1,797 matches
-
plus, dacă lumea întreagă nu se făcuse decât unul și-același port? Ologul i-ajunsese ca un frate: de când apăruse în labirint, îi stătea la masă, îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana cu unghia: — Dacă n-ai de gând să vorbești, s- ar putea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pomii, benzinăria, garajul și ce mai dereticase cu mâna lui se vedeau ca un loc promis, din goana vagoanelor. După șapte-opt luni, într-o dimineață, o locomotivă trase primul tighel pe pânza de cețuri a câmpului. Omar o auzi din mansardă, iar Isabelle, care se ducea înspre școală, le făcu semne prietenești pasagerilor. Doar Godun spuse morocănos: — De acum, ni s-a încheiat liniștea!... Nu era nicio clipă adevărat: viața lor se lipise de tren ca o pernă de ceafa unui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele, mansardele modeste, cartierele rău famate sunt spațiile lor predilecte. Să fie doar un resort compensatoriu? E vorba, de pildă, despre Barbey d’Aurevilly sau Baudelaire sau Théophile Gautier. Cam În același timp, În Anglia, dandysmul trece și el printr-o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
folosesc agrafe cu diamante pentru a prinde un nod și Își pun câte o pafta strălucitoare peste fundă; În același mod În care unii martiri ai modei, oameni cu o rentă de o sută de ludovici, care stau Într-o mansardă și vor să se Îmbrace după ultimul răcnet, nu ezită să poarte pietre prețioase pe cămașa pe care o Îmbracă dimineața, să Își prindă pantalonii cu nasturi auriți, să Își agațe splendidul lornion cu un lănțișor și să ia cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi fost un fel de Hangiu, citez din original: Gospodăria sărmanului sclav Mobilierul acestui Caravanserai consta Într-o Oală mare de fier, două Mese de stejar, două Bănci, două Scaune și un Ulcior cu Whisky irlandez. Deasupra se afla o Mansardă (la care se ajungea cu o scară), unde dormeau locatarii; iar spațiul de dedesubt era Împărțit În două Apartamente de un gard de nuiele: unul pentru vacă și pentru porc, celălalt pentru ei și pentru musafiri. Intrând În casă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mi-a prilejuit contactul direct cu diverși autori ruși din străinătate. Pe atunci eram tânăr și interesul meu față de literatură era mult mai viu. Proza și poezia care circulau pe atunci, planete strălucitoare și galaxii palide, se perindau pe la fereastra mansardei mele, noapte după noapte. Erau autori independenți, de diverse vârste, mai talentați sau mai puțin talentați, și mai erau grupări și găști În care se adunau câțiva scriitori tineri și mai puțin tineri, unii din ei foarte Înzestrați, În jurul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Salome“, cum a numit Salome codificat petrecerea la care ea plănuia să se răzbune pe Sophia pentru ceea ce-i făcuse lui Marci. În cele douăzeci și patru de ore de când scandalul Sophia-Christopher explodase, Salome reușise să pună la cale un eveniment În mansarda Glamelei din Grand Street. Locul ăla era atât de celebru pentru lucrările artistice pop-art pe care le adăpostea, că nimeni nu a putut refuza o astfel de invitație, nici măcar Sophia. Pretextul a fost un cocktail În cinstea lui Prince Angus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
birou din nou de dimineață, Danny Îmi spusese că Hunter nu se cazase Încă la hotelul din Zürich unde se știa că trebuie să stea. Nimeni nu știa unde plecase. Nu că e hilar? remarcă Glamela, pe când mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime, cu geamuri din tavan până la podea, care ofereau priveliștea acoperișurilor drăguțe din Soho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aflat pe băncile școlilor. Când îl caracterizezi pe cineva, trebuie să fii ori generos, ori diplomat. Ce minunată ar fi o logodnă a evlaviei cu rațiunea! Scrutează-ți locul în generația ta. Vezi dacă mai ai pe cineva în spate. Mansarda de luptă a scriitorului este câmpul de luptă al tuturor îndoielilor. Niciodată nu știm ce să aruncăm din nacela vieții. Omul a dat paradisul pe cunoaștere. Îndoiala înseamnă chin. Dar și șansa profunzimii. Cele mai profunde gânduri mă năpădesc când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
demolată. În locul ei Ștefan Căpiță a construit o vilă cu două aripi egale, orientate simetric. Din stradă, nu poate fi văzută decât parțial, deoarece e îngrădită cu un gard înalt de peste doi metri, de după care nu se poate vedea decât mansarda și acoperișul. Unii spun că ambele aripi ar fi mobilate în interior absolut la fel, până în cele mai mici amănunte. E zestrea oferită de părinți celor două fete. Ca să nu se simtă nici una din ele nedreptățită și să nu se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
grup sanitar; toate așezate vizavi de un salon cu fața la stradă în care ar fi putut dansa în voie cel puțin o duzină de perechi, deasupra căruia atârna un balcon cu grilaj din fier forjat ce da într-un fel de mansardă asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii nimeni nu s-a mai atins de ele, adăpostea tot felul de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mi-se, fost don juan înrăit, dl. director mă invită la el acasă. Locuia cam departe de centrul orașului, pe una din străzile în pantă din cartierul supranumit de localnici Davol, într-o casă la modă în acei ani, cu mansardă și cu grădină plină cu nuci bătrâni. Soția lui, Finica, femeie mică de statură și cu ochii mici din cauza miopiei, mă invită la masă. În acea după-masă îi cunoscusem fetele, pe Relia, tot contabilă la un combinat de industrie alimentară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sute de ori. Femeile pe care le-a iubit nu depășesc numărul poeților amintiți. CÎnd tace ore În șir Îmi spun: iar Își retrăiește În gînd scena cu pictorița aceea planturoasă și nesătulă care Începea să tremure de cum intra În mansarda ei, sau plimbarea romantică sub clar de lună pe potecile pustii ale satului dobrogean, cînd ochii negri ai fetei de lîngă el Îi spuneau, ești fratele meu, trebuie să rămîi fratele meu. Ce sărace sînt dialogurile noastre interioare În Închipuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
libertatea kitschului jos lanțurile bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în unghere ascunse sub scândurile dușumelei. Sunt doar obosit. Mă paște o gripă. Acestea erau singurele explicații destul de simple ca să supraviețuiască unui circuit complet în jurul minții mele și, deși o parte din mine, - un calorifer izolat din micuța baie de la mansarda creierului meu - era îngrijorată de momentul ales pentru această ispravă și de riscul pe care-l reprezenta încrederea în soluțiile gata făcute (și eram conștient - vag, de la distanță - de acest sentiment de îngrijorare), pur și simplu nu exista presiunea suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o mătușă și la un unchi în oraș. Nu mă aflam tocmai în acel punct al carierei în care să pot cere același salariu ca și savanții mai cu experiență, dar mătușa și unchiul meu aveau o cameră goală la mansardă și mi-au pus-o la dispoziție ca birou de studiu. Acolo mi-am desfășurat munca. Nimeni cuprinse cu privirea podeaua în carouri, după care coborî ochii la mâinile sale. — Când am auzit prima dată zgomotele venind de acolo, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
există o ancoră de ordin fizic. La acel nivel, un subiect ca al meu este în esență gând și matematică abstractizată. Zi de zi, când mă așezam la masă pentru a lucra cu cifre și sisteme, înotam de fapt prin mansarda aceea mică din ce în ce mai departe într-o mare de idei, lăsând în urmă cărămizile și piatra casei. Nu sunt mulți oameni pe lume care să ajungă atât de departe ca mine, care să se poată ține la suprafața unor profunzimi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar acel ceva făcea ca ferestrele nu doar să vibreze, ci, iată, să se zgâlțâie de-a binelea, iar câteva bucăți de tencuială să se desprindă de ziduri, ei bine, când acest lucru se petrecu, cucul ieși din mica lui mansardă, iar sub el izbucni un cor de urlete. — Dumnezeule! — S-a făcut ora 9! — Fugiți! Vin asiaticii!!! Apoi chiar și cucul tăcu și se retrase speriat, așteptând Apocalipsa. În timpul goanei care urmă, tratatele și ierarhiile militare fură În mod rușinos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
miresei, deși participă Împreună la aceeași ceremonie, nu se pot amesteca și, până la Închegarea relațiilor, doar se alătură. Vechiul cartier se retrăsese dincolo de umerii arși de soare ai clădirii În care locuia Kuznețov, susținuți de contraforți puternici, deasupra cărora ferestruicile mansardelor păreau locașuri de tragere. Era o construcție Înaltă de șase etaje, având lungimea și soliditatea unui zid de apărare. Câteva sarcofage tubulare din sticlă Întunecată ocupaseră deja poziție pe o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece macarale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o s-o facă folosindu-se de un alt personaj. Iar dacă mă omori, Îi ușurezi sarcina. Lasă pistolul jos. Ochiul negru al țevii m-a mai scrutat o clipă, gândindu-se parcă dacă să-și mute sau nu chiriașul În mansarda mea, după care Vera a lăsat arma jos. Am luat-o și am băgat-o În buzunar. Ea a bâiguit: — Ce-i de făcut atunci? — Există o singură cale, scumpo. Să acționăm Împotriva voinței Lui. Trebuie să facem ceva ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele, peștii... atâtea subiecte atrăgătoare. În lipsa atlasului zoologic, răsfoiește însemnările sale de cititor rătăcit. Bibliotecara Cornelia Matei n-a mai revenit ! Tocmai pentru după- amiaza sălcie de duminică îi lăsase numărul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la pândă. Turnurile de răcire. Automatizarea, drenajul, semnalizările, doamna Manole și melomanul Grefu, nudista Lungana, campioana twistului, și mai jos atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții, mai sus mecanicii, electricienii, termiștii, ventilațiile, geodezia, la subsol machetele, devizele, la mansardă rezistența, podurile, drumurile, sistematizarea. Miercurea dolofană, încăpătoare, cu zeci de circuite divizate, ramificate, subdi vizate, rețea, vene, artere, noduli, pulsând fiecare și împreună, în etaje, sectoare, ateliere, colective, compartimente, birouri, grupuri, grupulețe, familii, familiuțe, cvartete, cupluri, și vecinul A.P. proaspăt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tânăr împrăștie în suflete o tristețe fascinantă. Marți, 5 octombrie Pe unde-o fi bunul meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]