3,007 matches
-
trăiește fără interioritate într-un timp în întregime pozitivat, amputat de orice imprevizibilitate, de orice risc, de conflictele și de antagonismele care făceau istoria 18. Așadar, a reușit oare faza III să asigure triumful definitiv al „omului-masă”, al acelui „om mediocru” denunțat de Ortega y Gasset, incapabil de efort, de exigență, de depășire de sine și care, răsfățat de istorie, se mulțumește să fie ceea ce este, într-o perpetuă imanență 19? Nu cred. Chiar și „ultimul om” pe care l-ar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și comoditățile vieții, vinovate de coruperea moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină economică producătoare de false nevoi, de pasivitate generatoare de alienare și de singurătate neputincioasă. Acestor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se cumpără implică o raportare la persoane, calitate mai mult decât cantitate, trăire emoțională mai mult decât strictă funcționalitate. În societățile noastre, conflictul nu are loc între confort și plăcere, ci între așteptarea unei satisfacții și un serviciu apreciat ca mediocru. Hiperconsumatorul suferă mai puțin din cauza lipsei stimulentelor, ci mai mult din cauza prestațiilor care nu corespund exigențelor sale privitoare la calitate, dorințelor sale de senzații și de evadări, de formare și de distracție. Este semnificativ faptul că, astăzi, reclamațiile vizează mult
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei, al non-umanului sunt puse în lumină de vânătorul de urși
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un bărbat care era cu zece ani mai în vârstă decât ea. Provenind dintr-o familie mai degrabă burgheză, această femeie s-a căsătorit cu un negustor a cărui meserie o disprețuiește. Foarte curând, relația de cuplu se va dovedi mediocră, și mama va transfera o mare parte din afecțiunea sa către Thomas pe care îl descrie ca pe un băiat mereu drăguț, atent și prevenitor. Cuplul a divorțat atunci când Thomas avea 9 ani și, câteva luni mai târziu, tatăl lui
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sfârșit, cazul adolescenților orfani de tată sau mamă, mai ales atunci când sunt de același sex cu părintele dispărut: travaliul de deidealizare parentală poate deveni imposibil, sau chiar poate să se transforme într-o idealizare mai accentuată. Adolescentul se consideră atunci mediocru, crede că nu se ridică la înălțimea aspirațiilor acestui părinte dispărut. Cazul Thomas este un exemplu în acest sens. A doua situație poate fi aceea a părintelui care a reușit în mod strălucitor într-un anumit domeniu, părinte care avea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de viață negative; - tulburările distimice asociate (vezi capitolul 7). Studiile de urmărire arată un risc crescut de mortalitate prin sinucidere, de comportamente suicidare, de consum de substanțe, de evenimente de viață negative și mai ales de formare școlară sau profesională mediocră și de slabă adaptare socială. Continuitatea depresivă a depresiei pre-pubere apare mai puțin evidentă (vezi mai departe) chiar dacă a început să fie descris la adult un risc de tentativă de sinucidere, de tulburări bipolare și de consum de substanțe (Weissman
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o patologie psihiatrică definită, sunt” captivii unei problematici legate în mod direct cu aceea din adolescența lor, care apasă asupra vieții lor de adulți de treizeci de ani, și care se traduce prin dificultăți profesionale, o instabilitate afectivă, relații sociale mediocre, conflicte familiale nerezolvate...”. Chiar dacă se poate invoca o problemă de selecție datorată originii inițiale a populației (secția universitară de pedopsihiatrie de la Salpetrière, care primea în perioada studiată, între 1970 și 1980, cazuri probabil foarte grave), nu înseamnă că evoluția acestor
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de două ore ea l-a ascultat, l-a încurajat. Ea descrie un băiat cu care are o relație aproape maternă și terapeutică: acesta este adesea deprimat deoarece trăiește singur cu tatăl său, părinții săi fiind divorțați, și are relații mediocre cu propria sa mamă. Ajungem astfel la următorul episod: după o ședință în care Élisabeth a fost aproape în totalitate tăcută, plângând în același timp, în ședința următoare ea evocă o dispută pe care a avut-o cu prietenul său
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și prea puțin înțelegător: i se întâmpla adesea să plângă. Din fericire copiii săi o amuzau, mai ales Élisabeth care o făcea să râdă cu bufoneriile sale. Élisabeth este stupefiată să descopere această depresie maternă, absența responsabilității sale, dar și mediocra înțelegere care caracteriza cuplul parental. Apare în mod clar faptul că la ședințele în care Élisabeth rămâne tăcută, plângând, chiar și atunci când psihoterapeutul caută o soluție, ea se identifică într-o oarecare măsură cu mama deprimată din copilăria sa. Psihoterapeutul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sunt contabilizate, elementele de active menținându-se la valoarea de intrare. Există însă și puncte de vedere negative cu privire la principiul prudenței. În ceea ce privește evaluarea incertitudinilor în contabilitate, deci constituirea de provizioane, așa cum arăta E.S. Hendriksen, principiul prudenței este: „o metodă foarte mediocră, pentru a trata existența incertitudinii în evaluarea activelor, datoriilor și rezultatelor. Cel mai rău, el antrenează o distorsiune completă a cifrelor contabile. Este deosebit de periculos prin efectele sale capricioase. Prin urmare, cifrele contabile stabilite cu prudență nu permit o interpretare
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
întâmplă ca, de multe ori, același rezultat să primească o notă mai bună dacă urmează după evaluarea unui rezultat mai slab (în sensul că, după o lucrare slabă, una bună pare a fi și mai bună) sau să primească una mediocră dacă urmează imediat după răspunsurile unui candidat care sunt excelente. Conștientizarea efectelor datorate contiguității probelor de către profesorul examinator constituie un prim pas pentru eliminarea consecințelor nedorite presupuse de acest efect. h) Efectul ordine. Din cauza unor fenomene de inerție, profesorul menține
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
fără necesarele discriminări valorice. i) Eroarea logică. Constă în substituirea obiectivelor și parametrilor importanți ai evaluării prin scopuri secundare, cum ar fi acuratețea și sistematicitatea expunerii, efortul depus de elev pentru a ajunge la anumite rezultate (fie ele chiar și mediocre), gradul de conștiinciozitate etc. Abaterea se justifică uneori, dar ea nu trebuie să devină o regulă. j) Efectul de rol. Se manifestă prin interiorizarea unor mărci sau standarde „străine” spațiului normal de formare, ca urmare a unor presiuni dictate de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
sensul angajării de proiecte finanțate din diverse surse prin competiție, fără să se reducă normele de predare, constituie proceduri curente ale căror consecințe sunt inevitabil contraperformante, nu doar pentru că uzează cadrele didactice prin suprasolicitare, ci și pentru că rezultatele obținute sunt mediocre, mimează calitatea. Postmodernismul însă a ambiționat să aibă propriul său set de valori distinctive, dar nu a reușit decât să aibă valori care, încercând să suspende valorile modernității prime, au ajuns să anunțe valorile celei de-a doua modernități. Valorile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
actul negativ al unui subiect cotat pozitiv). Mă surprinde, totuși, ce a făcut (reacție la actul negativ al unui subiect cotat anterior ca bun). Nu sunt deloc surprins (judecata pentru un act negativ comis de un subiect cotat anterior ca mediocru). Această gradație se aplică și în cazul actelor pozitive înfăptuite de persoane cotate anterior ca negative. Pornind de la constatarea că psihometria se întemeiază pe o paradigmă depășită, psihologul olandez Ype Poortingo, în conferința Lorenz, Brown, Heisenberg - precursori ai psihologiei secolului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de alți factori, dintre care unii conjuncturali, avizul de APT PSIHOLOGIC poate fi considerat o condiție necesară, dar nu și suficientă. Avizul INAPT PSIHOLOGIC poate preveni o foarte posibilă dezadaptare a subiectului sau o evoluție în cel mai bun caz mediocră într-un rol profesional. Avizul de inaptitudine nu reprezintă o contraindicație generală și nu poate fi extins automat la orice altă activitate. Avizul psihologic nu este rezultatul unei aprecieri actuariale, folosind o formulă (ecuație regresivă în care scorurile la testele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
pe ceilalți de calitățile sale deosebite. Orice indiferență sau ironie la adresa valorii sale de om excepțional este resimțită imediat de sensibilitatea lui suspicioasă, și o interpretează ca o apreciere răutăcioasă, sau ca o nedreptate la adresa sa, venită din partea unor oameni mediocri, incapabili de a discerne valorile. Ca forme particulare ale delirului megalomanic sunt considerate: „delirul de invenție și de reformă” și „delirul de filiație sau genealogic”. Primul constă în elaborarea unor planuri reformatoare a unor domenii de activitate, sau chiar a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
speranță. Faza a treia, de ură profundă, determină revolta, care se exprimă prin amenințări, invective, șantaje, scrisori anonime insidioase, scandaluri, agresivitate; se pot dezvolta chiar idei de persecuție, generate de convingerea erotomanului că persoana adulată este, în realitate, o ființă mediocră, incapabilă să aprecieze meritele reale ale unui semen. Delirul mistic / religios. Acest delir poate avea un caracter depresiv, dar de cele mai multe ori este acompaniat de o stare euforică și de idei de grandoare: astfel, individul respectiv are convingerea că este
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și sticlă ale altuia, modern, coexistau mai curând ca mărturii decât ca anacronisme. Faulques a continuat să picteze minuțios și atent. Deși, tehnic vorbind, lucrase corect, pictura nu-i era remarcabilă, iar el știa. Avea talent la desen, dar picta mediocru. Și asta știa. În realitate, știuse dintotdeauna; dar fresca nu era destinată publicului, ci doar lui Însuși, ceea ce nu avea nici În clin, nici În mânecă cu talentul la pictură, dar avea de-a face totuși cu memoria lui. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ales În Înțelegerea foarte lucidă a artei, privirea deosebită cu care o recepta În toate manifestările, capacitatea intensă de a o analiza, gustul, ponderat și depurat totodată, de a distinge tot ce era bun din magma a tot ce era mediocru și prost. Înainte, spunea ea, arta era singura istorie unde triumfa dreptatea și unde, la sfârșit, cei buni erau Întotdeauna câștigători, chiar dacă cu mare Întârziere; acum nu mai era sigură de asta. Acele stihuri din poem, smângălite de Olvido pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a luminat. - Așa că asta-i tot. - Desigur. - Pictura dumitale e plină de ghicitori, de enigme, mi se pare. - Toate picturile bune sunt așa. Altfel, sunt doar zugrăveli pe pânză ori pe perete. - Crezi că pictura dumitale e bună? - Nu. E mediocră. Dar Încerc s-o fac să semene cu cele bune. Croatul și-a luat ceașca cu cafea, a sorbit și s-a uitat cu interes la Faulques. - Vrei să-mi spui că toate tabourile spun povești? Chiar și cele cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la originea „zvonului” și, pornind de la el, a emiterii unor judecăți de valoare asupra oamenilor, cu inerentele lor efecte dezagreabile pe plan local. Când există o imobilitate definitivă a rolurilor, supravegherea de proximitate se degradează, coboară la nivelul unor observatori mediocri care acționează pe furiș în scopuri meschine; mai mult decât atât, în situații de mare gravitate, aceștia se transformă bucuros în turnători. În fond, ce altceva fac „gaițele”, dacă nu să tragă cu ochiul ori cu urechea, aidoma unor portărese
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegheri, căci niciodată utilizatorul informațiilor nu va fi și cel ce le procură. Pentru a colecta informații sunt recrutați, de obicei, oameni sărmani sau indicatori josnici, spioni experți, mesageri sacrificați. Prețul nu va fi însă întotdeauna plătit; cel mai adesea, mediocrii intermediari vor rămâne debitori, căci regii comanditari, în special la Shakespeare, vor prefera să se descotorosească de ei: s-ar putea ca servitorul care a aflat multe și știe multe să-și schimbe stăpânul și să-și ofere serviciile altcuiva
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
grăbit să tragă concluzia că aceștia trebuie să fi fost strămoșii bogomililor, Însă chestiunea nu este chiar atît de simplă. În schimbul aportului lor militar, paulicienilor li se garanta tolerarea religiei proprii; numai că, În timp, loialitatea lor s-a dovedit mediocră. În vremea campaniei din Epir Împotriva normanzilor (1081), cînd circa două mii cinci sute de paulicieni au dezertat, a fost revocată această poziție tolerantă. Împăratul Alexis I Comnenul, cel care avea să devină un mare prigonitor al bogomililor, a intervenit personal
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fapta lui Elohim: acesta a fugit În cer, luîndu-și cu el Îngerii, și părăsind-o pe Eden („care este pămîntul”)26. El a trecut singur de poarta Împărăției Binelui, iar Binele l-a așezat În dreapta sa. DÎndu-și seama cît de mediocră este lumea pe care a creat-o, Elohim i-a Împărtășit Binelui intenția de a o distruge; Binele Însă s-a Împotrivit. Astfel, Eden a rămas acolo jos, singură, iar lumea a fost lăsată În seama cîrmuirii ei. Eden interpretează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]