2,843 matches
-
pe tact, până când unul, doi, poate chiar 12 dintre ei, nu se mai învârt frumos, nu mai dansează pe muzica atât de expresivă a spectacolului. Și ce fac ei deodată? Ies din anonimat! Dacă, spre exemplu, melodia este din aceea melancolică și dusă pe gânduri, ei deodată încep, de-acolo din fundal, din rândurile cele compacte ale balerinilor și ale coriștilor, să se exprime altfel, în loc să se miște cum trebuie încep aiurea un ritm anapoda, se arată în față, în lumina
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
încep, de-acolo din fundal, din rândurile cele compacte ale balerinilor și ale coriștilor, să se exprime altfel, în loc să se miște cum trebuie încep aiurea un ritm anapoda, se arată în față, în lumina tare a reflectoarelor și, pe muzica melancolică, execută un dans furtunos, "bat tureacul", cum zice provincialul, adică execută acele mișcări, pe care le găsim prezente transetnic, în dansurile ardelenești românești și ungurești. Vă spun acum ce este și cu naivii, vă spun ce sunt aceștia: ei se
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de televiziune. Menestrelii cântau duios muzică populară îmbrăcați
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate sau mutilate. În simfonism, muzica este cea care comandă; textul deservește logica muzicii, ascultând de organizarea formală
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-i place deloc să aștepte. Lanark observă că mîna lui cu dragonită se strîngea pregătindu-se s-o lovească. Și-o înfundă în buzunar, unde se agită ca un rac. Gay nu băgă de seamă. îi spuse pe un ton melancolic: — Ești un tip foarte puternic, Lanark. Cred că aș putea merge cu tine, dacă m-ai susține. Dar Sludden nu renunță niciodată. îi întinse o mînă pe care el i-o prinse bucuros și ieșiră în stradă. Gay pășea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se lase înghițiți ca o turmă de victime. Gîndește-te cum va arăta institutul cu douăzeci de oameni la căpătîiul unui pacient Nu vom avea nici o scuză dacă nu-i vom vindeca pe oameni! Vom fi ca - vocea îi deveni melancolică - o catedrală cu o congregație de preoți. Va arunca institutul în aer deschizîndu-l către ceruri. — Nu cred că ajută să le spui ceva oamenilor, zise Lanark. Și dacă lucrezi aici de atîția ani, nu cred că ți se pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i urmărea cu un zîmbet ușor melancolic. — Canibalismul a fost întotdeauna principala problemă a omului, spuse el. Cînd Biserica era o putere, am încercat să descurajăm clasele vorace hrănindu-i pe toți regulat cu sîngele și trupul lui Dumnezeu. Nu voi pretinde că preoțimea nu era lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-o iau. îmi place virginitatea; e păcat s-o iei doar așa, de distracție. Dar presupun că o să mă împingă să i-o iau. Virginele sînt groaznic de limitate. — Mă duc la toaletă. Peste încă două ore, Thaw stătea melancolic, sprijinit de balustrada de la intrare și urmărea cum ultimii dansatori plecau singuri sau cîte doi. înghesuise toca și mantia într-un dulap. Drummond, îmbrăcat în Dracula, zburda pe trotuar printre prietenii care rîdeau. — Trebuie să iau o femeie acasă, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mamut în care se amestecau stiluri arhitecturale din toate epocile. După miezul nopții, dădea cărțile la o parte și stătea ridicat, agățîndu-se atît de strîns de conștiință, că nopți la rînd crezu că nu doarme. Apoi observă că, deși auzea melancolicul ding-dong îndepărtat bătînd sferturile de oră, părea că ora nu se bate, și odată văzu două asistente de noapte șușotind în apropiera unui pat din colț, iar apoi, fără să se deplaseze prin încăpere, una citea o carte la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
slujbă, poți fi foarte inteligent dacă te străduiești! Spune-i lui Munro că vrei să rămîi. Sînt sigură că nu-i prea tîrziu! — Ai uitat că aici nu-i soare și nu ne place mîncarea. — Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Deci ți s-a dezlegat limba pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă ar fi numai asta, am rîde. La mese li se servea mazăre, și asta îl mulțumea, deși nu-și putea aminti de ce. Doctorul era un ins grăbit, melancolic, nebărbierit, îmbrăcat într-un halat murdar. — Ai vreun prieten, bătrîne? îl întrebă el. — Pe vremuri aveam. — Unde putem lua legătura cu ei? — Umblau pe la catedrală. — Ai făcut parte din gașca lui Smollet? — L-am cunoscut pe Ritchie-Smollet și pe Sludden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un ritual pregătitor menit să reunească ceea ce, aparent, desparte. Iată-le : Un bol de sticlă, vid, rotund și transparent. La stânga lui, o statuetă arhaică : Cibele, șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei, un mic leu de bronz privea încordat spre stânga; creștetul lui, cu coamă cu tot, nu depășește mijlocul Cibelei. Deasupra lor, lucrată în metal cenușiu și prinsă în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a cărui clientelă este sensibilă la aceste derive productiviste. Arondismentul 20 dispune de atuuri deloc neglijabile. Aici se află cimitirul Père-Lachaise, vast spațiu de tihnă și verdeață, ale cărui 47 de hectare de alei umbroase și morminte sînt propice reveriei melancolice, amintirilor istorice și evocărilor literare, și chiar și ciudățeniilor cultelor ezoterice. Pantele, unele anevoioase pentru locuitorii în vîrstă, oferă multor apartamente priveliști excepționale asupra Parisului, fără a mai socoti farmecul ulicioarelor și al treptelor care amintesc de Montmartre. Numeroase alei
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
obicei peste Dâmbovița ajunseseră astăzi până la fereastra lui Costache Boerescu de la Prefectura Poliției. Erau enormi și pluteau împreună, într-o potrivire de necrezut a mișcărilor, de parcă cineva i-ar fi tras în aceeași clipă de niște sfori nevăzute. Îi privi melancolic: pesemne că el nu va fi niciodată, cu nimeni, într-o asemenea armonie liniștitoare. Despre cuplurile din jurul lui știa în genere mai multe decât ar fi vrut. De-obicei îi plăcea mai mult unul din cei doi, dar, vorba lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și asvîrle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stînce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuțiți pe creștetele seci și sure a stîncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ȘI-I SPUSE PE UN TON CIUDAT DE OFICIAL: \ VOI AVEA GRIJĂ SĂ FIE ÎNȘTIINȚAT CĂPITANUL HEDROCK DE DORINȚA DUMNEAVOASTRĂ URGENTĂ DE A DISCUTA CU EL. DECI ȘTIA! MĂCAR ATÎTA PUTUSE AFLA. ÎN REST... GONISH SE LĂSĂ CU UN AER MELANCOLIC PE SPETEAZA SCAUNULUI. DECI EA AVEA SĂ-L ÎNCUNOȘTIINȚEZE PE HEDROCK. DA? PARCĂ-L ȘI VEDEA PE HEDROCK PRIMIND ACEASTĂ INFORMAȚIE CU UN AER SARCASTIC. GONISH ÎȘI ÎNDREPTĂ ÎNCET SPINAREA. SITUAȚIA LUI DEVENEA DISPERATĂ. ÎNTREAGA LUME A ARSENALELOR SE PREGĂTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în care se afundă, hipnotizat, Corto Maltese ? Tentativă pe jumătate literară, pe jumătate îndrăgostită, paginile ce închid acest proiect sunt parte a marelui vis pe care îl visăm, în clipele în care închidem banda desenată, iar privirea ni se înalță, melancolică, spre cer. Autorul Poarta din zid (Pif ) A fost odată ca niciodată o țară fără culori, o țară în care unica nuanță ce domina peisajul de fabrici și uzine era cenușiul, o țară în care până și curcubeul avea tristețea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care Hergé îl înzestrează, este și darul monologului interior - în câteva dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui Hergé, o undă melancolică m-a purtat către robustul argonaut Patrocle, gardianul Lizucăi din peripețiile Dumbrăvii minunate. În cele din urmă, nu este nevoie să fii un om pentru a aduce lumină în jurul tău, iar simbioza dintre Tintin și Milou este reverența pe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să treacă. Cât despre Corto, el își duce mai departe povestea. Asemenea unui poem, Corto își conservă misterul intact. Împreună cu Pacificul din ale cărui valuri s-a ridicat, ca Odiseu, Corto Maltese ascultă vocea legendelor, păstrându-și tainele și surâsul melancolic. Atlanticul Și dacă Pacificul este placenta din care se ivește, pentru prima dată, trupul lui Corto, Atlanticul este oceanul care adăpostește ispita vrăjilor și promisiunea unor comori care se cer descoperite. Cartografia lumii lui Corto înseamnă, în spațiul atlantic, malul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
text dedicat îngerului de la fereastra din Orient. À cause d’une mouetteă și Vaodou pour monsieur le président închipuiesc un diptic organizat în jurul unei iubiri care ar fi putut fi. În aceste vecinătăți marine ale Atlanticului, dragostea este dureroasă și melancolică, iar Soledad Löckhaart, cea care poartă un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
asociațiilor ce stăpânesc o țară întreagă. Intrarea lui Corto în acest cuib de viespi este debutul unei reglări de conturi. Din tinerețea tulburată și pătimașă a argentinianului Corto vine o umbră pe care Pratt o desenează cu eleganța ludică și melancolică a geniului său postmodern. Contrafactualul este aluatul din care se țes legendele - prin Patagonia debutului de secol XX au trecut Butch Cassidy, Etta West și Sundance Kid. Iar dacă ultimii doi au murit, primul a preferat să supraviețuiască, anonim, departe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unui război pe care aviatorul îl trăiește animat de energia marțială a colecționarului de trofee, dar și cu eleganța ofițerului-aristocrat ce și omagiază adversarii căzuți cu un buchet de trandafiri. Ca și în povestea lui Koinski, Pratt reconstituie, nuanțat și melancolic, fraternitatea stranie a războinicilor ce trece dincolo de granițe. Temutul „Baron Roșu” moare absurd, doborât de salvele australiene, iar trupul obișnuit al aviatorului este așezat pe pământul cu care s-a unit, în cele din urmă, pentru totdeauna. Corto contemplă, visător
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pace inutilă și efemeră. Pe Frontul de Vest, poate nu departe de mormântul lui Richtofen, Corto îl reîntâlnește pe cel care a asistat la nașterea lui din valurile Pacificului. Burlesque entre Zuydcoote et Bray-Dunes unește, într-o pastă onirică și melancolică, pe Corto, Cain Grosvenoore și teatrul de marionete italiene și de amăgiri al maestrului nebun Rico-Rico, ultimul discipol al neasemuitului Carlo Gozzi. Poveste de spionaj, textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
legate, ca într-un principiu al vaselor comunicante, de textele dedicate lui Corto Maltese. Arta poetică a lui Pratt, care își atinge gradul suprem de rafinament în ciclul lui Corto Maltese, vibrează în această sagă a deșertului și războiului, cronică melancolică și sângeroasă a crepusculului imperiului italian din Africa. De la practica postmodernă a intertextualității până la articularea acelui timbru unic în care se întâlnesc cinismul și deschiderea către eroismul lipsit de speranță, ciclul Scorpionilor are în comun cu romanele grafice ale lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
moarte. Înfiorată de presimțirea crepusculară a căderii de cortină, dragostea lui Kismet pentru Palchetti traversează granița dintre religii și culturi, ca și cum opera, convocată de maior, și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului, Fanfulla imprimă măștii tragice grandoarea unui personaj decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]