârșitul lunii decembrie 2009, a început o activitate seismică în jurul vulcanului Eyjafjallajökull, în principal cutremure mici (majoritatea de magnitudinea 1 pe scara magnitudinii momentane) la adâncimi de 7-10 kilometri sub vulcan. Pe data de 26 februarie 2010, măsurători făcute cu ajutorul hărților și ale aparatelor de măsurare ale firmei Fasteignaskrá Íslandskort și aparatură GPS folosită de Institutul Meteorologic din Islanda la ferma Țorvaldseyri din
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
și că presiunea ce rezulta crease deplasarea observată la ferma Țorvaldseyri. Activitatea seismică a continuat, și între 3 și 5 martie aproape 3.000 de cutremure au fost măsurate la epicentrul vulcanului. Cele mai multe au fost de o intensitate mică (ca. magnitudinea 2) ca să fi putut fi luate ca prevestire a unei erupții, dar unele au putut fi simțite în orașele din apropiere. Erupția se pare că a început pe data de 20 martie 2010, cam între orele 22:30- 23:30
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
prima erupție, a doua erupție a avut loc chiar sub calota de gheață. Apa rece a zăpezii topite răcește lava repede și o fragmentează în sticlă, creând mici particule de sticlă care sunt amestecate cu coloana erupției. Acest lucru, și magnitudinea erupției, care se crede că ar fi de 10 sau de 20 de ori mai puternică decât cea de la Fimmvörðuháls din 20 martie, au creat un nor de erupție plin cu fragmente de sticlă, care este foarte periculos pentru motoarele
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]