4,293 matches
-
Mai cu seamă pentru creștinii răsăriteni, epoca globalizării reprezintă șansa unică a despărțirii de o anumită conștiință anistorică, responsabilă pentru atâtea manifestări de tribalism comunitar. Citind trecutul sau prezentul fragmentat al istoriei umanității, teologii vor abandona, în sfârșit, proiectul unei metafizici abstracte ori speculative. Mai aproape de tradiția Bisericii apostolice, vom putea descoperi, prin rugăciunea pentru întregul Adam, etica compasiunii liturgice. Revelația destinului comun al umanității care suportă, la scară globală, tragedia dezbinării este încă un prilej de a regândi noțiunile teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale fenomenologiei restrânge libertatea de expresie a revelației înțeleasă în sens maximal? Poate fi gândită revelația din perspectiva unei raționalități filozofice deschise? Nici un demers speculativ nu poate epuiza conținutul unei revelații - și, cu atât mai puțin, conținutul revelației divine. Dacă metafizica s-a ocupat de întemeierea lucrurilor sub umbrela categoriei de necesitate, fenomenologia privilegiază posibilul par excellence. Pentru a ieși din orice constrângeri ideologice - legate fie de un pozitivism empirist, fie de un dogmatism religios aprioric (cum este noțiunea islamică de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putem da chiar viața - nimic din ceea ce se vede -, dar ce înseamnă toate acestea? Datul însuși - în acest caz: cuvântul, iubirea, viața- trebuie să sufere reducția fenomenologică pentru a depăși condiția de obiect (tratat în economie) sau ființare (discutat în metafizică). Trecând prin pasajul reducției fenomenologice, datul primește calificativul darului pur. Aici atingem limitele paradoxului. În condițiile suspendării din drepturi a donatarului, a destinatarului și a datului, darul se dăruiește de la sine. Nu ne mai rămâne atunci decât actul pur al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de o singură persoană - chiar dacă acesta se numește Pelé, Cruyff, Dobrin sau Ronaldhino. Darul fenomenologic al fotbalului este evenimentul în sine al jocului - ceea ce nu tolerează nici o regie, constrângere sau presiune unilaterală. Darul fotbalului nu încape în schemele explicative ale metafizicii aristotelice. Fântâna arteziană de goluri braziliene nu se recunoaște în metoda carteziană de calcul al suprafeței. Darul fotbalului nu poate fi povestit decât, tangențial, prin recurs la realismul magic al literaturii sud-americane. Fenomenologia fotbalului este un poem anonim al exuberanței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a căuta drumul către întrebările cele mai dificile. Însemnătatea neînțelegeriitc "Însemnătatea neînțelegerii" Este aici locul să recunoaștem că, pentru epistemologia modernă, obsesia clarității a fost întotdeauna reversul angajării scientiste în dialogul cu natura. Istoricii s-au îndepărtat de teologie sau metafizică din pricina prestigiului enorm al metodei fizico-matematice, care a colonizat treptat întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii a fost identificarea „neînțelegerii” în interpretare cu „eroarea” de calcul. Pentru toți cei ieșiți din Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
seamă nu se ia, nu-ntreabă de-o vezi oare” (Die Ros’ ist ohn warumb/ sie bluehet weil sie bluehet/ Sie achtt nicht jhrer selbst/ fragt nicht ob man sie sieht). În fine, tema „nimicnicirii” apare în prelegerea „Ce este metafizica?” (1930): Du mußt nichts seyn spune același mistic german (s. 24), făcând aluzie la teologia paulină a aneantizării (kenosis). „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De atunci încoace, pentru creștini, unicul mod de a concepe o biografie este doar dintr-o perspectivă pascală 1. Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannarastc "Metafizică și teologie \: lectura lui Christos Yannaras" «Metaphysics» has no real name for beauty, and can account for it, if at all, only in terms of a formless ideality that is, aesthetically speaking, the
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De atunci încoace, pentru creștini, unicul mod de a concepe o biografie este doar dintr-o perspectivă pascală 1. Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannarastc "Metafizică și teologie \: lectura lui Christos Yannaras" «Metaphysics» has no real name for beauty, and can account for it, if at all, only in terms of a formless ideality that is, aesthetically speaking, the only true deformity. David Bentley Hart Cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
real name for beauty, and can account for it, if at all, only in terms of a formless ideality that is, aesthetically speaking, the only true deformity. David Bentley Hart Cadrul filozofictc "Cadrul filozofic" Nu orice religie are nevoie de metafizică și nu orice metafizică este religioasă. Paradigma raționalității în lumea occidentală reprezintă o sinteză între filozofia greacă și revelația creștină - o întâlnire care a dat o pluralitate de modele ontologice, uneori afine, alteori antagonice. Contribuția lui Platon, Aristotel sau Plotin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
and can account for it, if at all, only in terms of a formless ideality that is, aesthetically speaking, the only true deformity. David Bentley Hart Cadrul filozofictc "Cadrul filozofic" Nu orice religie are nevoie de metafizică și nu orice metafizică este religioasă. Paradigma raționalității în lumea occidentală reprezintă o sinteză între filozofia greacă și revelația creștină - o întâlnire care a dat o pluralitate de modele ontologice, uneori afine, alteori antagonice. Contribuția lui Platon, Aristotel sau Plotin diferă de la o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștină - o întâlnire care a dat o pluralitate de modele ontologice, uneori afine, alteori antagonice. Contribuția lui Platon, Aristotel sau Plotin diferă de la o epocă la alta. Cert este că modernitatea se naște printr-o punere în discuție a oricărei metafizici posibile. Immanuel Kant neagă aportul cognitiv al teologiei, dar și plauzibilitatea religioasă a metafizicii, pledând în favoarea reducerii Evangheliei la o moralitate universală. Modernitatea târzie - prin Friedrich Nietzsche - contestă acest ultim reziduu de credință în caracterul plenar al Binelui și cere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
antagonice. Contribuția lui Platon, Aristotel sau Plotin diferă de la o epocă la alta. Cert este că modernitatea se naște printr-o punere în discuție a oricărei metafizici posibile. Immanuel Kant neagă aportul cognitiv al teologiei, dar și plauzibilitatea religioasă a metafizicii, pledând în favoarea reducerii Evangheliei la o moralitate universală. Modernitatea târzie - prin Friedrich Nietzsche - contestă acest ultim reziduu de credință în caracterul plenar al Binelui și cere, în egală măsură, decuplarea gândirii ființei de categoriile clasice ale lui Socrate sau Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru concret - și mai puțin cu obsesia modernă pentru coerență. Fie prin proiectul fenomenologiei - care a pus în centru intersubiectivitatea (Husserl), moartea (Heidegger) sau corporalitatea (Merelau-Ponty) -, fie prin școala analitică, guvernată de principiile pozitivismului (Schlick, Neurath, Carnap), vechile aspirații ale metafizicii au dispărut de pe firmamentul preocupărilor filozofice. În acest context de profund scepticism față de metafizica occidentală a avut loc descoperirea patristicii, cu discursul său eminamente poetic - deși niciodată lipsit de rigoare filozofică - despre Dumnezeu. În loc să transforme contemplația misterului ultim într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care a pus în centru intersubiectivitatea (Husserl), moartea (Heidegger) sau corporalitatea (Merelau-Ponty) -, fie prin școala analitică, guvernată de principiile pozitivismului (Schlick, Neurath, Carnap), vechile aspirații ale metafizicii au dispărut de pe firmamentul preocupărilor filozofice. În acest context de profund scepticism față de metafizica occidentală a avut loc descoperirea patristicii, cu discursul său eminamente poetic - deși niciodată lipsit de rigoare filozofică - despre Dumnezeu. În loc să transforme contemplația misterului ultim într-un obiect de studiu universitar, Părinții Bisericii au vorbit într-un registru poetic și mistic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Christos Yannaras (n. 1935). O criticătc "O critică" Profesor atenian de științe politice, Christos Yannaras are ca punct de pornire în reflecția sa teologică diagnosticul aplicat de Heidegger tradiției filozofice occidentale: nihilismul 1. Discursul gânditorului german despre „constituția onto-teologică a metafizicii”2 l-a convins pe Yannaras de faptul că Occidentul latin a ratat înțelegerea adecvată a unor idei și practici teologice fundamentale pentru Răsăritul ortodox. Între acestea, un rol aparte îl ocupă apofatismul 3. Din acest punct de vedere, încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a doua jumătate secolului al XIII-lea, creștinismul occidental a interiorizat - cu accentele sale specifice - toate exigențele spirituale prescrise de tradiția răsăriteană. Yannaras vrea să împingă cezura mult mai adânc, tratând cu aceeași măsură teologia Sf. Augustin și tratatele de metafizică ale scolasticii baroce. Teologul grec distinge între un „apofatism al esenței” practicat de „corifeii raționalismului scolastic”1 - care recunosc incognoscibilitatea naturii divine - și un „apofatism al persoanei” - „caracteristic pentru gândirea creștină a Răsăritului grecesc”2 - , care admite că orice cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ioan de Pergamon crede, împreună cu Yannaras și Marion, că ființa lui Dumnezeu „se identifică cu un fapt de comuniune” înăuntrul căreia „iubirea nu este o consecință sau o proprietate a naturii divine, ci ceea ce constituie substanța sa”1. Refuzul categoriilor metafizicii permite acestor gânditori să identifice principiul teologic de unitate al Sfintei Treimi în iubirea donatoare a Tatălui 2. Fără această libertate, nici teologia trinitară, nici economia divină n-ar putea fi subiectul contemplației ecleziale. În afara cunoașterii revelate de Hristos în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
inițială a destinatarului). „Icoana Crucii și vestea Învierii” a apărut sub titlul „Dinamica pascală în poetica christică” în România literară, vol. 17 (5-11 mai 2004), p. 18. „Soarele și semiluna Ortodoxiei”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr.7, pp. 110-114. „Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr. 8, pp. 106-109. „Memoria adolescenței în socialism”, Observator cultural, nr. 237 (7-13 septembrie 2004), p. 15. „Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid”, Timpul, vol. 69 (septembrie 2004
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea cruciformă a Scripturii 341 Reabilitarea lecționarului 345 Situl eclezial al interpretării 348 Scriptura își dă Cuvântul 351 Zaheu, vameș și prieten 356 Icoana Crucii și vestea Învierii 360 Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras 363 Cadrul filozofic 363 O critică 364 Sursele idolatriei conceptuale 367 Convergențe teologice 370 Situl liturgic al teologiei 372 Concluzii 374 Epilog: critica teologică și dezbaterea culturală Absențe din societate 377 Mărturisirea publică și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În aceste discipline, schimbarea de generație este și cea mai frapantă. Pe de altă parte, dinspre aceste discipline ajung în spațiul public referințe și noțiuni practic necunoscute celor cu formație preponderent literară, blocați în ceea ce numeam cu alt prilej „estetica metafizică a societății”. Oricât „condei” ar avea „analistul”, cunoașterea teoretică și empirică a ideilor, ideologiilor, practicilor și sistemelor sociale, politice, economice, juridice este indispensabilă analizei afacerilor curente, la aceasta trebuind să se adauge reflecția proprie, eventuale percepții „din interior” (obținute prin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
anarhul este liber în mod absolut, în întregime lipsit de putere În termenii lui Michel Foucault, anarhul este singura făptură umană care nu există înăuntrul microfizicii puterii; ba mai mult, aș adăuga că este unica ființă umană care nu reproduce metafizica puterii. Pentru naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care a înlocuit practic după 1974 marxism-leninismul ca doctrină oficială a comunismului românesc. Protocronismul reprezintă sinteza mai multor discursuri endemice în cultura și politica românească, de la esențialismul latinist al școlii Ardelene până la naționalismul de tip Risorgimento al anilor 1840, estetica metafizică a istoriei din anii 1860 (o critică a imitării Occidentului, susținută de Titu Maiorescu, 1840-1917, și grupul „Junimea”), până la ontologia etnică a perioadei interbelice 13. Ceea ce începuse într-un mod oarecum inocent, ca temă de cercetare erudită în domeniul literaturii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Teoriile antebelice ale lui Noica despre românitate, o combinație de heideggerianism și autohtonism radical, fuseseră destul de populare, dar nu atinseseră profunzimea și eleganța operei deschizătoare de drum a lui Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, parte a unei mai cuprinzătoare metafizici a națiunii române pe care implicarea exemplară a autorului în administrația de stat și tragicul său sfârșit nu au lăsat-o să se împlinească 15. Începând de pe la jumătatea anilor ’60, după perioada de detenție și de domiciliu forțat a lui
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-un fel drumul deconstructivismului, postmodernismului în ansamblu. Toate aceste evoluții aveau loc pe fundalul crizei marilor paradigme europene tradiționale - de la metafizică la istorism și marxism -, aflate în cădere liberă după ceea ce s-a considerat a fi eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după mult mai îndelungata și neterminata „despărțire” de marxismul stalinist, tot mai greu de susținut după 1956 (revoluția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Întrebarea și mai disperată este: de ce devin tiranofili unii dintre intelectualii care trăiesc în societăți democratice, libere? Se pot oare găsi răspunsuri definitive? Pot fi aceste răspunsuri căutate mai ales pe tărâmul filozofiei politice și morale, pe tărâmul psihologiei și metafizicii, așa cum încearcă Lilla, în bună tradiție straussiană? Eu sugerez o contextualizare istorico-sociologică a întrebărilor și răspunsurilor, pornită de la străvechea, dar mereu reinventata înclinație a intelectualilor de a transforma prestigiul și autoritatea în putere; de la auctoritas la potestas, tranziția se poate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]