3,668 matches
-
sociologii români se revendică epistemologic drept continuatori ai acestor tradiții, însă îmi este greu să definesc întreaga comunitate ca fiind dominată de un astfel de curent. Mai degrabă aș găsi că tendința dominantă în rândul sociologilor români are un determinism marxist prin considerarea aspectelor economice (și demografice) drept fundamentale în explicarea oricărui fenomen social. Am argumentat de altfel altundeva (Voicu, 2005a) că și în ceea ce privește modul de interpretare a tranziției, literatura românească (ca și cea internațională, de altfel) a fost marcată de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
au avut prea puțin impact asupra publicului. Faptul că, În mod independent, Gimbutas și Pagels au Îmbrățișat, peste decenii, principalele teorii ale lui Schmitt și Eberz merită să i se acorde chiar ceva mai multă atenție. În 1962 un interpret marxist al catharismului, Gottfried Koch, a susținut că mișcările dualiste aveau În ierarhiile lor locuri rezervate femeilor. Koch a avut impresia - și, Într-adevăr, oricine nu este familiarizat decît superficial cu fenomenul o poate avea - că Între adepții catharismului cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărui „gnosticism” se Încadra inițial În teoria „alienării” (Entfremdung, Entäusserung): Absolutul trebuie să se Înstrăineze de sine pentru a se cunoaște. Filozofia hegeliană a istoriei nu ar fi altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
altceva decît teodiceea gnostică deghizată 40. Hegel Însuși pregătește terenul pentru teoria marxistă a „alienării” muncii. Topitsch urmărește mitul gnostic al căderii, Înstrăinării și orbirii ființelor umane Înșelate de Demiurg În mitul hegelian al alienării Spiritului și apoi În mitul marxist al alienării omenirii prin religie și al salvării ei prin exercițiul „științei pozitive”41. Topitsch constată de asemenea că, În teoria lui Marx, locul acelor electi gnostici este luat de proletari, care dețin Înțelepciunea secretă a luptei de clasă, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
forță, cum sînt ideologiile Reformei sau idealismul clasic german cu Începere de la Kant - Întreprindere care, firește, nu-și poate afla locul În cuprinsul acestei cărți. Pot fi aduse obiecții la considerarea gnosticismului drept model analog corect pentru evoluționismul hegelian ori marxist, Însă ceea ce contează cu adevărat este curentul hermeneutic care a luat naștere, reprezentat de Taubes, Voegelin, Topitsch, Pellicani și alții, după care modernitatea este gnostică. Creatoarea lor greșită-Înțelegere a gnosticismului este posibilă, cu toate că s-ar putea ca ea să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deținuților la acțiunea de Îndoctrinare a determinat eșecul acesteia. O delațiune a unui polițist arestat spunea: Prin luna martie 1949, la propunerea directorului penitenciarului, s-a Încercat să se facă ședințe de lectură, unde se citeau diferite cărți cu caracter marxist. ședințele erau ținute de foștii chestori, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat pozitiv, deoarece, În timpul ședințelor, majoritatea dormeau, circulau pe ușă sau făceau diferite spirite hazlii. După ce s-a renunțat, cei mai de sus sau, mai bine zis
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
socială, comunitate, familie și trăirile emoționale (Denzin, 1990; Hochschild, 1983, 1989; Thois, 1990Ă. 1.8. Economia politică a emoțiilor. În concepția multor sociologi, modul de productie constituie elementul central pentru înțelegerea vieții sociale, deși se îndoiesc de valabilitatea pretenției ideologiei marxiste de a explica toate fenomenele vieții sociale prin forțele și relațiile de producție. Arlie Russell Hochschild (1983, 1989Ă a utilizat cu succes concepte din economia politică în analiza emoțiilor, mai precis, în studiul muncii emoționale a femeilor. Parafrazândul pe Karl
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
fi un etalon pentru combinarea dorinței și a tehnologiei în termenii corporalizării: sunt deopotrivă corpuri organizate (organismeă și dezorganizate (fluxuriă. Fiind agregate sau constructe ale dorinței subiective, nu pot fi excluse din procesele productive (nu ne referim aici la termenul marxistă ale subiectivității. Mașinile dorinței operează în subiectivitatea omului în profunzime, până la nivelul memoriei, al afectelor și al sensibilității, transformând-o pe aceasta în producție; la rândul ei, subiectivitatea productivă are o funcționare mașinică, fiind deconstruită ca raport între deteritorializare (a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Spectacolul Revoluția oarbă de Leonid M Arcade, montat de Alexa Visarion prin decuparea unei intrigii dintr-un text prolix, scris în anii '70 (piesa a apărut în 1971 la Paris, în contextul dezamăgirii pentru eșecul tot mai evident al ideologiei marxiste, agravată de dovezi din ce în ce mai răspicate și comprimițătoare ale concertării de la Moscova a acestei tendințe în Europa Occidentală), pune în discuție destinul general al revoluțiilor ratate și, în primul rând, ceea ce am considerat noi revoluția română din 1989. Desfășurată pe scena
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
învățat, din diferite experiențe, să nu avem încredere în ideologiile dominante, în primul rînd în marxism și structuralism. În anii `50 și `60, intelectualii, oamenii de știință se aflau sub amenințarea unui anume terorism intelectual: gîndirea lui Marx, dogmatizată de marxiști, și structuralismul, aflat la începuturi, erau dominante. Noi nu eram convinși că modurile de organizare a economiei erau responsabile de suprastructuri, sau cel puțin că, dacă analiza lui Marx rămînea valabilă pentru anumite situații, introducerea noilor tehnologii nu avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care le-am considerat foarte pertinente. B.C. Vă amintiți întîlnirea cu istoricul științelor, François Meyer? J.R. François Meyer a scos o carte în 1974, Surchauffe de la croissance (Supraîncălzirea creșterii), care a avut mari consecințe. François Meyer, marcat simultan de perspectiva marxistă și de aceea lui Leroi-Gourhan, ale cărui teze supraexponențiale le reluase, arăta că, odată cu introducerea noilor tehnologii, în special a tehnologiilor informației, omenirea se îndrepta spre o supraîncălzire a creșterii. Ca în toate situațiile supraexponențiale, curba avea să devieze la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ideile interesante. La vremea respectivă, exista influența marxismului, dar nu era puternică în Grupul celor Zece. Dimpotrivă, repuneam în discuție marxismul, ce constituia mediul intelectual al vremii. Pentru a analiza acest mediu, trebuia să-l justifici, pe cînd, dimpotrivă, brigada marxistă progresistă impunea ideea unui determinism socio-istoric: în cadrul Grupului celor Zece, ne delimitam efectiv de acest aspect. B.C. Credeți că ce ați auzit de-a lungul întîlnirilor Grupului celor Zece v-a influențat scrierile? H.A. Participanții erau departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dacă vorbesc din ce în ce mai mult, vor ajunge la soluții din ce în ce mai minunate. Și e în special drama întîlnirilor în care acționează "iluzia de grup". A.L. În anii '70, în general, sistemul de de justificare dominant în mediul intelectual era încă cel marxist, iar Grupul celor Zece avea implicit ambiția de a-i face concurență. Jacques Robin și Henri Laborit doreau să aducă "noua grilă de intepretare ce avea să scoată marxismul din uz". Însă marxismul era descalificat după '77 și nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
77 și nu a mai fost adversarul implicit al Grupului celor Zece. Noul rival era liberalismul. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece, de exemplu Gérard Rosenthal și David Rousset, au fost printre primii care au denunțat impostura comunistă și marxistă. Morin e un fost comunist care a devenit anti-comunist. Marxismul s-a prăbușit atunci și PCF a început să piardă din voturi. În paralel, liberalismul lua amploare. Asta nu-mi era deloc clar la timpul respectiv. În Grupul celor Zece
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
amintește concepțiile lui Bacon sau Condorcet. Pe de altă parte, acest capitol constată că "cei care știu să vorbească" (filosofi și politicieni) s-au separat de "cei care știu să facă" (oameni de știință) și că "în timp ce politicienii și filosofii marxiști făceau în continuare ca "știința discursului" să se împotmolească, cunoașterea științifică experimentală continuă să invadeze lumea". Experiența și priceperea sînt importante pentru acești medici și/sau biologi a căror profesie face apel la aceste două componente esențiale. Denunțînd "ignoranța politicienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist, nihilist, explicit sau cripto antimarxist, tehnocrat în serviciul gaullismului, un nou liberal ș.a.m.d. Un profesor american s-a plâns că un cripto-marxist ca mine a fost invitat în Statele Unite, și am fost denunțat de către presa din țările est-europene
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politice, diverse forțe sociale, care acționează imprevizibil, modificând balanța între două sau mai multe grupuri deja formate, creează, într-un mod transformant (pentru societate și cunoaștere), ansamblul putere-cunoaștere. Puterea- cunoaștere nu are o direcție prestabilită. Puterea-cunoaștere nu funcționează după principiul marxist ("ea este a claselor conducătoare, a elitelor!"). Foucault mai vrea să spună că toate acele lupte între două sau mai multe forțe adverse creează puterea-cunoaștere. Lupte discursive, lupte de idei, lupte cu "marii" stăpâni ai discursului public și cu grupurile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce gândește autorul francez ne conduce spre un nu, spre o concepție pesimistă sau nihilistă, sau amândouă? Voi încerca să arăt cum poate concepția foucauldiană să ne conducă spre un da. Foucault nu e nihilist, nu e structuralist, nu e marxist, nu e antiumanist... Concepția lui Foucault despre istorie Istoria nu are sens, ceea ce nu înseamnă că este absurdă sau incoerentă. Michel Foucault, 1976 Concepția istoricului francez coincide cu modul său de a cerceta și a scrie, unde o problemă care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
economiei de piață și de a rezolva într-o măsură tot mai mare revendicările sociale. La sfîrșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea, a apărut o discrepanță tot mai evidentă între discursul teoretic (marxist) și practica politică (reformistă). Intrarea pentru prima dată în istorie a socialiștilor la guvernare și tendința de a colabora tot mai mult cu mișcarea sindicală a condus la implantarea socialismului pe teren național, fapt ce explică episodul votării creditelor de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
socialismului pe teren național, fapt ce explică episodul votării creditelor de război. Intrarea pe scena politică națională favorizează opțiunea reformistă în detrimentul celei revoluționare, evoluție ce a dus la apariția primelor erezii. Deși are pretenția de a fi o știință, socialismul marxist, care domină Internaționala Socialistă la începutul acestui secol este în fond o religie; așa cum în cadrul unei religii reformatorul este ostracizat, întrucît nu există mărturie în afara Bisericii (Internaționalei), în același mod l-au tratat socialiștii pe primul reformator important: Eduard Bernstein
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Socialistă la începutul acestui secol este în fond o religie; așa cum în cadrul unei religii reformatorul este ostracizat, întrucît nu există mărturie în afara Bisericii (Internaționalei), în același mod l-au tratat socialiștii pe primul reformator important: Eduard Bernstein. Contestînd viziunea revoluționară marxistă, el se opune în primul rînd exclusivismului revoluționar. Socialismul, în viziunea sa, putea fi realizat pe calea reformelor. În condițiile în care statul adoptă măsuri pentru îmbunătățirea nivelului de trai al muncitorimii, creditul și principalele trusturi industriale sînt naționalizate, iar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
unei aristocrații muncitorești corupte de burghezie și tot mai detașată de interesele proletariatului în țările cu regimuri capitaliste dezvoltate. În aceste condiții, revoluția putea (și chiar trebuia) să se declanșeze în țările capitaliste mai puțin dezvoltate 10. Aceste idei erau marxiste în viziunea lui Lenin, iar faptul că marxismul s-a pretat la interpretările cele mai diferite, a făcut pentru unii credibilă revendicarea filiației marxiste a gîndirii sale. În altă ordine de idei, însă, nu cumva pot fi sesizate din cele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și chiar trebuia) să se declanșeze în țările capitaliste mai puțin dezvoltate 10. Aceste idei erau marxiste în viziunea lui Lenin, iar faptul că marxismul s-a pretat la interpretările cele mai diferite, a făcut pentru unii credibilă revendicarea filiației marxiste a gîndirii sale. În altă ordine de idei, însă, nu cumva pot fi sesizate din cele susținute de Lenin chiar legăturile comunismului cu fascismul și nazismul? Ideea "coruperii proletariatului" în vederea renunțării la luptă nu este similară celei a lui Nietzsche
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
s-au văzut puși în situația de a căuta ceea ce îi diferențiază de bolșevici 11, de a fi nevoiți să ofere o serie de răspunsuri credibile legate de identitatea doctrinară. Situația a rămas însă controversată ca urmare a puternicului mesaj marxist oferit de discursul politic (mesaj care făcea ca asupra socialiștilor să planeze suspiciuni legate de simpatii comuniste) și reformismul consacrat de practica politică. În ciuda schimbării de denumire (Internaționala Socialistă a Muncii) și a raporturilor de forță din noul organism (ascensiunea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sale, favorabil comunismului? (Ca o exemplificare, reacția lui Léon Blum a fost în acest sens ambiguă, oscilînd între simpatie și antipatie și fiind mai clară abia după al Doilea Război mondial.) Ce poate fi considerat ca dominant în epocă discursul marxist sau practica reformistă? Care dintre acestea îi determină comportamentul efectiv? Era chiar atît de puternică lupta cu dreapta, astfel încît orice recunoaștere a crimelor comise de comunism ar fi reprezentat un atu în mîna partidelor rivale sau reacția socialiștilor era
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]