3,268 matches
-
amintite să se realizeze liber fără nici o interdicție. Deși aceste reglementări erau oportune, totuși meșteșugari (tălpălari) și negustori din Huși , proprietari de dughene, au dezabrobat decizia schimbării locului de comercializare și alte dispoziții care îi dezavantajau. Ca și negustorii, și meseriașii se așezau în târguri după meseria pe care o practicau, de aceea existau în Huși denumiri de străzi, ca: Olăria, Lemnăria, Făinăria sau Târgul Făinei, Blănăria, strada Grădinari, strada Cizmari, strada Tăbăcari etc. Breasla cioclilor. În secolul al XVIII-lea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sau mătase. Alte bunuri realizate în ateliere meșteșugărești și manufacturi erau: făină, lumânări de ceară și de seu, săpun, piei tăbăcite, oale de pământ pentru sobe și apeducte, chiupuri pentru bucătărie și flori, olane pentru acoperit case, cărămidă, rogojini etc. Meseriașii construiau case din cărămidă și din lemn, confecționau îmbrăcăminte și încălțăminte, produceau vase de tablă și de lemn, sobe de cărămidă și de fier, trăsuri și sănii, diverse mobile etc. La Huși funcționau două fabrici de bere, care produceau anual
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un arhiereu și un protoereu. În oraș, existau șapte biserici ortodoxe, una catolică și două sinagogi, spitalul și două farmacii, teatrul, două tipografii, judecătoria, oficiul poștal, două case de economie, o cazarmă dincolo de calea ferată. Mai găsim și foarte mulți meseriași particulari, trei mori „sistematice” acționate cu aburi și trei mori cu cai, două „fabrici” de bere, patru tăbăcării (în 1885 funcționau șase tăbăcării), două fabrici de săpun, cinci brutării („pitării”), trei hoteluri, patru cafenele (în 1885 funcționa doar o cafenea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
negustorilor „ghiauri” (cei menționați mai sus, n.a.), negustorii turci vor înceta să mai facă comerț. Numeroși evrei stabiliți în Moldova, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, originari din Polonia, se ocupau cu comerțul, cu camăta, cu fabricarea rachiului sau erau meseriași (croitori, ciubotari, alămieri, sacagii etc.). În numai două-trei decenii, aceștia au prosperat și s-au mutat din cartierele sărace spre centrele urbane. Încetul cu încetul, zonele centrale s-au populat, îndeosebi cu evrei, care au format o nouă aristocrație financiară
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai concret, unii locuitori ai Moldovei au solicitat consulatelor străine acordarea statutului de sudit, care însemna protectoratul puterii străine (Rusia, Austria, Prusia etc.), cu scopul de a evita plata taxelor către Vistierie. Statutul economic privilegiat al sudiților a provocat nemulțumirea meseriașilor și negustorilor pământeni, care vor protesta. Astfel, la mijlocul secolului al XIX-lea, negustorii din Huși și din alte orașe arătau domnitorului că sufereau mari pierderi din cauza negustorilor sudiți și cereau îngrădirea activității acestora. Răspunsul Domniei le-a fost defavorabil, domnul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1.212.661 lei au fost oferiți pentru cumpărarea de arme. În întreaga țară, s-au format comitete de cetățeni, care au adunat fonduri și ofrande pentru trupe ori pentru îngrijirea răniților; țăranii ofereau îmbrăcăminte groasă și alimente; muncitorii și meseriașii - bani și lenjerie; comercianții, intelectualii și diferite categorii de salariați, de asemenea, alimente, efecte și bani. Într-o scrisoare adresată Ministerului de Interne (11 mai 1877), prefectul județului Fălciu relata despre contribuția bănească pentru armată a Comitetului israelit din Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
prade teritoriile din Lumea Nouă! Aceștia, cum vom vedea în continuare, conform zicalei că "orice naș își are nașul", aveau să-și găsească "nașii" în pirații francezi, englezi, olandezi..., care au transformat apele regiunii într-o "mare nostrum"! Pirații, vechi "meseriași" ai mărilor, își au originea "etimologic" în latinul "pira-ta", derivat din grecescul "peirates" cei care-și încercau norocul în aventuri sau din "pyros" foc. Alături de acești "profesioniști" au acționat veacuri de-a rândul "corsarii", membrii unei branșe "oficializate". Corsarii erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
izolați prin satele lor au izbutit să în jghe beze un spectacol așa de reușit nu o poate explica decât avântul acelui timp excepțional și simțul artistic înnăscut al poporului român. Din Alba Iulia au defilat și unguri țărani sau meseriași. Nu știu de a fost dorința lor sau ordinul autorităților de a aduce un omagiu suveranului care le promisese respectarea drepturilor lor, cu mult înainte de Tratatul de la Paris. Impresia a fost penibilă: tă cerea și tristețea lor contrasta cu defileul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de a însărcina autoritățile în subordine, spre a favoriza introducerea creșei, ca fiind o instituție utilă nu numai la țară "unde părinții nevoiași sunt siliți a petrece toată ziua pe câmp, în munca agriculturii", ci și prin centrele industriale, unde meseriașii se ocupă în afară de domiciliul lor, la vreo fabrică, uzină etc. Comitetele de conducere a creșelor și a sălilor de copii vor cuprinde și membri ai corpului didactic elementar, "spre a se putea priveghe la menținerea regulilor de educație și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prin viața universitară, studenții formau o categorie socială bine individualizată, cultivată, sensibilă la progres ca și la injustiții. Din datele de arhivă rezultă că între 1890-1920 majoritatea studenților mediciniști provenea din familii de condiții materiale modeste, mici slujbași, modești intelectuali, meseriași cu puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia medic avea să apară mult mai târziu, fiindcă la acest fapt concurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
proza fantastică: Făt-Frumos din lacrimă, pretutindeni urmărind și "componenta polemică" a scriitorului. Se atrage atenția că aceste naturi catilinare eminesciene pot fi explicate mai bine dacă "le asociem viziunea/interpretarea scriitorului asupra "claselor pozitive", "producătoare", din care făceau parte țăranii, meseriașii și muncitorii", apreciind "meritele "claselor productive"". Tocmai de aceea, zice Ioan Derșidan, catilinarul eminescian "face parte din viață și literatură" iar explicarea lui are în vedere "rădăcinile creșterii (sănătoase) și ale pieirii, dezvoltarea organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
batistă, apoi mânca la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că nea Mitică era foarte pasionat de ceea ce făcea. Nici nu putea fi suspectat că era prea fericit. Mă rog. O concluzie ar fi că am învățat să scriu atunci când mi-am pierdut auzul. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
părut din prima clipă un gagiu complet neserios. Nu și-a luat alți doi-trei tovarăși pe lângă el ca să facă o trupă, să aibă un nume din ăsta barosan, gen Brutal Truth, Cannibal Corpse sau Morbid Angel. Abia ăia erau țăpănoși, meseriași. Leonard Cohen mi s-a părut că face o muzică adormită, de om care nu dă niciodată pijamaua jos de pe el. Leșinături și mai multe nu. Profu’ zicea ca măcar versurile să le ascultăm. Erau prea complicate, nenică, La Cannibal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Procreând, ar fi contribuit cu ceva la lumea asta meschină care oricum îl refuza și ea. Ar fi fost coautor al ei, complice. Și nu voia asta cu nici un chip. Lumea nu merita încă un ceaprazar. Mi-au plăcut întotdeauna meseriașii ăștia. Se simțeau responsabili pe ceva. Erau niște artiști. Proprietari pe o meserie. O altă formă a instinctului proprietății. Asupra pământului la țărani, asupra unui meșteșug la ei. Și, de aici, orgoliul că nu pot fi deposedați de acest meșteșug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Nici profesorii n-aveau pe vremea aia. Prin ’96-’97, era un lux inutil. Nici oamenii de afaceri, parlamentarii nu prea aveau. Sau, mă rog, puțini dintre ei. Era moda mobilelor gigantice. Transportate cu roaba. Să vadă tot prostul ce meseriaș ești. Că-ți permiți. Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu. Când nu era roz. Venea la facultate o dată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jucărie din oameni și din destinul lor. Tacit, Anale PE LA ÎNCEPUTUL ACESTUI VEAC, DÂMBOVIȚA TĂIA ÎN două mahalalele copilăriei mele, Mihai Vodă și Izvorul de o parte, Brezoianul și Gorganul de alta, cu cârciumarii lor albaneji, brutarii și băcanii epiroți, meseriașii nemți, unguri și evrei, bărbierii țigani, funcționarii, militarii și prosti tuatele de nație autohtonă; mahalale din care se revărsau, În serile cu zăduf, ca să se bălă cească În gârla cu cântecul dulce și apele murdare și Într-un neînchipuit amestec
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dulciurile, plăcintele și prăjiturile, intrate mai toate din afară În patrimoniul nostru național, unele, precum bacla valele, sarailiile, cataifurile, savarinele, tortele, cozonacii, pră ji tu relele și plăcintele de tot felul, ajungeau opere desăvârșite nu numai când ieșeau din mâinile meseriașilor cu bune și cinstite tradiții de la meșterii lor mai bătrâni, dar și din mâna, mai ales din mâna gospodinelor noastre cu excelente deprinderi de la mamele și bunicile lor de-acasă. Numai cucoanele leneșe și needucate se mulțumeau cu produsele anonime
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
puteți Închipui; romanticoase și sentimen tale nevoie mare, dar Încheind practic și cuminte misiunea lor de furnizoare ale plăcerilor celor mai esențiale din viața noastră printr-o căsni cie durabilă cu șoferi, cu subofițeri de administrație, cu mici negustori sau meseriași, cum am văzut atâtea. Când ne pri meau „la odaie“, cum se spunea, pe noi, liceenii, chemându-ne cu dulci alintări materne („Vin’ la mama, școlerule!“), flatate grozav de șepcile noastre cu dungă de „curs superior“, ni se aban donau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din fiecare zi e anormal în cel de artă. Bizarul e aici marca normalității. Iată cazul unui domn îndrăgostit de o pictură înfățișând ceva, nu contează ce. Vine o dată, vine de două ori, vine de zece ori, până ce negustorul, un meseriaș care-i simte pe cei mai ciudați dintre ciudații săi, îl ia cu politichie, de departe, fiindcă asta e problema cu ciudații, au un suflet întortocheat. „Frumoasă piesă“, zice negustorul, ca și cum tabloul n-ar fi de vânzare, ci doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
enciclopedii străine. La hotarele civilizației central-europene, întemeietorii „ordinii economice” în Rădăuți se afirmă ca „mari constructori de proiecte”. În trecerea spre civilizația urbană se produce o adevărată revoluție în mentalitate. În avântul demografic al localității, omul învață să se depășească. Meseriașul și neguțătorul, antreprenorul, arendașul, bancherul, tipograful și librarul de carte, preotul, învățătorul și profesorul, elitele profesiunilor liberale impun activismul în viața cotidiană. „Omul de inițiativă, dar și cap limpede”, care crede în experiență, în organizare și metodă influențează, într-un
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
în biserica noastră din Bacău. Paroh era Pr. Paul Mosel și vicar un oarecare Malinowski. Parohia număra, după cum țin minte, cam 170 de familii, mai toate alcătuite din naționalități străine: nemți, italieni, polonezi, unguri, cehi, francezi și alții. Bărbații erau meseriași, tehnicieni, constructori, completați de nenumărați evrei, meseriași și ei, și care aveau în mână negoțul de tot felul. Comunitatea lor era impresionantă. Cel puțin jumătate din ei alcătuiau populația orașului. Românii dețineau funcții administrative și se ocupau cu lucrarea pământului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pr. Paul Mosel și vicar un oarecare Malinowski. Parohia număra, după cum țin minte, cam 170 de familii, mai toate alcătuite din naționalități străine: nemți, italieni, polonezi, unguri, cehi, francezi și alții. Bărbații erau meseriași, tehnicieni, constructori, completați de nenumărați evrei, meseriași și ei, și care aveau în mână negoțul de tot felul. Comunitatea lor era impresionantă. Cel puțin jumătate din ei alcătuiau populația orașului. Românii dețineau funcții administrative și se ocupau cu lucrarea pământului. Se iviseră primele mișcări antisemite. Pr. Paul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-l să se retragă dacă nu manifestă posibilități de corespundere la cerințele vieții consacrate slujirii lui Dumnezeu. Dealtfel și în afară de mănăstiri sau institute specializate se poate realiza o înaltă perfecțiune morală: în viața de familie sau în starea celibatară, ca meseriași, funcționari, ostași, politicieni, oameni de știință, artiști plastici sau poeți, medici sau bolnavi, bogați sau săraci, - sunt toți oamenii, cărora Sf. Părinte Francisc în scrisoarea „Către toți credincioșii” le spune: „Scump și sfânt, plăcut, umil, împăciuitor și dulce, vrednic de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
il faut faire quelque chose dans cette vie!Nimic. Nu e nevoie de nimic. În această lume relativă e ne cesară doar o anumită pricepere în dozarea relațiilor x/z, y/z din care e compusă viața noastră. Pricepere de meseriaș cinstit, dar mai cu seamă abil. Atâta tot. De două sau trei ori pe săptămână mergeam la Brașov în ve derea cumpărăturilor, a vizitelor și a legării unor relații noi. La Satulung toată ziua ne prăjeam la soare pe malul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din care gus tasem numai glazura profesiei. Identificasem în Antoaneta Ralian doar un robot performant și rezistent, un doborâtor de recorduri în breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul și în respirația meseriașului. Strachina plesnise sub călcătura mea voinicească. Nu numai că mă simțeam vinovat, dar nici măcar nu știam cum aș fi putut drege busuiocul. Într-un fel, convorbirile care urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]