2,098 matches
-
te vinde. Dar CANDELA TĂCERII, veghea spre asfințit Cum muguri de iubiri se tălmăceau prin sfere Din cerul meu de doruri, voi face așternut Să pot iubi, iubirea din trupul de plăcere. Tu cel ce porți trecutul meu schițat, În mantiile albe de versete, Ești un pământ de vise, precum un Om sculptat Și-n frumusețea nopții ești templu de cuvinte. Tresari din cimitire, când o iubire minte Să facă jurăminte în țarina de dor, Pe brațul tău de somnuri din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e foame, mi-e sete și-n dorul de tine M aș transforma în Eden cu trupuri în van. Până noaptea m-aș nunti în dorințe Spre cerul meu flămând de univers. Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și taine de nisip, în dragoste se pierd, Când de dorințe gândul adoarme istovit. Te voi iubi, grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină, Și-n ochii tăi presar un labirint Rămân ca o speranță pe mantia de lume. II Te voi iubi, te voi iubi, Ca pe o minune în ceasuri de lumină, Te voi iubi, te voi iubi, Aceeași visătoare și stăpână. OCHIUL TĂCERII Când îți aud glasul, te simt mai aproape, Și vreau să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
războiul cu romanii, cînd Decebal Își taie gîtul la umbra nucului bătrîn și-a lui Emil Botta, marele preot ce lua morfină din farmacii, un uriaș actor și-un nepus Încă În drepturi extraordinar poet, ce le spunea farmacistelor, În mantia-i albă, o poezie, și ele Îi dădeau Întreaga rezervă de stupefiante, pînă săptămîna viitoare, În special dacă văzuseră filmul. Nici urmă de Ajax, de Patrocle. Și nici de Elena. Bine că nu, cine știe cine-ar fi putut fi, poate tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte. Îmi ridic cu dor privirea, înspre mantia tăcută și ating nemărginirea într-o lume nevăzută
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
Alexe Tu calcă pe vârfuri în anticamera sufletului meu, tine-ți respirația să nu trezești rânduri scrijelite de dor. Pe poliță veche uitată de vreme lungă, nu-ți lasă privirea, să nu atingi din întâmplare risipite clipe. Deși nedumerita, arunc mantia tristeții peste umărul gol și te văd răscolind dureri demult îngropate. Nu înțeleg însă, de ce ai intrat pe ușă unde scrie cu litere de-o șchioapa, - Atenție! Intrarea interzisă persoanelor străine!
Intrarea interzis? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83282_a_84607]
-
trece cu tainic fior -Hristos a-nviat, vă spun tuturor ! Trezit la viață e firul de iarbă, Bătrânii răspund, murmurând rugi în barbă. Pomii salută cu ramuri de flori, Pe cer nu mai văd nici umbră de nori. Grădinile își pun mantie regească, Ne-mbie arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
amarul disperării l-am uitat. Cu iubire și cu milă, lacrimile mi-ai cules, Mi-ai șoptit să vin la Tine și-am știut că M-ai ales. M-ai spălat de tina lumii, iar apoi m-ai îmbrăcat În mantie strălucită, ca pe-o fiică de-mpărat. Cea mai splendidă cunună pentru mine-ai împletit, Din crini albi și mândre stele, să-mi arăți cât m-ai iubit. Și pe degetul subțire, mi-ai pus un inel de vis, Voi
Te-ai oprit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83301_a_84626]
-
telefon, chemându-l sau invitându-se la el. Nu reușea să-l creadă că e prins - „Lucrezi pe dracu’! Cine știe cu care dintre gagicuțele tale nu știu ce faci...“. Nu-i răspundea. Uneori privea pe fereastră, de sus, orașul înghețat sub mantia de zăpadă întărită de ger, albăstruie sub luminile nopții grăbit coborâte și se gândea la ea, ar fi vrut s-o aibă alături în acele clipe. Era convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în care se pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cufundată Într-un Întuneric aproape total - orice alt loc. Acolo unde lumina lunii ajungea În spatele draperiei, era confuză; dar din loc În loc se strecura prin țesătura slăbită și producea mici stele sclipitoare, petice de lumină și semilune, ca paietele de pe mantia unui magician În timpul unui spectacol. Se Întoarse În pat. Îl auzi pe Fraser făcînd doi pași și aplecîndu-se să ridice pătura. Apoi rămase nemișcat, ca și cum ar fi ezitat, fiindu-i Încă frică... În cele din urmă, vorbi foarte Încet. — Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Constanța și de la Basel. Acea schismă a pregătit ruperea Bisericii din partea de nord, lucru care s-a petrecut la un secol după aceea; și odată stins din punct de vedere material, durează încă prin spiritul său nefast, lucrează neobosit sub mantia flatării și a galicanismului; iar roadele sale sînt atît de neinspiratele întreprinderi ecleziastice ale unui Împărat și ale unui Mare Duce; acea oarbă ambiție a celor patru Arhiepiscopi din Germania care, luptînd cu Scaunul apostolic, unicul și lealul proteguitor al
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
liniște socială, fiindcă felul străvechi al vieții Bisericii proclamă numai frățietate și iubire. Dar, aceasta nu înseamnă că pe dedesubt acestea ar fi mai puțin fragmentate și rupte unele de altele; și încă și mai rău, sînt acoperite superficial cu mantia blîndeții pastorale. Ce să mai spunem despre uniunea Episcopilor din diferitele națiuni? Încetînd să mai fie Episcopi ai Bisericii universale în spirit și acțiune, ei sînt acum numai Episcopi naționali, și în această calitate sînt angajați politic precum ceilalți funcționari
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
private Capitalele de dreptul lor, au fost privați Papii de competențele lor, numirea Episcopilor de către toate națiunile catolice revenind numai în mîinile laicilor, cu rezerva confirmării (care e un lucru neînsemnat) din partea Capului Bisericii; în acest punct, violența a îmbrăcat mantia bunăvoinței, făcînd mult rău și aducînd "înrobirea Bisericii, în vreme ce își menținea orice libertate formală"179. Dar mai înainte de a demonstra îngrozitoarea agonie a unei astfel de plăgi oribile și vorbind despre libertatea imaginară a Bisericii și robia efectivă, trebuie să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mișcare chiar și numirea Episcopilor nefaști pentru Biserică, care din întîmplare (și astăzi nu se poate altfel) în pofida unei astfel de aparențe ecleziastice, nu au fost cu adevărat slujitori liberi ai lui Dumnezeu, ci servi ai principilor care au îmbrăcat mantia episcopală. Fiindcă loialitatea ce li se cere depinde de motivații omenești, aceștia sînt în mod inevitabil persoane atrase de favorurile temporare. Trebuie acordată atenție numirii unor oameni apți să se ridice deasupra lucrurilor lumești, pentru care averea și onorurile primite
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
așteptat după fiecare colț sau copac de un inamic înarmat până în dinți decis să-l omoare, au adus liniștea după care sufletul său traumatizat tânjise atât de mult. Asemeni naturii ce-și pregătește un nou ciclu de viață ieșită de sub mantia rece și imobilă a iernii, tot astfel și spiritul tânărului ofițer se primenea, eliberându-se de negurile în care fusese silit să trăiască. Instinctiv, amândoi simțeau că zilele viitoare nu vor mai putea oferi fericirea trăită acum și prețuiau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un post de pază construit din bușteni negeluiți, înconjurat de un meterez întărit cu bolovani. Dintr-o fantă orizontală se ivește țeava lungă și neagră a unei mitraliere. Rezemat de ușă, un soldat german privește către siluetele munților ascunse sub mantia groasă a omătului, dar asta nu face din el un admirator al naturii. Karel știe că în secunda când ar fi surprins ceva suspect, alarma va fi dată imediat. Din fericire, partizanii par să se fi topit literalmente în peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea. Odată cu amurgul, își face apariția un grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată pe potecile înghețate, noaptea inundă munții cu mantia ei rece. Nicky duce o sticlă de rom găsit într-o cazemată celor care se chinuie să repare mașina blindată, mânjiți de unsoare până mai sus de coate. Stă în preajma lor cam o jumătate de oră și discută cu tehnicienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care habar n-avem. Privind copacii aceștia, dar Într-un anume fel, am convingerea că i-am mai văzut o dată, de mult, nu știu unde. Suntem un depozit de amintiri de care nici nu știm”. În apropierea ieșirii din Grădină se opri, mantia Îi atîrna dreaptă pe trup; ridică mîna dreaptă și spuse arătînd spre prima bancă de pe ultima alee din stînga: „Aici ai stat cu Keti În iunie 1941 - la trei săptămîni a Început pentru noi cel de-al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dau seama; vorbesc, comentează, dar nu Înțeleg, n-au cum să Înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii se amestecară, anotimpurile vuiră pe lîngă urechi, le auzeam clar, copacii Grădinii Înverziră, rondurile explodară În flori, un vînt ușor - era vară - mantia Îi flutura deschisă pe umeri; se opri și zise: „Iată valoarea timpului! Străbăturăm micul bulevard, eram În plin soare. Fața Îi strălucea de-o rară tinerețe. CÎnd intrai În odaie deschisei fereastra dinspre micul bulevard din fața porții. El nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
untul, ba de părintele Porgație făcător de predicație, ba de părintele Mătrăgună cel de viță bună, c-un comanac care când îl punea în cap cădea pe umeri, încît, de nu era arhiereul șolduros, mergea comanacul până jos, ba de mantia părintelui care cîtu-i țara românească nu e ață s-o cârpească, ba de cizmele lui cele încăputate, care când fugea în potloage se oprea, și câte altele de toate. Românii dracului le scosese țiganilor alt crez, alt Tatăl nostru, ba chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
femeie cântând cu arcușul la niște raze de lumină; un ceasornicar creator de planete și sisteme solare pe masa de lucru; doi bărbați pedalând printre ape pe-o bicicletă-gondolă; un grup de măicuțe în vârful unui turn, țesând pe geamuri mantia lumii, cu ape, pământuri, copaci și case. Pe-ăsta ar trebui să-l știi, l-a pictat în 1961 și e modelul unui roman de-al lui Pynchon. Am înțeles că tipul o și citează, cu numele întreg.“ „Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aduse adversarului său politic, Traian Băsescu), cu o tonalitate imperativă ("nu trebuie să banalizăm", "să închidem ochii", "să tolerăm practici mizere", ca acelea care îl vizează pe Adrian Năstase), într-un limbaj ambiguu 162 (însăși manifestarea ca om politic sub mantia editorialului sporește ambiguitatea discursivă). Camuflarea altor tipuri de discurs sub genul editorial este o practică relativ frecventă, prin care multe personaje publice se manifestă jurnalistic. Amintim, alături de Adrian Năstase, pe Adrian Severin, parlamentar european și membru al Partidului Social Democrat
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
a Arabilor - tabiei diplomația austro-ungară a fost aceea care-a intrat în foc pentru România. Avansarea principelui Carol la rangul de rege s-au favorizat cu viociune în Viena, și diplomația austro-ungară a fost aceea care-a netezit cutele nouăi mantii regale, pentru ca Carol I să se prezinte cu ea ca o figură atât de impozantă înaintea Europei. Acesta a fost fără îndoială un tratament foarte desprețuitor și cu toate astea cât de amabilă a fost Romînia! In Bulgaria și în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cuvânt foarte inflamator ca sinonim pentru war on terror, influențând o bună parte a unei populații arabe ce nu trebuia să fie antagonizată: Această cruciadă acest război împotriva terorismului...". În cultura creștină, un cruciat este un cavaler curajos înveșmântat în mantie albă ce dorește eliberarea Ținutului Sfânt, imagine imaculată asociată cu figuri din romanele lui Walter Scott, de exemplu. În cultura arabă, conotațiile sunt foarte diferite. Dacă nu a fost o greșeală, exprimarea președintelui țintea un public important de orientare creștină
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]