2,177 matches
-
care bărbații dețin monopolul resurselor politice, financiare, culturale), femeile au acționat ca să își facă și ele partea lor. Cea mai simplă și bătătorită cale este cea „feminină”: bărbații trebuie să fie flatați, orgoliul lor trebuie gâdilat, chiar dacă aceasta înseamnă să mimezi slăbiciunea, vulnerabilitatea, inferioritatea, dependența. Cum nu ai acces direct la resurse, ai acces la posesorii lor. Ei pot să fie luați în administrare, făcuți dependenți. Mai întâi, ei sunt real dependenți fiindcă s-au născut prin voința unei femei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
conceptele minimale de contact ale altei specii, căci mintea lor este o minte colectivă, un covor psihic în ale cărui noduri se află indivizii femele. Femeile, de fapt, nu gândesc. Cu excepțiile de rigoare, la fel de dese ca pinguinii albaștri, ele mimează gândirea omenească (toate ideile și formulările îi aparțin lui Cristian Tudor Popescu). c) Ceea ce trece drept gândire, dacă dincolo de zgomotul pe care îl produc se află ceva, este, în cazul femeilor, o activitate aproape mecanică. Ele nu produc raționamente, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sănătoasa noastră cultură retro pot admira și iubi o femeie liberă (nu libertină) așa cum femeile admiră și iubesc bărbații liberi. În schimb este prea mult extaz față de modelul „fâță”, față de menajere pe gratis, față de femei care au „măcar” bunulsimț să mimeze ascultarea și supunerea față de bărbații sau față de femeile care nu cârtesc în fața misoginismului și a patriarhatului. Când credem din tot sufletul în ceva, avem șanse să obținem ceea ce ne dorim. Dacă unii cred că cele mai de dorit femei sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să fim civilizați, toleranți, să-i lăsăm și pe alții să se dezvolte. Această nevoie de constrângere externă a inșilor și colectivităților este pentru mine o durere morală majoră! Este societatea românească mai misogină decât celalalte societăți post-comuniste? Comunismul a mimat egalitatea de gen, politic vorbind, dar a ierarhizat toate industriile în chip patriarhal. Comunismul nu a clintit nici o dată patriarhatul din familie și ne-a pricopsit cu dubla zi de muncă a femeilor. Contestări serioase ale patriarhatului în familie n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
liberalii noștri nu au nici o intenție să dubleze numărul de competitori. Este mai comod să dai la o parte o jumătate dintre ei, ținând discursuri despre egalitatea formală în drepturi. Cu alte cuvinte, liberalilor noștri le convine mai mult să mimeze, decât să practice liberalismul. Revista 22, nr. 44, 3 noiembrie, 1998 Minoritare, anonime, invizibile Societatea pe care o construim acum în România este (încă) foarte îndepărtată de democrațiile liberale apusene. Între indicatorii acestei distanțe sunt și cei referitori la menținerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
predispoziția perpetuă de a tăia din salariu și de a-ți concedia subordonații; » atitudine pozitivă = puterea de a spune că totul e ok când este limpede ca lumina zilei că nimic nu-i ok; » rezistență la stres = capacitatea de a mima nepăsarea în situații în care îți imaginezi hălci de carne zburând pe pereți, dinți înfipți în jugulara interlocutorului etc. etc.; » pachet salarial motivant = salariu mediu pe economie, la care se adaugă câteva bonusuri pentru care muncești peste program de-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
din păr. — Cred că Charles a avut toată vina, a exclamat ea. Nu mi-a spus Bells asta, dar se putea ghici ușor. Sunt sigură că nu făcea așa ceva înainte să-l întâlnească. Știi... Nu vreau să o spun. A mimat injectarea. M-am arătat suficient de îngrozită. —Vreau să vorbesc cu Felix - doctorul familiei - despre asta, poate o băgăm într-o clinică sau undeva. Există tot felul de tratamente în ziua de azi. Felix va ști exact unde să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un loc de parcare. Mă întâlnesc cu Debbie la Brown Thomas. Când o zăresc, ia niște cravate în mână și se preface că se uită la ele. Pare ușurată să mă vadă. Până la urmă, cât interes față de cravate poți să mimezi când n-ai un bărbat cu tine? — Mi-a întârziat autobuzul, mă scuz eu îmbrățișând-o. —Mereu îți întârzie autobuzul, râde ea. Chiar ar trebui să-ți iei unul nou. —Haha. Acum sunt aici, oricum, așa că mergem să mâncăm ? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
s-a făcut dimineață, domnule director! Carmina plecă ținând mapa albastră sub braț. Viorica zâmbise și aplecase de câteva ori capul în semn că înțelesese bine care era diferența dintre cele două secretare. Dacă știa bancul de mai multă vreme mimase foarte bine surpriza. O secretară care încearcă să obțină perfecțiunea știe să reacționeze cu diplomație. Cu foile proaspăt culese în poșetă pășise în casa soților Alexe cu aerul că deține un atu de supremă importanță. Dar nu erau profesorii oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe măsura vanității fiecăruia, făcute să te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu orice preț. Uite cine a venit, izbucni Nina, mimând cu multă dezinvoltură surpriza. Profesorul ocoli biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spuse, vezi ce ocupații am eu, când să-mi mai vizitez și ruda mea cea mai dragă? Picior peste picior, cu un pantalon crem impecabil, Ovidiu sorbea din ceșcuța de cafea cu fața numai zâmbet. La început, Carmina crezu că mimează bunăvoința din politețe, că vrea să pară interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
justifica prezența ochelarilor mari. Își aminti de-o carte citită mai de mult, nici nu mai reținea numele autorului era vorba de o femeie cu un defect la un picior care ațâțase un bărbat, pe urmă fugise din calea lui mimând disperarea, fugise, urcase un deal, cu agilitate, cu prețul unor eforturi nespuse, bărbatul o urmărea, îi auzea respirația din urmă. În momentul în care a ajuns-o și a întins-o pe iarbă lângă el, în acel moment omul uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe ușa deschisă, când răsună vocea șefului. — Hei... Stați așa! Prefăcându-mă că nu aud, am Închis ușa rapid, m-am aplecat asupra bicicletei și am simulat un interes deosebit pentru acesta. Dar, domnule Knisch... Dumneata ce cauți aici? Stegemann mimă un zâmbet - fără succes. — A, bună seara, domnule. Aseară, am improvizat, am avut niște probleme cu bicicleta și am lăsat-o aici. M-am dus Înăuntru cât să mă spăl pe mâini. I-am arătat palmele curate. Știți, lanțul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Adolescenții din spatele lor au Început să joace șarade. Fiecărui jucător ales i se dădea un titlu de film de către echipa adversă, pe care el trebuia apoi să-l transmită coechipierilor săi. O fată pistruiată, cu părul roșu a Început să mimeze titlul de film care-i fusese desemnat și de fiecare dată când făcea vreun gest, ceilalți izbucneau Într-un râs răgușit. Era ciudat să vezi că un joc bazat pe principiul tăcerii putea provoca atâta zarvă. Poate din cauza zgomotului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ajutor suplimentar într-o decizie luată de un individ sau de o comunitate locală. Chiar dacă la noi fenomenul "baronilor" a fost perceput ca rezultat al unei voințe a comunității, în realitate baronii n-aveau putere de decizie, ci doar o mimează partizan la scară mică, în beneficiu personal. Guvernele României și-au însușit puterea absolută și în cele mai neimportante decizii necesare la nivel local. O să dau un exemplu, ca să se știe la ce nivel de prostie au coborât guvernele țării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
opinia sa, faptul estetic trezește În cititor o emoție. Dar, În timpul lecturii, fiecare revelare parțială a misterului (ce pare să facă iminentă revelația care, În loc să se producă, se amână la infinit) e pentru cititor un egal motiv de tainică emoție. Mimând identificarea revelării secretului cu faptul estetic, pentru că amândouă sunt motive ale unor emoții secrete, făcând din prima fapt estetic, Borges ajunge la concluzia că indirecta, treptata și iminenta (dar mereu amânata) revelare a enigmei constituie pentru cititor o inepuizabilă sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
flăcări și miros de pucioasă... Și privirea lui se lărgi în acea clipă și se uita la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul, ca în fața unei realități invizibile profanilor, așa cum fac dansatorii indieni când mimează lucruri obișnuite, dar care prin spirit devin misterioase. Luminița stranie din privire i se mărise și ea și ardea incandescent: - Și nu ți-a luat casa foc? zic eu. - Nu! - Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
uragane... Totuși indianul rezista în reflecțiile mele. Era rău mesajul său? Cum putea fi? Și mă întorceam la noua mea prietenă unde găseam adesea și pe alții, tinere actrițe, pictori, scriitori. Discuțiile însă între adepții convinși nu erau prea interesante... Mimau înțelegerea, unii erau ridiculi... însă doamna Sorana Țopa ținea la ei... Doamna de la Sinaia făcea parte din această ultimă categorie, care mima înțelegerea, parcă avea prune în gură și plimbarea noastră pe aleile înzăpezite cu încercarea de a reedita pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
găseam adesea și pe alții, tinere actrițe, pictori, scriitori. Discuțiile însă între adepții convinși nu erau prea interesante... Mimau înțelegerea, unii erau ridiculi... însă doamna Sorana Țopa ținea la ei... Doamna de la Sinaia făcea parte din această ultimă categorie, care mima înțelegerea, parcă avea prune în gură și plimbarea noastră pe aleile înzăpezite cu încercarea de a reedita pe cont propriu atmosfera vizitelor mele la doamna Sorana Țopa, a căzut în baltă deși ideile erau aceleași. Mi se confirma vechea mea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
inima începu să-mi bată iarăși cu putere, ca aseară când stătuse de vorbă cu mine: se opri la un pasaj să-și vie în fire de entuziasm. - Cum a putut să-i zică, voi auziți? Și reciti pasajul și mima apoi o perplexitate extraordinară. Nu era nici o îndoială și avui brusc revelația destinului meu confirmată spectaculos: îi plăcuse schița mea și înțelesei că Geo Dumitrescu i-o dăduse, după ce o citise el însuși sau poate n-o citise... Și de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste marginile iertate, care nu rezistă impulsului de a-și deșuruba capul pentru a se uita mai bine la ce-i în el. Un bufon al existenței sublunare, mimând, prin gesturile sale de un nonsens superior, incoerența vieții înțelese în simpla ei liniaritate și necesitatea stringentă de a investiga „un tainic deasupra și dedesubt“ care îi scapă. Această stranie și inactuală umanitate a poeziei sale i-a dat un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și împrăștie cafea în jur, așa că trebui să plece să caute un șervețel. — Știam că ai pus dinadins nunta aia pe prima pagină, îl acuză Fran, uitând că își propusese să fie calmă și disprețuitoare. — Aiurea. Jack făcu ochii mari mimând uluirea. — Nunta lui Adrian Blake a fost un eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia agasantă că se amuza pe seama ei. De fapt am venit să te felicit. Zâmbetul lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a cres- cut vertiginos. Prin oraș, mașinile alergau ca niște furnici grăbite să se adăpostească, doar și ele simt schimbările vremii. La Poliție, la Jandarmerie, la Pompieri, la spitale, peste tot se dă-deau cele mai drastice ordine. Șefii mai ales, mimau stângaci calmul. Ca și cum la asta erau gândurile subalternilor. Cu sau fără în-voire, mulți, îndeo- sebi mame, au plecat către școlile în care învățau odraslele. - Pe cine căutați, doamnă? - Pe elevul Renaud. - Din ce clasă, că avem mai mulți elevi cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
povești de dragoste consumate sub fulgi proaspeți de zăpadă și sub crenguțe de vâsc, și-au făcut din plin datoria. Trăim, precum se vede, în cea mai bună dintre lumile posibile, în care indivizi cu vagi reminiscențe de apartenență creștină mimează cu religiozitate sărbătorirea evenimentului în familie și în care oameni al căror suflet generos adăpostește deopotrivă strămoși shinto și parfum de Nirvana se grăbesc să-i imite pe primii. À propos, tocmai am primit o ofertă irezistibilă de la Pizza Hut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
genunchi, cu buze tremurânde, inelul strecurat pe deget, până când moartea ne va despărți, despre nopți pierdute în pasiune, unul în brațele celuilalt... în opoziție cu asprimea, indiferența, bădărănia chiar a bărbatului japonez, care, chiar dacă a început, în ultimul timp, să mimeze cu stângăcie comportamentul așteptat de la el, lasă, imediat după căsătorie, să cadă masca străină și revine la ce știe el mai bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]