3,563 matches
-
mental alături de miile de amintiri despre celălalt tată al său - nu poate să nu se gândească la Amar Nath ca la tatăl său: tata privindu-și unghiile, prosternându-se la templu, spălându-se subraț, chemând o servitoare să ridice ceva. Micul pătrat de hârtie rigidă este strivit de greutatea amintirilor despre Amar Nath. Și cu toate astea, acest petic a reușit să le detroneze într-o singură după-amiază. Pran se poartă cu fotografia ca și cum ar fi ceva magic, de parcă puterea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de mult treaba. Toți ar trebuit să doarmă acum. Dar Jean Loup mai cutreieră încă. Aruncă pe podea mucul țigării, pe care apoi îl strivește sub talpa pantofului său bicolor, lucrat manual. Zenanaua pare a fi locul unde se ascunde micul prost. Și iată-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup este încântat. Începuse să se cam plictisească. Ca la un semn, scoate din buzunar un brici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în spatele unui stâlp. Cea de a șaptea cavalerie necunoscută constă din nabab și o pereche de purtători de torțe, cam adormiți. Ar vrea ca aceștia să se miște mai repede, pentru că simte ceva nefiresc în vintre. Abia îl observă pe micul hijra care-l salută, aplecându-se până la pământ. Are ceva mai bun la care să se gândească. Femeile acelea vor vedea ceva. Îl vor vedea pe Înălțimea Sa, magnificul nabab la lucru! Pârtie! Se mulțumește să strige în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se cheamă? îl întreabă Bobby, clătinându-se sub greutatea bărbatului. — Cui îi pasă? Mie, nu. — O să-ți pese dimineață. A fost o remarcă necugetată. Marinarul capătă brusc un aer belicos și face eforturi să se țină singur pe picioare. — Ticălosule mic! Bobby îi dă drumul și marinarul se prăbușește greoi, simulând o luptă scurtă și prost coordonată. Restul drumului continuă în același fel și când în sfârșit reușește să-l depună la docurile guvernamentale, în fața a ceva ce arăta a vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu forța din magazinul de betel de la colț, ca să ia parte la slujbă. Andrew hotărî că era riscant ca ea să nască din nou la Bombay, dar nu aveau destui bani să se întoarcă amândoi acasă. Aranjă ca ea și micul Duncan să stea la familia Gavin, foști misionari din Edinburgh. Kenneth avea să vină pe lume acolo. Făcându-i cu mâna lui Andrew de pe puntea vasului B&I care o ducea la Liverpool, se simți foarte tulburată. Se întorcea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l-a făcut să fie morocănos, însă după negocieri cu ofițerul districtual (susținut de un pluton de infanteriști Gurka) el a eliberat ostaticii și s-a lăsat în grija Surorilor Întru Pocăință, care aveau o instituție destul de discretă în Calcutta. Micul Jonathan a fost dat la o școală cu internat din apropiere, având dreptul să-și viziteze părintele bolnav o dată pe lună. În primii ani, Academia de Băieți din Calcutta a avut de luptat cu lipsa totală de educație a tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
veneau des la noi la masă când aveam eu vreo 12 ani. Ca și tata, oncle Ion era liberal, cu studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și uneori Cră
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
evidentă inspirație eminesciană dar cu vers curat și bine construit poate fi un model de scris poezie în dulcele și cam prea mult ignoratul stil clasic. Lumini și umbre cad spre porți de aur,/ pe capitelul dogmelor sanscrite/ în care micul Buddha, ca un faur,/ dezleagă ghicitorile mpietrite. Ioan Grigoraș, Nirvana. Stanțe cu trimiteri clare spre simbolismul anilor săi de aur, firești pentru un poet care este născut în Bacău și a citit, evident, Bacovia. Eu sunt un vrăjitor pe viață
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acest pământ Și calci cu pașii reci spre soare-apune. De știu ceva ...eu știu nimic...ori poate Iubirea ce ți-o port e peste toate... Nirvana Lumini și umbre cad spre porți de aur, pe capitelul dogmelor sanscrite în care micul Buddha, ca un faur, dezleagă ghicitorile-mpietrite. Cu mintea lui mă poartă către Dharma, lumini zâmbesc departe de samsará, prin flori de lotus unde cântă karma stropită cu arome din matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra și urc cu gând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca un ecou. Nuharoo, de dragul zilei tale de naștere, uită de asta pentru o clipă. — Cum? Mă întreabă ea cu lacrimi în ochi: Le ascunde pe târfe în Palatul de Vară. A cheltuit mulți tael-i ca să construiască un canal în jurul micului său „oraș din Soochow“. Toate atelierele de-a lungul râului au fost mobilate și decorate, casele de ceai prezintă acum cele mai bune opere, iar galeriile pe cei mai celebri artiști. A adăugat tarabe pentru meșteșugari și prezicători, exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și în clipa aceea toate culorile pe care le îmbrăcau lucrurile și chipurile celorlalți parcă s-au intensificat brusc, lumina geamurilor înalte a devenit parcă violetă, cotoarele albastre ale manualelor de pe bănci au prins dungi roșii... Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctîndu-și Întrebarea prin apăsări cu pumnul în podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea să redreseze finanțele și, când, în ce moment al domniei sale? Mi-am dat seama că nu trebuie să mă laud cu știința'" mea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din țărână. Însă de data aceasta, cei doi băieți nu trebuiră să se bată pe viață și pe moarte cu haita: prietenul Lică Îi aștepta la poartă și gonise câinii prin curțile lor. Dădură mâna ca oamenii mari. Vorbi cel mic de Înălțime, care era și conducătorul: „Lică, vezi că noi venim cu plasa și cu bicicletele, tu aduci mâncare și apă - așa ai zis”. „Am luat, bă, da’ n-am avut nici un pic de pâine. Am furat niște mămăligă.” Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Sfinți Înconjurat de păduri și de smârcuri - aflase că sora aceea a ei care rostise cândva cuvintele despre ulciorul făcut țăndări se prăpădise În chinurile Îngrozitoare ale unei boli pe care nici o ființă n-avea cum s-o merite. Micul Foiște, pe atunci În clasa a patra, primise cu Încântare darul Învățătoarei și nu-și Închipuise nici un moment că era vorba, de fapt, de un fel de pomană din partea viitoarei bunici a lui Ectoraș. Acesta avea să afle povestea rămășițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mi‐a fost și mie scris Să mă deștept plângând din vis, Din lumea mea. Ce urmă lasă șoimii‐n zbor? Ce urmă, peștii‐ n apa lor? Să fii cât munții de voinic Ori cât un pumn să fii de mic, Cărarea mea și‐ a tuturor E tot nimic! Că tot ce ești și tot ce poți , Părere‐ i tot dacă socoți - De mori târziu, ori mori curând, De mori sătul ori mori flămând, Totuna e! și rând pe rând Ne
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară, paravanul auriu, florile de jertfelnic și arzătorul de tămâie, îl văzură pe Hideyoshi așezat comod și calm sub altar, cu micul Samboshi pe genunchi. Cu toții se întrebară ce făcea. Când, însă, stătură să se gândească, își amintiră că, după-amiază, la conferință, se hotărâse, cu majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său stăpân, ca frați vitregi, fusese deosebit de strânsă. Prin urmare, chiar și la consfătuirea din Kiyosu, cei doi oameni participaseră cu rangul de rude. Așa că, nu puteau fi indiferenți față de problemele cu care se confrunta clanul Oda și, excepție făcând micul Samboshi, singurul desendent direct de sânge al lui Nobunaga era Nobuo. Cei doi n-ar fi fost atât de perplecși dacă ar fi putut găsi cel mai mic merit în caracterul lui Nobuo, dar se vedea limpede că acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anului 100, poporul evreu a susținut într-adevăr venirea lui Mesia, când unul din poporul lor a condus lupta împotriva imperiului roman și chiar a reușit, pentru o bucată de vreme, să-i alunge pe cotropitorii romani. Este normal, că micul dar curajosul popor evreu, nu a putut face față unei intervenții romane masive, dar istoria acelui Mesia, a rămas în popor până în zilele noastre. Deci meritul nu a fost a lui Hristos, că suntem acum creștini, ci al marilor conducători
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la Paris, care pentru vedere ar fi mai ceva decât o bârnă respectabilă în ochiul lor, ci văd micul pai din ochiul lui Ceaușescu, care modernizând, pe bună dreptate, cloaca împuțită și mizerabilă numită București și alintată parcă în derâdere „Micul Paris”, nu a avut încotro, când s-a împiedicat de 3(trei, nu trei sute) biserici, dintre care două le-a mutat, iar una, care și așa era o dărăpănătură, ce constituia un pericol real pentru siguranța fizică a celor care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iar conducători europeni au recunoscut deschis acest lucru. Nu multe personalități ale lumii se pot lăuda că au mers prin Londra, în trăsură cu regina Marii Britanii. Nici măcar unii președinți ai SUA, nu a avut privilegiul pe care l-a avut micul oltean de la Scornicești. Dar nu asta este important pentru poporul acesta, ci lipsa unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mâine când trec pe la mănăstire? Poate am norocul să-l întâlnesc... Spune-i că am să-l caut negreșit. Îți mulțumesc pentru veste și mergi sănătoasă. Poate ne-om mai întâlni pe cale... Poate, conașule... După doar două zile, îmi pregăteam micul meu bagaj pentru drumeție... În zori, pe când luceafărul de dimineață, rămas singur să înfrunte potopul de raze ale soarelui, mă arunc pur și simplu în brațele răcorii de afară... Merg de o bună bucată de vreme. Soarele soarbe cu voluptate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu tatăl lui Randall. Așa ne-am cunoscut eu și Randall. Într-o dimineață, am ieșit din dormitorul părinților lui doar cu cămașa lui taică-su pe mine și cu un zâmbet pe față și hop! iată-l și pe micul Randall, care-și îngurgita cerealele cu bona lângă el. În orice caz, inseminatorul numărul unu, tatăl fiului meu Marcus, a fost un tip super tare, cu care-am avut o aventură de-o noapte în anii șaptezeci. Iar fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca un atlet învingător, care face turul stadionului, a meditat Randall cu voce tare, ținându-mă de mână, în vreme ce decolam de pe Teterboro, pentru ca apoi să planăm lin deasupra liniei înstelate a orizontului. A, aproape că era să uit. Am un mic ceva pentru tine, iubito. Randall a tras fermoarul genții de piele pe care o așezase pe scaunul de lângă noi și a scos o cutie albă uriașă, legată cu o fundă neagră. — Mă răsfeți, Randall. Amintește-ți: n-am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru tot restul timpului. Până când femeia termină cu îmbrăcatul, Wilt mâncase deja un castron de fulgi All-Bran, băuse jumătate de ceașcă de cafea și fusese deja prins în ambuteiajul de la sensul giratoriu. Eva coborî scările până la parter, luă și ea micul dejun și își începu rutina cotidiană cu spălatul și aspiratul și curățatul băii și... Implicarea într-o abordare integrată, spuse dr. Mayfield, este o componentă esențială a... Comisia Comună pentru Viitorul Dezvoltării Studiilor Liberale începuse o ședință. Wilt se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în Esher și își apleca privirea alcoolică asupra activităților celor câțiva enoriați care de-acum, fiindcă rachiul nu mai era atât de cerut, se mulțumeau cu încărcăturile ocazionale de imigranți ilegali din India. în ziua aceea, după ce-și termină micul dejun - care consta în rachiu cu cremă de ou și Irish coffee - și medită la comportamentul imoral al colegilor săi de breaslă mai scandalagii, în strictă legătură cu ziarul de duminica trecută, văzu deodată cu surprindere ceva care se bălăngănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aceea? — Am mâncat o farfurie de fulgi All-Bran și am băut niște ceai. — Ceai? Ești sigur că era ceai? Ultima dată ai spus cafea. — Care dată? — Ultima dată când ai povestit. Am băut ceai. — Și după aia? — I-am dat micul dejun lui Clem. Ce fel de mic dejun? — Chappie. — Ultima dată ai spus Bonzo. — De data asta zic Chappie. — Hotărăște-te odată! Ce fel de mâncare era? — Ce dracu’ mai contează ce fel era?! Contează pentru mine! — Chappie. Și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]