4,656 matches
-
de potențial chimic, se stabilește echilibrul de sedimentare difuzie. Legile fundamentale de difuzie, sedimentare și a echilibrului de sedimentare-difuzie, pot fi obținute cuplând ecuația (2) cu ecuația de continuitate sau de conservare a masei. Aceleași legi pot fi deduse pe cale mecanică, când rezultă clar semnificația fizică a coeficienților fenomenologici LiK și Lij, denumiți coeficienți de difuzie (D) și sedimentare (S). II.2. Difuzia Difuzia este unul dintre cele mai simple sau chiar cel mai simplu fenomen de transport și reprezintă din
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
considerabil învățarea în ansamblul ei. Cu valoare deosebită pentru activitatea de învățare sunt memorarea voluntară, cea logică, cea de durată și sistematică, dar de multe ori, pentru întipărirea unor date istorice, geografice, citate, definiții, memorarea logică se îmbină cu cea mecanică. În activitatea didactică este necesar să cunoaștem cum memorează elevul, cât păstrează informația, cum actualizează informațiile în activitatea școlară și extrașcolară (fidelitate, promptitudine, suplețe, volum, rapiditate). De asemenea, cunoscând legile și procedeele ce contribuie la optimizarea acestui proces psihic, este
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
de un profesor cu o pregătire foarte bună, care reușea să atragă elevii prin maniera sa originală de a expune materia, printr-un har deosebit de a transmite cunoștințele. În anul 1966 susține cu succes examenele de admitere la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Chișinău. După absolvirea facultății, pe parcursul a trei ani a activat în funcția de inginer-tehnolog la Uzina „Moldovahidromaș” din Chișinău, acumulând o bogată experiență practică, care i-a fost foarte utilă la realizarea unora din multele sale
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
dezvoltării psihice: modalitatea vizuala de percepere a informației era mai bună dacă se utilizau softuri educaționale; atenția era extrem de fluctuantă, fiind slab rezistenta la factori perturbatori; percepția era difuză, superficială, incompletă; capacitatea mnezica era scăzută, predominând memoria de scurtă durată, mecanică; stilul de lucru era inegal, nu manifestă inițiativă, fiind pasiv și așteptând să fie solicitat; aceasta apatie se datora instabilității atenției care nu-i susținea curiozitatea și faptului că nu dorea sa se afirme în grup. Avându-se în vedere
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
psihice: modalitatea vizuală de percepere a informației era mai bună dacă se utilizau softuri educaționale; atenția era extrem de fluctuantă, fiind slab rezistentă la factori perturbatori hg percepția era difuză, superficială, incompletă; capacitatea mnezică era scăzută, predominând memoria de scurtă durată, mecanică; stilul de lucru era inegal, nu manifesta inițiativă, fiind pasiv și așteptând sa fie solicitat (această apatie se datora instabilității atenției care nu-i susținea curiozitatea și faptului că nu dorea să se afirme în grup). Avându-se în vedere
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
să vorbească după 3 ani. Diagnostic medical: maladia Langdon-Down; deficiență mintală moderată; coordonare motrică deficitară; strabism congenital. 3. Examinare psihologică: a) Nivelul de dezvoltare al proceselor și fenomenelor psihice: Percepție: relativ bine dezvoltată. Atenție: capacitate slabă de concentrare. Memorie: preponderent mecanică. Nivelul dezvoltării intelectuale: gândirea se află în stadiul preoperațional, QI = 37, recunoaște imagini, numără parțial, dar nu are format conceptul de număr. Psihomotricitate: coordonarea motrică generală dezordonată, motricitatea fină deficitară, schema corporală parțial formată, lateralitatea - dreaptă, orientarea în spațiu și
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
Tatălui meu, PANAINTE FORȚU, distins profesor cu har divin pentru multe generații de elevi și de la care am deprins dragostea de cunoaștere și pasiunea pentru lumină. Prefață Optica, alături de mecanică, reprezintă două din domeniile fizicii cu rădăcinile cel mai adânc înfipte în istoria omenirii. Astăzi optica cunoaște o puternică dezvoltare, cu largi perspective de viitor. Practic nu există domeniu al științei și tehnicii în care aparatele optice și optoelectronice să
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]
-
teoriei cuantice”, teză în care emitea pentru prima dată ideea că electronul, privit până atunci ca particulă, se putea comporta în anumite situații și ca o undă, introducând astfel dualitatea corpuscul-undă. Louis de Broglie deschidea astfel un nou orizont pentru mecanica cuantică - una dintre cele mai controversate și interesante domenii ale fizicii - și aceasta pentru faptul că la nivelul particulelor elementare determinismul cauzal devine incert. La acest nivel observatorul nu mai poate determina exact starea și proprietățile unei particule elementare, ci
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
un observator determină colapsarea dintr-o multitudine de stări într-o unică stare a particulei observate. Acest fapt aduce însă sfârșitul obiectivității și a determinismului cauzal din fizica newtoniană, de vreme ce conștiința observatorului joacă un rol activ în manifestarea obiectului observat. Mecanica cuantică este cel mai ciudat domeniu al fizicii de până acum, care demonstrează că la nivel subatomic comportamentul particulelor elementare încetează de a se mai supune întru totul legilor cauzalității, așa cum se petreceau lucrurile în mecanica newtoniană. La nivel microcosmic
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
în manifestarea obiectului observat. Mecanica cuantică este cel mai ciudat domeniu al fizicii de până acum, care demonstrează că la nivel subatomic comportamentul particulelor elementare încetează de a se mai supune întru totul legilor cauzalității, așa cum se petreceau lucrurile în mecanica newtoniană. La nivel microcosmic se pare că realitatea este alta decât cea cunoscută de noi în viața de zi cu zi. Fluctuații cuantice apar permanent la acest nivel, fluctuații care nu pot fi prezise. Conform interpretării de la Copenhaga o particulă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
în lumea reală înainte ca observatorul să-și înceapă actul observației, ea existând anterior observației numai sub forma unui continuum de posibilități. În momentul observației însă ea “îngheață” sau colapsează în doar una dintre aceste posibilități, cea percepută de observator ! Mecanica cuantică prezice existența așa numitelor acțiuni nonlocale, aceste acțiuni părând a se produce instantaneu între particule separate în spațiu și timp ! Acest lucru implică însă faptul că nu există o durată de timp între cauză și efect, ceea ce este în
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
urmează și colapsează exact în aceeași stare cuantică. Pentru ca acest lucru să producă, comunicarea între cele două particule trebuie să fie instantanee, sau în alte cuvinte, non-locală. Acest fapt implica, după Einstein, existența unor variabile ascunse, sau cu alte cuvinte, mecanica cuantică era incompletă. Einstein exprima acest fapt spunând: “Luna este aici, deși nimeni nu o observă”. În anul 1964 fizicianul irlandez John Bell (1928- 1990Ă demonstrează că efectele non-locale ale particulelor cuplate sunt reale, fapt ce avea să fie cunoscut
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
aceste fenomene - în caz contrar prezumția lui Einstein precum că nimic nu se poate propaga cu o viteză mai mare decât viteza luminii în Univers este greșită - iar implicațiile conduc automat la faptul că și teoria relativității generalizate este greșită ! Mecanica cuantică ne arată că, cel puțin la nivel microcosmic, noi suntem co-creatorii propriei noastre realități, din moment ce observatorul joacă un rol important în procesul observației. Însuși Niels Bohr, unul dintre cofondatorii mecanicii cuantice spunea: “Cine nu este șocat de mecanica cuantică
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
greșită ! Mecanica cuantică ne arată că, cel puțin la nivel microcosmic, noi suntem co-creatorii propriei noastre realități, din moment ce observatorul joacă un rol important în procesul observației. Însuși Niels Bohr, unul dintre cofondatorii mecanicii cuantice spunea: “Cine nu este șocat de mecanica cuantică nu o înțelege !” În aceste condiții, ne putem pune întrebarea legitimă: până unde merge influența observatorului asupra realității ? Este ea limitată doar la nivel microcosmic, sau influențează și realitatea noastră de zi cu zi ? În anii ’70 o nouă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
întrebarea legitimă: până unde merge influența observatorului asupra realității ? Este ea limitată doar la nivel microcosmic, sau influențează și realitatea noastră de zi cu zi ? În anii ’70 o nouă ramură a științei avea să apară - teoria haosului. Și dacă mecanica cuantică înfierbântase deja mințile savanților, noua descoperirea avea să meargă mai departe - dezaprobându-l încă o dată pe Einstein care credea că “Dumnezeu nu joacă zaruri !” Teoria haosului arată că incertitudinea din știința cuantică este adevărată pentru cei care cred în
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
măsurare, ceea ce i-a împiedicat să unească piesele de puzzle ale realității într-un tot unitar care să permită explicarea modului de funcționare a realității. Teoria haosului ne arată că haosul, impedictibilul, se manifestă chiar și în sistemele considerate în mecanica newtoniană strict predictibile, cum ar fi mișcarea unui pendul. Universul nostru nu rămâne deloc fidel legilor fizicii, aceste legi operând cu anumite limite, ca și cum ar avea un anumit grad de libertate, fiind mai degrabă creativ și în continuă evoluție decât
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Lorentz a constatat că datele de intrare nu erau chiar identice, existând niște diferențe foarte mici, care păreau a fi nesemnificative. Însă aceste mici diferențe făceau ca, după un scurt timp de simulare, rezultatele testelor să difere semnificativ între ele. Mecanica newtoniană afirmă că se poate determina starea unui sistem în viitor dacă este cunoscută starea sa la un moment dat bazându-ne pe principiul cauză efect, fiind deci complet deterministă. Pentru a cunoaște starea unui sistem trebuie să folosim aparate
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Astfel, conform Teoriei Noului Electromagnetism elaborată de acesta, ar exista trei componente ale forțelor electromagnetice: o componentă longitudinală, una transversală și un inerțială. În afară de acestea, în teoriile sale apare și un element uitat de fizica modernă: eterul - element important în mecanica celestă. Cum a reușit Distinti să reintroducă eterul în „circulație” după experiența lui Michelson și Morley care demonstrau clar că eterul nu există ? Foarte simplu - a considerat că în spațiul situat în apropierea planetei eterul este antrenat parțial într-o
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
a produce nici o evoluție în studiul particulelor elementare care se încăpățânează să-și păstreze secretele. Vom vedea, în capitolul dedicat particulelor elementare că fizica clasică a ajuns, într-adevăr, într un impas în ceea ce privește explicarea naturii acestor particule, considerate inițial de către mecanica newtoniană punctiforme, iar ulterior fiind asemănate unor bile rigide. Este posibil ca direcția în care merge fizica clasică să nu fie tocmai cea bună ?! Numele lui Aspden este purtat în prezent de un efect ciudat, căruia nu i s-a
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
reușit să o reproducă încă, pornind doar de la elementele chimice simple ce o constituie: hidrogen, azot, carbon, oxigen ... Pur și simplu, pentru a crea viața mai trebuie încă ceva - și este foarte posibil ca acel ceva să aibă legătură cu mecanica cuantică, cu eterul cel pus în prezent la zid de știința occidentală și, poate, nu în ultimul rând, cu un alt nivel cosmic de existență a materiei, energiei și informației ... Sau, cum ar spune savantul Carl Sagan: „O lecție importantă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
computer, cu neuronii și conexiunile sinaptice acționând asemeni unor comutatoare - însă această descriere nu poate explica complet existența conștiinței. Nici măcar nu putem ști dacă percepțiile noastre conștiente descriu cu acuratețe lumea exterioară - și aici e momentul să ne reamintim de mecanica cuantică. Conștiința ar putea fi un proces specific la limita dintre realitatea cuantică și realitatea clasică. Stuart R. Hameroff a studiat timp de mulți ani structurile celulare numite microtubuli, structuri ce se găsesc atât în interiorul neuronilor cât și a altor
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
argumente ce demonstrează caracterul non-algoritmic al conștiinței umane. Aceasta implică faptul că nu există un algoritm matematic care să reproducă funcțiile conștiinței și care să poată fi implementat pe computere. În viziunea lui Penrose acest fapt se datorează faptului că mecanica cuantică ar juca un rol important în înțelegerea conștiinței umane, colapsarea funcției de undă - de care vorbeam în primul capitol al prezentei cărți - fiind un proces ce deține un rol important în funcționarea creierului uman. Ulterior Penrose avea să colaboreze
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
că hidrogenul posedă cel mai ușor nucleu, pe care l-a numit proton (primul, în limba greacă, n.a.Ă. Pentru a explica de ce electronii nu cad în spirală pe nucleu, Niels Bohr a dezvoltat un model al atomului care, folosind mecanica cuantică, arăta că electronii nu pot parcurge decât orbite circulare fixe. Însă după ce Werner Heisenberg a descoperit principul de incertitudine care îi poartă numele, conceptul de orbită circulară a fost înlocuit cu cel de „nor electronic”, în interiorul căruia distribuția electronilor
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
mai mică decât a protonului (de ordinul a 1/5.000Ă, cea mai mare parte a spațiului atomic fiind constând din spațiu gol; 3. Electronilor dintr-un atom li se permite să aibă numai anumite nivele de energie, descrise de mecanica cuantică, care indică și distanța relativă față de nucleu, momentul și direcția, precum și mișcarea în jurul axei proprii (spină; 4. Când electronii „sar” de pe un nivel energetic pe altul, este emisă / absorbită radiație electromagnetică cu o lungime de undă specifică; 5. Principiul
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
căutat să afle structura internă a electronului au eșuat, astfel că electronul este considerat a fi o particulă elementară, fără structură internă; 3. Substanțialitatea masei este improprie, întrucât ea poate fi întotdeauna convertită în energie electromagnetică; 4. Nici o teorie din mecanica cuantică nu a putut prezice mărimea electronului, masa sa ori sarcina electrică; 5. Nucleul atomic și norul electronic pot fi vizualizate ca o structură rezonantă; 6. O undă electromagnetică staționară poate fi gândită ca un volum structurat, definit de trei
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]