15,061 matches
-
trebuia să-i admir... Și, colac peste pupăză, s-a apucat să-mi povestească cum a rămas ea gravidă, pe la șaptesprezece ani, a făcut avort, cu relații, și-era băiat, l-a și văzut... a vrut să-l vadă... Cum maică-sa e alcoolică și-a băut sodă caustică... și taică-său o băga în cada cu apă rece, s-o trezească, odată era s-o înece... Și-a fugit dup-aia c-un șofer de tir, voia să treacă granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
facem istoria, zicea, s-a bucurat când l-au pus șef de organizație... Două bucurii a avut în anul ăla, i s-a născut băiatul, adică eu, și-a intrat în partid... așa se lăuda la toată lumea! M-a botezat maică-mea pe ascuns, că el nu voia s-audă, zice partidu’ că nu, nu... S-a dus cu mine să mă arate la cantină, frumos băiat i-a făcut femeia, are și gropița-n bărbie ca tat-su, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l băteau golanii de-i suna apa-n cap, chestii din astea... - Și vrei s-o corectez? - Nu, vreau s-o scrii! - Păi... - Ăla nu știe să scrie, frate! A venit cu niște poze, certificate de naștere, niște desene ale maică-sii de când era la pension, un oracol cu dedicații, „colo jos te iscălești”, poezele cu frunze și nouri, niște scrisori din armată ale bunicului și m-a rugat să-i găsesc pe cineva care să-i scrie cartea despre familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am dezbrăcat și ne-am dat cu nămol peste tot și ne-am legat la brâu crengi de salcie și brusturi, pentru că eram sălbatici și eu am dezbrăcat-o și pe Iulia, să fie și ea sălbatică și a spus maică-sa “îi rup picioarele dacă-l mai prind pe derbedeu”. Cheia e sub un gavanos cu pământul uscat, deschid dulapul cu trei uși, în care nu-mi dau voie să mai intru de când m-au căutat o zi întreagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și cizme și pușcă în husă, ne-a dat și nouă odată o pasăre, un fazan i-a zis, mai mică decât o găină și cu pene cenușii și albastre, greu de penit, tot mai rămân tuleie. L-a fiert maică-mea, dar n-a ieșit, era cam tare și eu am vrut ficatul, „da’ ni l-a adus fără ficat! De unde dracu’ să-ți dau? Înghite ce-ai acolo și gata, că nu mă mai uit acum și-n gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu n-am timp de prostiile astea și nu mă pricep. Și n-am vrut să-i dau pe buruiene...”. Ha-ha-ha, „ce ți-a adus iubitul de Valentine’s Day?”, „o hotă, maică, o hotă, să tragă aburul...”. Am tot adunat ce-aruncă alții, mulțumesc, săru’ mâna, boierule, telal trebuia să mă fac. Aș putea să scriu pe ușă „La Sara. Consignație”. Tu ce vrei? Spune odată! Tu ce vrei? Mi-aud pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scriu pe ușă „La Sara. Consignație”. Tu ce vrei? Spune odată! Tu ce vrei? Mi-aud pașii pe scări și, cu fiecare treaptă, îmi vine să mă iau la palme. *** „Vin mai târziu, mă duc să-i fac o injecție maică-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l citească naibii prin satelit, țac-țac, ca prețurile la alimentară, și să știe totul. TOTUL. Să nu mai întrebe nimeni nimic. M-am născut, dacă nu era decretul nu știu de s-ar fi produs miracolul, era să mă lepede maică-mea, poftea la pește afumat, a găsit niște capete într-un ziar, lăsate de ăia care lucrau la drumuri, le-a dus la gură, m-am potolit în burtă, „parcă voiai să ieși chiar atunci, să te tot duci...”, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se uită la tine... Dar acum nu mă pot mișca, îl văd cum vine de la poartă, unde să fug? Merge cu mâna la cap, nu știu dacă i l-am spart. Aștept. Dacă n-o să mă bată el, o să înceapă maică-mea, o să mă tragă de păr și dup-aia o să țipe vreo oră. O să-și blesteme zilele, că-n loc să facă școală, m-a făcut pe mine, c-a fost proastă, copil îi trebuia ei? Da’ n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe scăunel... De-acu’ m-am dus, femeie... E aia cu coasa, tare-i rece și m-așteaptă pe mine... Să nu plângi, femeie, ne-om întâlni noi...”. Te-ai uitat vreodată în ochii unuia care moare? - Cine mai știe... Maică-mea spune că, atunci când s-a dus taică-meu, i-a zis că-l așteaptă tată-său, dar tânăr, cu pălărie nemțească și haină închisă până-n gât, și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla de ambrozie, că-i o scară coborâtă din tavan și pe-aia o să urce, „iaca, îs gras, poate mă ține...”. Dar și taică-meu le-nflorea și maică-mea le credea chiar pe toate. Unii scriu de-un soi de lumină care-i cheamă... - Ăia care scriu... Știi ce mai cred io? Că e greșit când se zice că ăia buni sunt așteptați în Rai. Poate ajung, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a merge la petrecere, n-am mai ieșit pe sub bolta de flori pentru că ploua în continuare. Am stat la masă să mă felicite neamurile, cu trandafirul la butonieră, și mă miram cum de nu văzusem cât de bine seamănă cu maică-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care mai apoi le căuta În băltoacele pe care le formase marea printre stînci, Întrebîndu-se prin ce capriciu bizar al Creatorului le pedepsise Natura cu o asemenea Înfățișare. Să fi avut oare dreptate copilașii care Îi strigau pe stradă că maică-sa se culcase cu Însuși dracul? Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer și să trăiască așa, ca oricare muritor, pe Pămînt? Cu ani În urmă, cînd se Întorcea de pe insula La Tortuga și debarcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vine în fața lui, căutându-i umflătura portofelului. Manus nu face decât să se holbeze la Brandy. Crezând probabil că Brandy sunt eu, eu cea din trecut, cu față. Brandy și-a pierdut interesul. — Nu-și aduce aminte. Crede că-s maică-sa, zice Brandy. Soră, poate, dar mamă? Așa un déjà-vu. Mai degrabă frate. Avem nevoie un loc unde să stăm, și Manus trebuie că are o locuință nouă. Nu vechea locuință pe care o împărțeam eu cu el. Ne lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
MORȚILOR Traducere din limba sârbă și note de Mariana Ștefănescu Tabel bio‑bibliografic 1935 - 22 februarie: se naște Danilo Kiš la Subotica, oraș În NE Serbiei, la granița cu Ungaria. 1939 - este botezat În stil ortodox la biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Novi Sad. 1942 - după pogromul de la Novi Sad familia se refugiază În Ungaria la Kerkabarabas-Zalabaska, ținutul natal al tatălui său. Aici Danilo Kiš va urma școala primară și primele clase de liceu În limba maghiară. 1944 - familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
si mă-ndoiesc că vor primi printre ei pe un ucenic de marinar. Clatină încă o dată din cap. Să nu-ți faci iluzii, fiule. Nu cred că vei reuși. Ai putea sa m-ajuți? —Tu ce vrei, să-mi amărască maică-ta toate zilele care mi-au mai rămas de trăit? se tângui bătrânul. Ce-ar zice dacă te-aș împinge chiar eu într-o aventură atât de absurdă? Dincolo de-al Cincilea Cerc nu există decât moartea sau blestemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tartă cu morcovi în cur. Acasă, cioplește morcovul și-l transformă într-o unealtă boantă. Îl dă cu grăsime și și-l înșurubează în găoz. Și-apoi... nimic. Nici un orgasm. Nu se întâmplă nimic în afară de faptul că-l doare. Apoi maică-sa îi strigă puștiului că-i gata masa. Îi zice să coboare, chiar acum. El își scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
masa. Îi zice să coboare, chiar acum. El își scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu-i. Toate hainele murdare le-a luat maică-sa când el era la masă, să le spele. Nu se poate să nu fi găsit morcovul, cioplit grijuliu cu un cuțit de tranșat, încă strălucind de lubrifiant și puțind. Prietenul ăsta așteaptă luni de zile cu un nor negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trebuie doar să strângă o dată bine și-și dă drumul, când ceara nu se mai vede. Tija subțire de ceară a alunecat înăuntru. De tot. Așa de adânc încât nici n-o mai simte în uretră. De jos îl strigă maică-sa să vină la masă. Îi strigă să coboare la cină imediat. Puștiul cu ceara și puștiul cu morcovul nu-s același tip, dar cu toții trăim cam aceeași viață. Abia după cină începe să-l doară burta. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scufundam iar să le prind. Să le adun și să le șterg pe fiecare de-un prosop. De-asta îi ziceam Pescuit de Perle. Chiar dacă apa era dezinfectată cu clor, tot mă îngrijoram din cauza soră-mii. Sau, Doamne Dumnezeule, a maică-mii. De-asta îmi era cel mai frică: soră-mea adolescentă și virgină, crede că doar se îngrașă, după care aduce pe lume un copil retardat cu două capete. Ambele semănând leit cu mine. Cu mine, tatăl ȘI unchiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încercând să-și dea seama care dintre bărbații ăia turuind zâmbitori era taică-su. — De-asta sunt în branșă, îi spune blondei. De-asta: menține relații pur profesionale e prima lui regulă. Blonda spune: — Mama ta e foarte, foarte drăguță... Maică-sa...Ciorapii ăia, spune el, erau probabil făcuți din azbest. A aflat că are cancer cu câteva luni în urmă. Era al naibii de urâtă, spune el, când a murit. În orice clipă ușa camerei verzi s-ar putea deschide și producătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră Miss se ridică. În picioare, să renunțe, să meargă acasă, să eșueze. Și, luând microfonul, verificând întrerupătorul să fie sigur că nu e pornit, spilcuitul spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Târgul e următorul: dacă Terry Fletcher îl ucide pe autorul de printuri - atunci criticul de artă, patronul și colecționara îl fac pe Terry celebru. Îl transformă într-o bună investiție. Lucrările lui se vor vinde pentru o avere. Tablourile cu maică-sa, cu prietena, câinele sau hamsterul vor primi sprijinul de care au nevoie pentru a deveni clasice precum Mona Lisa. Precum Kokopelli, zeul zvăpăiat al indienilor hopi. În studio, muștele negre dau roată aceleiași grămezi de mere moi și banane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ar putea întinde coarda prea tare? Ocupat cu lichidarea tuturor artiștilor care s-au vândut, a artiștilor leneși, a celor care lucrează de mântuială, Terry Fletcher nu mai are timp de propriile lucrări. Chiar și tablourile cu Rudy și cu maică-sa par fușerite, neglijente, de parcă n-ar da doi bani pe ele. În ultima vreme tot scoate versiuni diferite ale lui Kokopelli cântând la flaut, dansând. Mărește fotografii ale Mona Lisei la dimensiunile unui perete, apoi le colorează cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]