8,581 matches
-
biserică era invers, galbenul de soare al nimbului sfinților îl puneam întotdeauna pe fondul închis, Tablou-i neterminat, dar, chiar și în acest stadiu, dezvoltă un câmp de forțe, o tensiune tulburătoare, Un tablou, spunea el adeseori, se manifestă asemeni mecanicii universale, precum ne învață fizica, există în univers patru tipuri de forțe fundamentale, tot astfel și un tablou, o pânză, se construiește pe raportul dintre aceste forțe care sunt aceleași ca în fizică, îi explică lui Daniel, prea tânăr încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor ce se caută senzual prin molecule și atomi, ciocnindu-se material? M-am Întristat pentru legile mecanicii, pentru atât de apropiații Euclid și Lobacevski, dar după prima probă de fizică, mi-am luat dosarul de Înscriere, deși aveam bursă asigurată la electronică și am tulit-o la filologie. „Aici am de unde alege!“, mi-am spus convins, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Lui. Este puțin probabil, totuși, gândi Malerick. Așa că... Și atunci flacăra clipi! Da, de data asta, chiar o văzuse... Se deplasae un milimetru în interiorul cutiei. Era foarte posibil ca sufletul persoanei iubite să plutească prin apropiere și asta nu din cauza mecanicii, ci din cauza conexiunii pe care magia o creează între lumea cealaltă și cei cu adevărat receptivi. - Ești aici? șopti el. Ești? Respira atât de încet, speriat ca nu cumva răsuflarea să-i ajungă la lumânare și să o facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
funcționeze. În cazul lui Rhyme, prima concluzie a medicilor a fost că plămânii nu îi funcționează la capacitate optimă, așa că funcția lor a fost luată de un tub implantat în piept. Rhyme ura din toată inima acea mașinărie, din cauza șuieratului mecanic pe care îl genera și, mai ales, din cauză că îl făcea să nu mai simtă nevoia de a respira, deși, rațional, știa că nu este așa. Asta ca să nu mai pomenim de faptul că dispozitivul mai avea și prostul obicei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
barelor și al pistoanelor, scâncetul curelelor, sărutul perfect la angrenajelor care făceau din tona de metal, piele și plastic viteză pură. Decisă să își ducă mașina la un atelier din Astoria, Queens, unul la care mai apelase și înainte, unde mecanicii erau talentați, cinstiți, mai mult sau mai puțin, și aveau un anumit respect față de mașini cum era a ei. Strecurându-se pe locul șoferului, porni motorul, al cărui sunet ruginit atrase atenția câtorva polițiști, avocați și oameni de afaceri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
răsfățându-se cu cele mai bune mâncăruri, haine și femei, folosindu-se de proaspăta lui faimă literară pentru a participa la toate petrecerile de soi, iar acum era sechestrat în această suburbie proletară din Long Island, unde juca poker cu mecanicii în hangare de avioane? Ar trebui ca noua carte să fie al naibii de bună, e tot ce știa Leigh. De parcă i-ar fi citit gândurile, Jesse spuse: — Sunteți disperați să începem, nu-i așa? Recunoaște. — Eu sunt disperată să începem. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jim se odihni pe drumul ce Înconjura aeroportul, apoi trecu prin gardul de sîrmă și merse pînă la cel mai apropiat avion abandonat. Departe peste aeroport, sub turnul masiv de antiaeriană al pagodei Lunghua, erau hangarele și atelierele bombardate. CÎțiva mecanici japonezi se Învîrteau În jurul avioanelor distruse, dar negustorii chinezi de fier vechi trebuiau să vină, temîndu-se evident de această zonă a tăcerii. Jim ascultă să audă zgomotul bomfaierelor sau al altor instrumente de tăiat, dar În aer nu plutea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-un canal puțin adînc și făcu cercuri În ierburile de apă, pe cînd ceilalți alergau pe zidurile de pămînt dintre orezării. În timp ce Tulloch se uita la ei cu disperare, Jim se ridică și intră pe poartă pe lîngă el. Mecanicul de la Packard scoase pistolul greu din tocul lui. Vederea parașutelor care cădeau Îl tulburase, iar mușchii de pe brațele și umerii lui, ca niște corzi, tremurau de emoție. — Domnule Tulloch, s-a terminat războiul? Întrebă Jim. Cu adevărat? — Războiul...? Tulloch părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În timp ce Jim stătea În ghereta observatorului din turnul de pază, o companie din aceste trupe demoralizate se tîra pe lîngă porțile de la Lunghua. Încă Înarmați pînă-n dinți, În uniforme jerpelite de pe care Își smulseseră Însemnele, trecură la trei metri de mecanicul singuratic de la Packard, care Își păzea comoara de batoane de ciocolată și reviste Sunday Evening Post. La prînz, cînd locotenentul Price apăru Înfășurat ca un cadavru În pînza roșie a parașutei containerului tîrÎt de oamenii lui, Jim Își adună pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își puse mîinile pe capul lui Jim, Încercînd să-l liniștească pe băiatul surescitat. — E timpul să-l găsești pe tatăl tău, băiete. Războiul s-a terminat, Jim. — Dar războiul următor, domnule Tulloch? Ai spus că o să Înceapă În curînd. Mecanicul de la Packard Îl ajută pe Jim să urce pe podeaua camionului. — Jim, trebuie să temini ultimul război Înainte de a-l Începe pe următorul. O să te ducem Înapoi la Shanghai! 38 Drumul spre Shanghai Camionul se clătina dintr-o parte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
când știri lapidare, venite de prin toate colțurile planetei bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența stăpânului (primul Înger al dreptății), un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei, bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența stăpânului, un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt, ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele viscol ce va veni. Și bate vântul totul. Se duce bătută de vânt ziua, porție a zilelor ce ni s-au dat. Tu, plin de teamă, dar și de scârbă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de vară, se decise să Încerce să-și Învingă frica de ginecologi bărbați și să se ducă totuși la programarea cu B. Poate greșise judecându-i astfel și dezvoltau tot atâta plăcere de pe urma privitului vaginului unei femei câtă simțea un mecanic care se uita Într-un motor prin capătul cilindrului. Din cauza faptului că Butoiaș Își consulta atât proprii pacienți cât și pe cei ai dnei Jane, era În Întârziere, și Ruby fusese obligată să aștepte mai mult de o oră. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de odihnă. Luă o Înghițitură de vin din paharul lui Fi și un pumn de alune. —Bun, mă duc până la Tony Fascistul. Trebuie să schimb țeava de eșapament de la mașină. Nu durează mai mult de două ceasuri. Tony Fascistul era mecanicul auto al lui Fi și Saul. Avea niște vederi politice mai rău ca omul din Neanderthal, dar avea acasă atelier și cerea puțini bani pentru serviciile sale. În clipa aceea, Bridget dădu buzna În bucătărie. Îl ținea pe Connor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în zona aceea extremă de periferie. Era acum șaisprezece ani, în primele zile din iulie. Am intrat în bar transpirat și foarte prost dispus. Am comandat o cafea și un pahar cu apă și am întrebat unde puteam găsi un mecanic. Ea stătea aplecată și căuta ceva în frigider. — Gras nu este? au fost primele cuvinte pe care am auzit-o spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie de lapte degresat. Își vârî degetele într-un portofel mic, din plastic înflorat, scoase banii și-i puse lângă lapte. Există un mecanic, zise, adunând monedele de la rest, dar cine știe dacă o fi deschis. Am întors capul la sunetul vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară. Nu era frumoasă și nici măcar foarte tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
începu să-și legene ușor capul. Rămase așa, o siluetă tremurătoare în întunericul din fundul barului. Barmanul ieși din spatele tejghelei și se opri în ușă să-mi arate drumul. Am înconjurat tot blocul, fără să reușesc să dau peste atelierul mecanicului. Pe stradă nu era nimeni. De pe un balcon, un bătrân scutura o față de masă. M-am întors la bar și mai transpirat. — M-am rătăcit. Am luat de pe tejghea câteva șervețele și mi-am șters fruntea. Tonomatul era stins, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o salopetă neagră de unsoare. M-am urcat împreună cu el într-o veche Dyane cu scaunele încălzite și ne-am dus la mașina mea. Trebuiau înlocuite pompa de ulei și manșonul. Ne-am întors să luăm piesele de schimb. Mecanicul m-a lăsat în fața atelierului, a aruncat în portbagaj sculele trebuincioase și a plecat din nou. M-am învârtit încoace și încolo, cu cămașa udă de transpirație și ochelarii aburiți, fără să-mi mai pese de căldură. Indiferența pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
altul, până la ultimul, chipul pecetluit de moarte, când le-am cerut groparilor încă o clipă să-l pot privi. Am scuturat capul cu o mișcare nervoasă ca să alung gândul acela. Acum o să mă duc la mașină, o să-l plătesc pe mecanic, o să pornesc motorul și o să merg la Elsa. O să aibă părul ud încă și bluza de bumbac ciclamin. O să mergem la restaurant, o să ne așezăm la masa din fund, de la care atunci când cade întunericul se văd luminile golfului. O s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
peste o privire ușor distrată. Am ieșit afară din vizuină numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un picior în interiorul mașinii. — Ce mai faci? — Bine, și dumneavoastră? — Tutuiește-mă. — Cu ce ocazie pe aici? Am uitat să plătesc mecanicul. Mi-a spus, m-a întrebat dacă vă cunosc... — Tutuiește-mă. — Bine. — Ce i-ai spus? Că nu te cunoșteam. Nu părea supărată, nu părea nicicum. Poate e obișnuită, m-am gândit, este una care o face cu oricine. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la Hans Saner; mama și noi abia ne țineam râsul în fața radioului, ascultând conversația de la telefon, un dialog înjghebat în microfon care suna ca un scenariu radiofonic. Tata se prezenta drept ofițerul de serviciu Ruedisiili de la poliția cantonului sau drept mecanicul Suter, în legătură cu o conductă fisurată - șotii de care Hans Saner se lăsa păcălit, recunoscând, în cele din urmă, că erau „tipice pentru Pipin“. Își dăduseră întâlnire pentru duminică să facă împreună o ascensiune în munții Jura. Iar acum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la o parte bucata de piele sintetică a ușii de la puțul de aeraj, să las trenul să treacă, să închid ușa puțului, să alerg până prind din urmă ultimul vagonet și să sar în el din mers. De cele mai multe ori, mecanicul de pe locomotiva electrică cu care eram în tură îmi lăsa destul timp, așa că doar o dată sau de două ori am pierdut trenul și a trebuit să o iau în urma lui pe jos, singur pe toată distanța aia lungă. Un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ne ajutau să avem umbre uriașe, care bântuiau peste pereții înalți ai galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai venind: mineri, havatori, meșterul genist, șeful de sector, băieții de la cuple cu mecanicii de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din tineri care învățaseră la iuțeală munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii aproape de vârsta pensiei - care ședeau la un loc pe durata unei pane de curent. După scurt timp, mormăielile lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceeași configurație. Mie mi-a fost greu să mă situez statornic de partea unuia dintre grupuri. Ca ins fără un punct de vedere ferm, care era agitat în toate direcțiile, aș fi putut fi atribuit când unui grup, când celuilalt. Mecanicul de pe locomotiva mea electrică, un bărbat cu un handicap ușor, care, miner fiind, avusese un accident în timpul unei explozii și făcea parte dintre social-democrați, mi-a explicat la suprafață când, după schimbul de tură, ieșeam din baraca dușurilor, această alianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]