2,991 matches
-
Noua conștiință europeană Noua conștiință europeană nu este conștiința pro-vincializării și a amputării Europei, conștiință căpătată în anii '45-'50. Nu este conștiința înfloririi economice a anilor '50-'60. Este în primul rînd conștiința că dezvoltarea econo-mică nu trebuie să mascheze hazardul, incertitudinea, decăderea. Decăderea înseamnă altceva decît declinul. Însă, la fel ca declinul, și comportînd în plus o umilință de nespus, ea ne aduce ultimele revelații care ne fac să înțelegem destinul. Noua conștiință europeană este conștiința fragilităților Europei, culturală
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sistemul său ierarhic tip castă, cu o Nomenklatură privilegiată pe culmi și prizonieri îngropați în infernurile concentraționare, contrazice libertatea, egalitatea și fraternitatea. Însă Partidul este cel presupus a constitui conștiința luminată a poporului, iar ierarhia nu este justificată filozofic, ci mascată de teoria și discursurile oficiale. Diferența filozofică majoră rezidă în relația siste-mului cu pluralitatea, conflictualitatea și complexitatea sociale. Totalitarismul tinde să anihileze orice pluralitate politică, orice conflictualitate socială și să ocolească orice dialogică de funcționare care comportă antagonisme. El instituie
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Într-un anumit sens, regula jocului democratic nu este decît un simplu instrument tehnic, care nu poartă în sine nici un alt adevăr în afară de acela că întreține democrația. Astfel, Democrația nu are un fundament de Valoare și de Certitudine. Pentru a masca această lipsă de fundament și acest vid, potrivit unei tendințe proprii gîndirii europene care regăsește mitul atunci cînd îl alungă, mitul infailibilității populare (care presupune mitul unanimității) a venit să umple acest vid, pervertind însă ideea de democrație pe care
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din Est a ajuns în Vest. Democrația nu mai este un lucru învechit ce se cere înlocuit de socialism. Dacă acceptă regula pluralismului, socialismul însuși nu poate fi decît o extensie a democrației. Democrația nu mai este o minciună care maschează exploatarea și dominația. Deficitul de democrație, și nu prezența acesteia a favorizat dominația și exploatarea. Iluziile și înșelătoriile se asociază astăzi "socialismului real", nu democrației. Democrația este un produs ultim și fragil al națiunilor europene, însă ea corespunde în mod
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
caracterul informal al negocierilor nu poate fi neglijat (Morgenstern și Naciff 2002) dovedind că lipsa unor indicatori pentru implicarea partidelor nu echivalează cu absența acestei implicări. De asemenea, interesele multiple ale partidelor în ceea ce privește beneficiile guvernării pot să diminueze sau să mascheze influența exercitată asupra procesului decizional. Clasica dihotomie posturi vs. politici (Laver și Schofield 1992) este o bună ilustrare a acestora și a faptului că impactul factorilor politici este dificil de măsurat dacă sunt luate în considerare doar politicile. La un
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ca raportor, să am la dispoziție doar un minut și jumătate pentru a exprima rezultatele câtorva luni de muncă. De fapt, timpul din plenară e alocat grupurilor politice, iar acestea decid distribuirea către propriii lor membri, în funcție de solicitări. Disciplinarea e mascată de specificul lingvistic al Parlamentului. În general, în plen, deputații tind să folosească limba națională, în vreme ce în comisii sau în grupuri, ei optează de regulă în favoarea uneia dintre cele trei limbi de lucru principale germana, franceza și engleza, deși interpretarea
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
nominal este strategică, fiind utilizată de către lideri de grup pentru a-și semnaliza poziția sau pe acea a grupurilor conurente cetățenilor sau grupurilor de interes sau pentru a verifica dacă membri grupului urmăresc instrucțiunile de vot. Aceste fali de selecție maschează, după parerea unor cercetători, o parte din deciziile fundamentale (care au tendința de a nu fi luate prin apel nominal) și pe de altă parte, alte dimensiuni ale axei dreapta-stânga. Dacă o serie de cercetători preferă să respingă total utilizarea
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra elevii ca o adevărată mahalagioaică" notează Al. Ionescu în evocarea Caragiale corector! despre raporturile cu tinerii tipografi), de afinitate (lui Alceu Urechia îi scrie Cu dor tropical) sau de galanterie salonardă mascată în jocuri de cuvinte: "Ce deosebire există între D-rul Kremnitz și o sofa? Niciuna: sofaua e un pat olog, doctorul asemenea"; vezi, în alt context, relaționarea dintre mic rob și microb. Din motive gastronomice, Caragiale a menținut inclusiv în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
bostan înnobilat cu un sufix străin; nu în alt fel procedează Madame Esmeralde Piscupesco, five o'clock tea tous les jeudis în denominarea căreia se alătură autohtonul Smaranda (smarald) travestit în haină franceză și sonorul Piscupesco ce nu reușește să mascheze perfect românescul episcop; în Coriolan Drăgănescu, Ibrăileanu recunoaște un nume roman și sonor ca o trompetă de alarmă de bîlci potrivit pentru șeful zvăpăiat al naționalismului cu tinctură latinistă; în cazurile Costăchel-Iordăchel Gudurău tensiunea se produce între nuanța diminutivală a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sau mai putin autonom" (Robert C. Elliott, 1982, p. 95)? În fine, este discuția privitoare la "eu" una constructivă sau se reduce la o serie de judecați circulare (Henry W. Johnstone 20 consideră, de pildă, că respectivul concept tinde să mascheze o contradicție logică)? Consider că, până la un anumit punct, se pot găsi câteva soluții acceptabile. Dacă, în pofida tuturor acestor obiecții virtuale legate de legitimitatea conceptului, am ales să-l introduc în ecuația critică, acest fapt se explică prin utilitatea termenului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dar nici despre el nu știm dacă până la urmă și-a atins țelul pe care l-a urmărit în permanență de-a lungul istoriei. Cartea, rămâne, și în cazul lui, deschisă. Imaginea atât de incertă a enigmaticei Sarah Woodruf, frivolitatea mascată de o ironie ușor copilărească a Ernestinei, naiva libertate pe care o manifestă Mary în naturalețea ei nu sunt decât ipostaze ale unei feminități exacerbate manifestate pe fondul aceleiași epoci plină de convenționalism. Dintr-un anumit punct de vedere, Sarah
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
rost să îl contrariați. (3) poate fi citită astfel: Dacă p [P3] (Prezent) + q [P3'] (Imperativ). În clasificarea tradițională a frazelor ipotetice, această ipoteză care trimite la prezent declanșează o acțiune realizabilă. Structura PR + IMP nu este suficientă pentru a masca efectul ipotetic, încă bine susținut de protaza (p) și, mai ales, prin DACĂ. Totuși, apare un efect imperativ și interlocutorul decodează ipoteza și ordinul așteptat. Structurile cu apodoză (q) la imperativ marchează o angajare totală a locutorului în responsabilitatea realizării
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de a deține controlul morții. Gestul e unul nebunesc, la figurat, dar în bună măsură și la propriu. Personajul trece de la ideea sinuciderii la o distorsionare cognitivă asociată cu pierderea individualității. Studiile de specialitate vorbesc de fapt de o formă mascată de depresie nervoasă asociată de fiecare dată sinuciderii 81. O hotărâre aspră îi coprinse mintea: Unul cîte unul zise el (n.a. Lică) ridicându-și mâna dreaptă în sus unul câte unul, om cu om, toți trebuie să moară, toți care
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fi învinovățit și pentru care deci nu există niciun judecător"85. Nu credem că acestă viziune fatalistă e cheia în care trebuie citită nuvela lui Slavici. Atitudinea aceasta aparține în exclusivitate lui Ghiță care crede în ea doar în măsura în care îi maschează erorile sau eșecurile. Și "dragostea" sa pentru Ana evoluează în aceleași coordonate. Ne amintim modul vehement în care bărbatul a "renegat-o" pentru ca, la scurt timp, în închisoare fiind, să o considere esențială pentru viața sa. Dragostea matură este "un
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
primise cândva cu căldură sau cu răceală afecțiunea fetei, e hotărât să respingă azi această umilință a grijii ce înlocuiește dragostea de ieri. Pot eu să trăiesc și fără tine grăi Iorgovan într-un târziu ca trezit din vis. Fraza maschează din nou neputința de a accepta realitatea unui eșec. Nu femeia a încetat să iubească se minte Iorgovan ci el, bărbatul a decis să o scoată din viața sa. Autoînșelarea nu durează mult. ,,Frânt" de forța lui ,,nu pot" și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
orice. Într-un excelent eseu din 1983135, Radu G. Țeposu susține ideea că, în ciuda aparenței, credința Marei nu e autentică. Deși îl invocă adesea pe Dumnezeu, nu e vorba niciodată de o convingere intimă, ci de o viclenie care îi maschează egotismul care ia proporții. Este credincioasă numai în măsura în care taina divină înseamnă secret de viață, este la mijloc un fel de "pact" cu divinitatea, adică o subiectivare a religiei. Argumentele sale sunt suficiente pentru a completa înțelegerea inopinatei schimbări principiale a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poate fi orice dorește, deși păstrează ceva din vechea idee despre cariera deschisă talentelor, a ajuns să însemne că identitățile pot fi adoptate și aruncate la fel de ușor ca obiectele de unică folosință". (Constantinescu, 2001, p. 153) Identificarea identităților cu măștile maschează prea ușor (superficial, am spune) o problemă fundamentală: "Problema măștii (a identității, în cazul nostru n.a.) e problema raportului dintre ființă și aparență". (Vattimo, 2001, p. 13) Identitățile de unică folosință intră în coliziune cu amplitudinea idealului, aruncă în aer
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
toți, datorită acestui principe cameleonic în stare să pună straiele de Ancien Régime pe individul modern și să concilieze virtuțile creștine cu laicitatea, principiile morale cu realismul politic că această declarație ascunde exact contrariul său și că declarațiile de principiu maschează astăzi absența de principii. Principes, c'est bien! Cela n'engage point. Prin urmare, când astăzi auzim cum se face apel la principii, avem impresia că cineva minte. Figura lui Talleyrand semnalează în ce măsură nihilismul a devenit realitate 254. Dar ne
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
erotice experimentale sau obsesive în țesătura ideologică, se structurează ca o masivă și complicată armonie de disonanțe.” Toate conversațiile au ca subiect marile teme ale romanului: iubire, moartea, timpul, istoria. Sunt însă și situații în care dialogul este doar formal, mascând de fapt un monolog interior rostit cu voce tare. Ușurința cu care la un moment dat Ștefan Viziru îi mărturisește Stellei Zissu marile sale frământări interioare este tocmai rezultatul ieșirii la suprafață a unui astfel de monolog interior. Deși interlocutoarea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
optat pentru aplicarea unei serii de itemi atît taților, cît și mamelor, în mod separat. Cercetătorii elvețieni au preferat aplicarea unui instrument unic de preluare a informațiilor și care să fie completat după obținerea consensului dintre parteneri, fapt care putea masca existența dezacordurilor. Informațiile mai consistente au fost preluate de la mame, avînd în vedere implicarea lor mai intensă în educația copiilor, fapt care transpare și din studiul calitativ care a surprins problematica parteneriatului școală-familie-comunitate. Capitolul 6 EDUCAȚIA FAMILIALĂ: DELIMITĂRI CONCEPTUALE PROCESUL
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
actul îndeplinit. Acest exemplu apare în discursul giscardian care se încheie printr-un micro-act predictiv explicit ("...așa cum ați făcut-o de atâtea ori, și de această dată veți face cea mai bună alegere pentru Franța"). Predictivul are rolul de a masca macro-actul directiv care este, în fapt, cheia oricărei intervenții prezidențiale. Am arătat într-o altă lucrare (1985: 186-200) complexitatea procesului de legitimare instituțională a locutorului. Într-adevăr, pentru a îndeplini un act directiv de acest tip, era necesar ca respectivul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
personajelor (legea 2. b.). Informația se referă fie la personaje absente dar despre care se vorbește în povestire, fie la personaje prezente: naratorul-povestitor și/sau auditorul său. Pierre Guiraud subliniază, pe bună dreptate, că funcția de informație trebuie "să fie mascată și subordonată acțiunii". Alegem trei exemple care, credem noi, vor fi suficiente pentru a demonstra cele afirmate: o maximă de Corneille, în critica la Mincinosul, arată că conform legii 2.a "nu trebuie niciodată să povestești ceea ce spectatorul a văzut
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aliați și printre morți...” E adevărat, râsul este un fenomen uman, o manifestare biologică menită a transmite o emoție. El/râsul a fost creat de Dumnezeu, ca apanaj al înțelepților și al desăvârșitilor. El se ascunde sub masca tragediei și maschează lacrimile. Așa că... asocierea râsului cu tragedia nu e inedită... și putem astfel realiza un raport între râs și moarte. și cum Iisus nu a râs niciodată, asta arată că „râsul este aproape de moarte” (rmberto Eco). într-un studiu realizat de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de Ana-Maria ștefan (rniversitatea Iași) despre Râsul și moartea, „un caz de mezalianță”, înțelegem că „râsul african” este asociat cu moartea (făcându-se referire la romanul tays of Dying, al scriitorului de origine sud-africană, Zakes Mda), iar „râsul ca realitate” „maschează lacrimile” (cu referire, strictă, la romanul Return to Laughter, al scriitoarei Laura Bohannan, antropolog american). Preluând judecățile lui Grigore al Nyssei din tratatul său de antropologie creștină, De hominis opificio, Theodor Baconsky consideră râsul o „patimă irațională” care „intră pe
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lamă de aur a Loarei, unde, printre valuri, pînzele desenau figuri fantastice, care fugeau, duse de vînt. Urcând o muchie de deal, am admirat pentru prima oară castelul Azay, diamant tăiat în fațete, încrustat în apele Indrului urcat pe piloți mascați de flori. Apoi am văzut într-o adîncitură silueta romantică a castelului Saché, așezare melancolică, plină de armonie, prea gravă pentru oamenii superficiali, scumpă poeților cu sufletul îndurerat. Așa că mai tîrziu i-am iubit liniștea, marii copaci golași și acel
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]