5,691 matches
-
persani. Și În doi timpi. Mai Întâi, războiul cu Japonia, care, spre surpriza lumii Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor de pe Potemkin, rebeliunea de la Cronstadt, insurecția din Sevastopol, evenimentele de la Moscova. Nu voi zăbovi asupra acestor fapte pe care nimeni n-a avut vreme să le uite, mulțumindu-mă să stărui asupra efectului devastator pe care l-au produs ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem tot timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac surpriza și onoarea de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vrut să ne facă să Înaintăm În ritmul Occidentului, ne-a condus direct la naufragiu. Părea să sufere pentru că spusese asta; m-am ferit, așadar, s-o contrazic. Șirin adăugă: — Persia mă face să mă gândesc la un velier nenorocos. Marinarii se tot plâng că n-au suficient vânt ca să Înainteze. Și, dintr-odată, ca spre a-i pedepsi, Providența le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un băiat le aruncă din goana bicicletei ziarul de dimineață la ușă. Tata ducea un sac mare în spate și în urma lui venea Pietro, vecinul. Pietro era blond, cu ochii albaștri, avea pielea arsă de soare și tăbăcită, părea un marinar care o urmărise pe Moby Dick. Pietro a venit înspre mine și mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase milițianul. Simți întotdeauna la fel când te mângâie cineva. Doar mamele știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fină. Bărbații purtau pălării și costume, eu nu mă puteam compara cu ei, păream o rudă săracă. Femeile purtau pălării și pantofi cu tocuri înalte. De jur împrejur forfotea o mulțime de oameni, bone și vlăjgani tineri în uniformă de marinar, cerșetori și hamali, muncitori cu șepci și haine obosite de atâta purtat, țigani și lume distinsă. Ieșind din gară, m-am așezat mai întâi jos, pe o treaptă, și am privit. Tramvaiele se opreau și porneau în toate direcțiile, automobilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câte mi-aduc eu aminte, templierii n-au fost acuzați de sodomie? Este cartea aceea a lui Klossovski, Bafomet. Cine era Bafomet, vreo divinitate diavolească de-a lor, nu?” „Ajung și acolo. Dar judecați un moment. Duceau o viață de marinari, luni În șir prin deșert. Te afli În casa diavolului, e noapte, te Întinzi sub cort Împreună cu insul care a mâncat din același castron cu tine, ți-e somn, frig, sete, frică și vrei la mama. Ce faci?” „Amor viril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul, misiunea. Cu o pompă sublimă, teribilul Lantenac aliniază oamenii pe punte, Îl laudă pe viteazul marinar, Își scoate de la gât o Înaltă decorație, i-o Înmânează, Îl Îmbrățișează, În timp ce gloata strigă către cer „ura“. Apoi Lantenac, nesmintit, Își amintește că el, cel decorat, e răspunzător de incident și ordonă să fie Împușcat. Splendid acest Lantenac, virtuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reluăm marșul, coborâm și urcăm, sărim pârleaz după pârleaz. Ca să uit de foame, încep să cânt: „pi o mari-nspumatî/un vapor naviga/șî pi punti spărietî/coana Chirița zghiera:/vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini ca niște gheare, am luat-o pe o potecă străjuită de brădiș. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
energetic, întrucât asfaltul magistralelor spirituale din corpul ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi făcut felul iubitului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iar proștii nu vor să învețe decât la ea”. Am acceptat invitația Adelinei de a merge la Constanța, să-i cunosc părinții. Așa am ajuns să petrec zile întregi pe balconul apartamentului din Tomis III, făcând grătare cu tatăl ei, marinarul rămas pe uscat din cauza unei hernii de disc și a unui tic nervos la ochiul stâng. Dar am stat și pe fotoliu, în sufragerie, la o cafea și-o telenovelă cu doamna Nicky, coafeză de mare clasă, care bârfea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Aiurea! S-o creadă ei! N-aveau decât să taie telefonul. Până atunci, însă, trebuia să comunic. Așa că vorbeam până se înroșea firul telefonului. Cel mai des cu Botoșaniul, dar o lăsam și pe Adelina să sune la Constanța, căci marinarul și coafeza se isterizau dacă trecea o zi fără să știe ce e cu prințesa lor. În curând valoarea facturii ajunse la jumătate din prețul casei. Odată cu umflarea facturii telefonice trecea și vara. Nu știu în ce măsură telefoanele i-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept și hernia de disc ale soțului ei, marinarul. La un moment dat au rămas doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne mai tragem sufletul, să ne mai pupăm nițel. Din cameră se auzea conversația de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Părintele prinsese glas. Îi spunea cuscrei că el nu vedea cum mă pot eu căsători cu fiica ei, din moment ce aveam deja o nevastă la Botoșani. Am văzut negru în fața ochilor. Mă așteptam ca din clipă în clipă să dea buzna marinarul și coafeza, să-mi înfigă o frigăruie împănată cu șunculiță și castraveciori în piept, să-mi urle: mori, bigamule! ai vrut să o dezonorezi pe prințesa noastră! Mama prințesei însă văzuse multe la viața ei, era conștientă că, dacă Adelina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noastră! Mama prințesei însă văzuse multe la viața ei, era conștientă că, dacă Adelina nu se mărită curând, va auzi la știrile de la ora 5 că fusese violată în drum spre exorcizările de la mănăstirea Frăsinei. Semăna cu taică-su. Și marinarul bătuse toată viața oceanele, își dăduse banii pe tailandeze și, în timp ce colegii lui își înălțau vile, el se alesese cu o mașină rusească, o Lada luată la mâna a doua din Belgia. Venea acasă doar cât să-și lase nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tipar. Hm! L LVIII În așteptarea nunții, ne-am retras la București. Taică-meu s-a retras și el la Arad, nefericit că nu reușise să împiedice proiectul marital, să nu fie nevoit să bată drumul până la Constanța încă o dată. Marinarul refuza să-și vândă apartamentul, să-i dea și fiică-sii de-o cameră în capitală. Spunea că a fost construit de meșteri din Caracal, că unde mai găsește el așa ceva? Bătea cu degetul în pereți: i-auzi cum sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă ușa. Tubu îl urmă miorlăind până la ieșire. Se opri în prag. Îi era groază să iasă pe holul blocului. L LX Nunta se apropia. Marinarul îngrășase deja doi porci și arvunise restaurantul hotelului Metropol de pe malul mării. Părintele acumulase zece litri de pălincă la Arad. Se apropia și ultima înfățișare la tribunal. Oricum, avea să fie după nuntă. Cu Sabina vorbeam prietenește la telefon. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dănuț. Este urgent? Urgentissim! glăsuiește Bursucul. Haideți..., să dăm o tură, totuși... Vorbesc eu, cu el, zice Silică, fără să se mire, cooperant pe de-a-ntregul, potolit și suspect de așezat. Cu ițarii mustindu-i încă, umeziți, precum oricare respectabil marinar fenician, în seara luptei de la Salamina. Vegheați de privirea de smarald a Îngerului, amicii se desprinseseră, agale, de pe loc, călcând apăsat pe sub coroanele copacilor, scăldate în păienjenișul razelor electrice artificiale, care estompau sclipirile naturale ale lunii și ale stelelor, transformând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am spus direct că am fugit din țară și pentru fapta aceasta nu va avea inima să mă arunce în mare. După ce i-a trecut șocul, s-a pus pe un râs, de s-au adunat în jurul lui vreo patru marinari. El le-a spus în limba lor că am fugit din țară și felul în care am reușit. Toți m-au îmbrățișat, mi-au strâns mâna și în limba lor cred că spuneau „fantastic”, „bravo”, „băiat deștept”, „om liber”. Căpitanul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în fața lui și-l lovi cu pumnul în piept: "Tarzan." Apoi se lovi pe ea: "Jane." Apoi iar: "Tarzan." "Jane." "Tarzan." "Jane." Eu râdeam așa cum fac de obicei, fără zgomot, înecîndu-mă. Urangutanul roșu, cu labele lungi ca ale lui Popeye Marinarul, avea însă o față melancolică de clovn alb, amorezat sans espoir de-o Colombină sortită altcuiva. Apoi însă ne trecu cheful de râs. Intraserăm într-o sală rotundă, care încerca să prezinte procesul ontogenezei, mai întîi paralel, la pești, reptile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca rău. De la înțepătura acestei muște, marinarilor începeau să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile, să li se lungească nasul și urechile. De-atunci, tot neamul nostru a rămas așa, cu oase subțiri și care se frâng și la suflarea vântului. Dar tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci, tot neamul nostru a rămas așa, cu oase subțiri și care se frâng și la suflarea vântului. Dar tot de la musca asta noi am căpătat un dar, un dar neprețuit, despre care poate o să-ți spun câte ceva mai târziu. Marinarul, nepotul negustorului de atlazuri, atins de boala oaselor, s-a călugărit la vârsta de cincizeci și opt de ani și-a murit prin 1850 într-o mânăstire din insula Samos, insulă guvernată pe atunci de beiul Ion Ghica. Cei patru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de atlazuri, atins de boala oaselor, s-a călugărit la vârsta de cincizeci și opt de ani și-a murit prin 1850 într-o mânăstire din insula Samos, insulă guvernată pe atunci de beiul Ion Ghica. Cei patru fii ai marinarului au fost palicari destul de vestiți. Cel mai mare a fost Macri Iani, care s-a predat de bunăvoie prințului Ghica, fiind printre cei mai cunoscuți dintre cei șase sute de pirați care jefuiau Arhipelagul, de la Leros la Smirna. Macri Iani a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lungi și de fragili trebuie să se mai preumble și azi prin Vestul mijlociu, de unde, la sfârșitul secolului, se primiseră ultimele vești. Cu aceste ramuri practic am rupt orice legătură. Noi ne tragem direct din fiul cel mai mic al marinarului, care s-a întors la Giurgiu, pe unde mâncase străbunicu-său pește, mai mult de nevoie decât de voie. 1877 îl prinsese în Bosnia, unde ținea o băcănie într-o comună de ciribiri. Băcănia i-a fost rechiziționată, iar Marcos s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Unul era gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări negre și umede, coaja unui eucalipt. Fruntea Puiei începuse să frigă, radia o căldură roșiatică. Ester a privit din nou termometrul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot nu s-a întors. Gâfâind, Yvonne se oprește în hall și fața i se fărâmițează în micile careuri de oglinzi ale ușii. O fundă nesuferită de tafta, un genunchi julit, o jumătate de obrăjor palid, gulerul strâmb al rochiței marinar, iat-o pe Yvonne fărâmițată între muchiile aurite ale oglinzii. Yvonne îl așteaptă pe Papa și se uită neli niștită din prag la cadranul de email albastru al ceasului. Se uită bine și își face socoteala în gând, cifrele romane
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]