5,243 matches
-
pot să văd încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atîta de curată Ca farmecul de care tu ești împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfânt Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine și de rău
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lor ținând în mână o lumânare. În urma sa, episcopul bisericii franciscane, Velasco și încă un preot. Toți trei îngenuncheară înaintea altarului. După cum fuseseră instruiți dinainte, la un semn din partea nașilor, japonezii căzură în genunchi pe pardoseala veche și crăpată din marmură. Urmară apoi nesfârșite rugăciuni în limba latină din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sfântului Părinte. Străjerii cu sulițe opriră mulțimea care năvălea înăuntru obligându-i pe toți să se alinieze pe rânduri. Cei rămași afară nu avură încotro și trebuiră să îngenuncheze pe jos, unde se aflau. În bazilica ridicată pe stâlpi de marmură nu mai era loc nici să arunci un ac. Fețe bisericești de rang înalt purtând pe cap mitre aurii, semnul cardinalilor, stăteau pe scaune de o parte și de alta a altarului așteptând în liniște sosirea Papei. Acoperit până în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele de piatră și intrară într-un coridor cu podeaua de marmură strălucind ca o întindere de gheață. Pe o parte a coridorului se înșiruiau statui negre de bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unic, în fața căruia, de piatră să-ți fie inima și tot nu te poți opri să nu-i admiri frumusețea. Muntele proaspăt surpat își înalță către nord vârfu-i ascuțit. Pieptul lui e numai o rană. Bătut de soare, în apus, marmura albă se îmbujorează, iar cei câțiva molizi, ce au crescut pe năruituri, se profilează ca dungi întunecate. Muntele pare un monument măreț, răsărit din desișul pădurii de brad ce-l înconjoară. Păreții de piatră de var, năruiți, proaspăt ciopliți, dispar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinareUmple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin crengile cochete Flori de marmură anină, O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. Reci podoabe-n ramuri goale Plouă fără să le scuturi, Ici, risipă de petale, Colo, roi ușor de fluturi(...) .......................................... Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Explicați sensul expresiilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu chirpicii uscați de soare. Noile hoteluri din Lijiang nu aveau nimic pitoresc, dar erau dotate cu un lucru esențial pentru turiști: toalete separate și băi. Vila cu vedere superbă avea și alte accesorii de lux: un hol pardosit cu marmură străjuit de angajați ai hotelului În uniforme care fuseseră Îndelung instruiți despre cum să-i Întâmpine pe clienți cu fețe zâmbitoare și urări vesele: „Bine ați venit!“, „Sunteți bineveniți!“, „Sunteți extrem de bineveniți!“. Camerele erau mici, banale și luminate slab cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Voia mobilă de comandă, o mașină de gătit La Cornue cu o plită care se Înfierbânta atât de tare că putea suda camioane pe ea, un bufet pe rotile cu chiuvetă din cupru cu patină, un blat de lucru din marmură roasă care arăta ca și cum generații Întregi de italieni ar fi frământat cocă pe el Începând din Renaștere. Apoi mai era și problema podelei. Nu, după părerea ei linoleumul anilor ’50 nu era nici prietenos, nici amuzant, nici plin de istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au și făcut din moment ce soțioara gătea din an În Paști. Și-o imagină pe Marlena pentru prima dată În bucătăria lui. „Ce minunată e“, ar spune ea fără Îndoială, „e chiar minunată“. Și-ar trece degetele cu manichiură fină peste marmură, și-ar cuibări posteriorul apetisant pe blatul răcoros și s-ar lungi chemându-l din priviri. Poate că bucătăria redecorată avea și ea avantajele ei. Experimentase deja acest aspect și cu alte femei cu care ieșise, deși Îi trebuise puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apartamentele lui Gundovek. Un servitor se oferi imediat să-i arate drumul și îl însoți prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic pe pielea înroșită de pe umeri cu un ștergar cu broderii ample, multicolore, cu desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în camera plină de aburi din calidarium-ul de alături, Sebastianus se ciocni de Chilperic; acesta, îmbrăcat și cu sabia la șold, stătea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se citea o vie îngrijorare. De îndată ce Gundovek luă cunoștință de prezența lui Sebastianus, îl salută și făcu imediat semn celor doi servitori să se îndepărteze. Apoi, învelindu-se cu o pânză, se așeză pe una din cele două bănci de marmură lipite de perete. Urmărindu-l din ochi, Sebastianus nu putu alunga gândul că, doar cu cincisprezece ani înainte, pe aceeași bancă s-ar fi putut afla un înalt funcționar roman, îngrijit de servitori germanici; acum, însă, se întâmpla contrariul: semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise în momentul în care-și luaseră rămas bun la Genava: intuiția că exista în ea ceva întunecat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vedem ce știe să facă Etius al tău! — Nu te teme, veni răspunsul, dacă popoarele Galiilor îl vor susține, n-o să fie altcumva decât victorios! Hunii nu știu ce-i așteaptă. 6 Lumina după-amiezii scotea în evidență nuanțele calde ale coloanelor de marmură din micul templu - coloane înșiruite în cerc, așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule și margarete - situat exact în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre, Hippolita o luă de braț și o obligă să o urmeze pe aleea de piatră, în capătul căreia lucea alb mica scară de marmură ce urca până la tricliniu. — Da, știu asta. Cilonus nu e un etalon de inteligență, abia dacă știe să citească și, cu siguranță dacă ar trebui să-mi apăr cauza, nu lui i-aș încredința această sarcină în fața magistratului; cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clopotul de alarmă porni să bată cu putere. — Satul! spuse Emerentianus întorcându-se spre Cilonus. Pare a fi un incendiu! — Sus! strigă Hippolita. Pe terasă! Traversând din nou tricliniul, țâșni prin coridor și, de acolo, pe o scară largă de marmură, ajunse la loggia de la etajul de sus. O urmară cu toții și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Contractul cu Winthrop zăcea neclintit pe biroul spațios de stejar. Craig se ridică și se duse la fereastra cu arcada de la colțul camerei. Dedesubt se întindea un bulevard larg, mărginit de copaci; cât vedeai cu ochii străluceau clădiri placate cu marmură. Banii curseseră gârlă pe această stradă și în această cameră. Se gândi căt de des se considerase unul dintre acei norocoși, aflat la limita de jos a clasei cu venituri mari, un om care ajunsese la poziția de vârf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
răsună încă și astăzi în mine! Niciodată cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește și încearcă în zadar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe frânghii. Iar acum noaptea, acolo unde altădată era lumină și viață, e tăcere și nemișcare. În odaia unde râdea și cânta Adela, acum e întunecime și dezolare, și geamul ei, care strălucea în noapte, acum e o lespede de marmură neagră. " Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?" Cuvintele astea simple, puțin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de stihuri, mă obsedează. Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus cândva, odinioară... Da
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din Un coeur simple, o "femeie ca și făcută din lemn, mișcîndu-se automat", este un astfel de copil, dar într-un trup îmbătrînit (vîrsta ca formă a somnului, a paraliziei), al cărui unic conținut sufletesc este contemplarea păsării împăiate, așa cum marmura concetățeanului lui Stendhal, "si nous lui présentons une rose, elle sera, par rapport à nous, une statue qui sent une rose; mais, par rapport à elle, elle ne sera que l'odeur même de cette fleur". Contemplarea înseamnă obiectivarea în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
usturau, respirație subțire, durere la inimă, minte Înlemnită și - o! - o golire temporară de spirit. Ca ecranul de televizor din hol, alb și gri, bâzâind fără imagine. Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de ochi, și cu buze ce silabiseau mut, amar, se forță să citească literele separate. Biletul era de la S (ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Un om de cultură fizică (tenis, ridicat greutăți). Înalt, din California, dinți minunați. În casa lui existau aparate de gimnastică. Angela descrise planul Înclinat pentru abdomene, cu legături pentru picioare, bara de oțel din ușă pentru ridicări. Și mobila de marmură rece, cu metal cromat, benzile de piele și șezlongurile ofițerești britanice, objets d’art op și pop, lumina indirectă și prevalența oglinzilor. Horricker era frumos. Sammler era de acord. Vesel, oarecum necopt Încă, Horricker era probabil lăsat de la natură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]