2,571 matches
-
noi ne-am dus să trăim în bucătărioara de lângă șură. Și Friț, cu ochii pe mine. Și era bătrân! Azi așa, mâine așa, dar nu îndrăznea nimic. Până într-un ceas, când dă buzna în bucătărioară și mă găsește singură. Mestecam mămăliga. Ridic melesteul, să mă apăr. El că șvarț, că marț, încerca să mă ademenească pe limba lui, cu mâna întinsă spre mine. L-am pocnit cu melesteul de nu s-a văzut. Nu s-a supărat. Adică n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
fie și intens militantă. Nu știu ce să-i spun, înainte de toate ar fi de arătat că limba a început să mi se întărească, un gust fără gust mi se preumblă dinspre bolta palatină spre omușor și invers, mai apoi urmează lignificarea, mestec lemn, apoi placaj, pe urmă iarăși grav mă uit la steaua fericirii colective și dăi cu pedesereul, și cu cedereul, și cu teteleul, și cu pepeleul, grav trebuie să fiu, în tranșee să mă mențin, cu un bocanc ac și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sinuciderea să eșueze matematic, din aceeași blestemată fatalitate care îl face să treacă din gafă în neînțelegere și apoi iar în gafă. Consecvența personajului cu sine este exemplară și definitorie pentru scrisul lui Teodorovici încă din primele proze (Guma de mestecat, de exemplu) și din romanul de debut din 1999. Același sinucigaș ghinionist este prezent în toate scrierile autorului, gafeur invariabil, om ridicol între oameni ridicoli, animând o lume narativă remarcabil de organică. Eroul din romanul lui Lucian Dan Teodorovici nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
să informeze imediat cadrul didactic; • să folosească echipamentul de protecție acolo unde este cazul; • să folosească echipamentul sportiv obligatoriu, adecvat lecției și condițiilor atmosferice (trening, adidași, trico, maiou, șort, fără bijuterii, ceasuri, cercei, lănțișoare, inele, catarame, unghii mari); • să nu mestece gumă și nici să nu fumeze în timpul desfășurării activităților; • să dea relații organelor de control și cercetare privind protecția muncii; • să respecte colegii, adversari, profesori, și persoanele care au dreptul să controleze și să îndrume activitatea și rezultatele întrecerii; • să
Caiet de practică pedagogică personalizat pentru studenţi - domeniul educaţie fizică şi Sport - by RAŢĂ GLORIA, RAŢĂ BOGDAN CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/398_a_939]
-
probleme de sănătate și cu scutirii medicale parțiale; • să nu organizeze activități pe suprafețe denivelate sau lucioase care ar putea provoca accidentări; • să verifice echipamentul elevilor, care trebuie să fie adecvat și decent; • să verifice starea de sănătate, dacă elevii mestecă gumă, fumează sau sunt în stare de ebrietate; • să dea relații, solicitate de organele de control și de cercetare, în domeniul protecției muncii. Desfășurarea lecțiilor de educație fizică, dar și a activităților sportive este supusă permanent pericolului de accidentare. Acest
Caiet de practică pedagogică personalizat pentru studenţi - domeniul educaţie fizică şi Sport - by RAŢĂ GLORIA, RAŢĂ BOGDAN CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/398_a_939]
-
de la amiază...» - V-a luat cineva mana de la oi vreodată? - Sigur. Vaca mea dădea lapte cu sânge... - S-o dus Vasile la Pângărați și a pus căciula jos: eu mulg sânge! Ori vă faceți datoria, ori..., îmi povestește soția gospodarului, mestecând într-un ceaun cu jumări. Au făcut rugăciuni, agheazmă și a trecut. «Vaca mea dădea lapte amar și albastru și m-am dus la doctorul veterinar, avea să-mi confirme preotul din Tarcău. Ce, părinte, mata nu știi ce să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
încheiere și se lăsă, respirând tare, pe speteaza scaunului. - Cocoană Aglae, eu zic să trecem la cărți! Aglae luă un pachet de cărți, în vreme ce Costache se ridicase și cu grijă minuțioasă strânsese jocul de table și-l pusese deoparte, le mestecă și le depuse în mijloc, în scopul de a fi tăiate. - Cine joacă? întrebă ea. Aurelia făcu un semn de participare cu capul. Aglae se făcu că scotocește într-o pungă de satin, că dibuie pe masă, și-n cele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, între patru ochi, o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă... tu ești bine cu Otilia... spune drept... sepretează? - Cum poți jigni pe Otilia, se indignă Felix, presupunând asemenea lucruri? Otilia e o fată cuminte. Titi mestecă saliva, preocupat și incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un gest oarecare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mai faceți pe misterioșii. Am știri pozitive. Chestia e studiată, hotărâtă. Abia seara târziu, Otilia scăpă de toți și, așezată după modelul ei pe sofa, în fața lui Felix, pe care-l chemase, îi povesti toate măruntele bucurii ale plimbării, mestecând, din când în când, câte o bomboană și dând și lui Felix. Acesta asculta și contempla. Otilia se rotunjise puțin la față, așa încît forma osoasă a capului ieșea și mai bine în evidență, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
schiță cu buzele mai mult decât pronunță: - Îți păzești zestrea ta, fetițo. Mama-soacră ne umple debani, dacă... mă-nțelegi. Aglae îi făcu semn cu mâna să fie prudent, în vreme ce Stănică strâmba din nas, cu înțelesul "nu contează". Olimpia, tăcută, gravă, mestecă cărțile, apoi le puse în fața doctorului Vasiliad, spre tăiere. Jocul reîncepu și convorbirea continuă. Felix, distrat, n-o putea urmări, dar auzea, rând pe rând, fragmente din frazele fiecăruia, distingîndu-le după timbru, căci jucătorii erau ascunși, ca zeii, în norii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când m-așed pe scaunu ăsta, parcă m-așed la mine-acasă, uite, parcă-l și văd pe băiat, ce repezit era, și ca lupu-nghițea, tot cu grijă : ba să plece la școală, ba să plece la joacă. Fii atent, îi ziceam io, mestecă cu grijă, că se duce pe partea ailantă. Da el tot ca lupu-nghițea : tot cu grijă să nu-ntârzie, bietu copil ! Să-i găsească ăia v-o pricină și să-l zboare dân școală. Uite-o cum s-a-nchiondurat și cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă duc să-mi iau io apă din bucătărie. Vica lasă țoașca pe un scaun și se duce, gheboșată, ținând bine strâns în pumnul stâng pastila, spre bucătărie. Se aude zăngănitul unui pahar, apoi ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pune ceasul la loc, pe bufet, și iese pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce frig ! Ce liniște ! Ce lumină neplăcută ! Nu ți-e foame, dar te străduiești să mănânci cuviincios, îți mesteci fără chef torta și nu-l pierzi din ochi pe domnul Ialomițeanu. De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi că Niki acum acum are să pice și întotdeauna se indispune când îl găsește în casă ? Nu, Niki nu-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Stai nemișcată și-ți rezemi ceafa pe spătarul înalt, pielea lui coaptă a plesnit de veche și din ea îți curge în păr rumeguș muced, dar nu te mișca, nu ! Musafirii care spală vasele în bucătărie au să te audă ! Mesteci torta tot mai greu, din conștiinciozitatea ta obișnuită, pentru că tot n-ai cum să ieși, păzită cum ești de scaunele din jurul mesei. E un chewing-gum care îți lipește dinții, limba, mesteci, simțind cu disperare cum gâtul a și început să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înghesuie pungile goale de plastic în țoașcă, își pune paltonul, basmalele, basca, se leagă pe deasupra cu fularul, controlează suta de la Ivona în portofel. Pe urmă, așa încotoșmănată cum e, intră în bucătărie, se aude ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. În sufragerie dă cu ochii de Ivona pe care n-a auzit-o coborând de la telefon. — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai ? Haidi, zi ! Că nu erai așa când plecași... Haidi, zi, că ce zor e pe mine, da nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
telecomandă. Pe ecranul din spatele lui apare un grafic, la care ne uităm cuminți cu toții. — Șaptezeci și patru la sută dintre cei Între 10 și 14 ani au fost de părere că ar trebui ca ciocolata să fie mai ușor de mestecat, spune Connor foarte profi. 67 la sută dintre cei Între 15 și 18 Însă, spun că ar trebui să fie mai crocantă, În timp ce 22 la sută spun că ar trebui să fie mai puțin crocantă... Mă uit peste umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
18 Însă, spun că ar trebui să fie mai crocantă, În timp ce 22 la sută spun că ar trebui să fie mai puțin crocantă... Mă uit peste umărul lui Artemis și văd că a scris În caietul ei „mai ușor de mestecat/mai crocant ??“. Connor apasă iar pe telecomandă și apare un alt grafic. — Pe de altă parte, 46 la sută dintre subiecții cu vîrste Între 10 și 14 ani au fost de părere că aroma e mult prea intensă. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spune. Emma, te superi dacă răspund ? S-ar putea să fie ceva important. Sigur că nu, zic. Te rog. După ce pleacă, pur și simplu nu mă mai pot abține. Mă Întind și mă Înfig Într-o scoică din farfuria lui. Mestec cu ochii Închiși, lăsînd aroma să-mi Încînte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mîncare pe care am mîncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
două surori, adaugă dulce, punîndu-și brațul În jurul meu. SÎnt sigură că ți-a spus asta. — A, da, mi-a spus cîte ceva, răspunde Jack cu o expresie ilizibilă pe față. Ia o gură de pui prăjit și Începe s-o mestece. — Am crescut Împreună, Împărțind totul. Kerry mă strînge ușor de braț și fac un efort să zîmbesc, dar parfumul ei aproape mă Îneacă. — Ce frumos ! spune mama Încîntată. Ce rău Îmi pare că n-am un aparat să facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de apropiate ! Surîsul ei e și mai mieros. Mă strînge atît de tare, că unghiile ei lungi ca niște gheare Îmi intră efectiv În carne. Nu-i așa, Ems ? — Ăă, da, zic Într-un final. Așa e. Jack continuă să mestece puiul. Înghite, apoi ridică privirea. — Înseamnă că a fost o hotărîre foarte dificilă pentru tine să o refuzi pe Emma cînd ți-a cerut ajutorul, spune cu aerul cel mai firesc. Dacă zici că sînteți atît de prietene. — Să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mișca. Era un secret. Trebuia să fie un secret. — Poftim ? zice tata, pe jumătate rîzÎnd. Emma a vrut să lucreze pentru Kerry ? — Nu... știu despre ce vorbiți ! spune Kerry, făcîndu-se trandafirie la față. — Nu cred că mă Înșel, spune Jack, mestecînd. S-a oferit să lucreze gratis... și totuși, tu ai zis nu. Își ia un aer nedumerit. Interesantă decizie. Încet-Încet, expresiile de pe chipul mamei și al tatălui meu se schimbă. — Dar, evident, acest lucru a fost cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
N-are nici un rost să-ți faci griji, crede-mă. Îmi zîmbește liniștitor, de parcă e extrem de obișnuit să trateze cu femei isterice care-l trimit la plimbare. Și probabil chiar e. Hai să ne așezăm și să vorbim puțin... Vorbește mestecînd gumă și, În clipa În care miros aroma de spearmint, Îmi vine să vomit. — Uite ce e, a fost o neînțelegere, spun, făcînd eforturi să-mi iau un ton politicos. Mi-e teamă că nu există nici o poveste. — Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]