2,203 matches
-
mirele, duce restul apei la rădăcina unui pom din grădină 221. "Spălarea" ritualică, de a doua zi de după cununie, se desfășoară la o fântână sau la un pârâu, pentru a desăvârși legăturile dintre cei doi miri, iar "după ce se spală, mirele se șterge de șorțul miresei, iar mireasa de poala cămeșii mirelui". 222 Co-participația ritualică, înțeleasă ca integrare în social a noii familii, are loc la uncrop 223 (bulg. Ykpoп-băutură fierbinte), a doua zi, după masa mare, consacrarea legăturilor realizându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gura cofei, o pune în mijlocul porții, iar nașul cel mare, cu un vornicel, trebuie să ia colacul de pe cofă, fără a coborî de pe cal. După ce îl iau, îl țin în sus, unul de-o parte, celălalt de cealaltă parte, pentru ca mirele să treacă pe sub colac. După ce a trecut mirele, rup colacul în două și-l azvârle în cele patru părți ale pământului. Socrul cel mare aduce, apoi, un alt colac pe care i-l dă nașului care, ținându-l în sus
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
drept, în toată viața, să fiți roditori, ca mama pământului. Să vă dea Dumnezeu toate cele bune și spor din rouă, din apă, din pășune, din pădure, de pe ogor." În ograda miresei, când lumea se prinde în hora numită "pyŭtoгak", mirele se rotește de trei ori după soare, privindu-l printr-un colac. La întoarcere, în calea mirilor iese mama feciorului de însurat și le aruncă un pumn de grâu în sân, zicând: "Să fiți cu îndemn la lucru, ca albina
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fi mai mare în casă, iar de nu, soacra", apoi, "învălește focul pe vatră" ca să "astupe gura bărbatului și a soacrei, că să nu zică vreodată ceva" 296. Focul ritualic, din cadrul ceremonialului nupțial, este moștenit de la popoarele antice. La romani, mirele își așteaptă mireasa în casă, "cu apă și cu foc de vatră sau altarul casei", potrivit credinței că "din căldură și umezeală se nasc toate, așa și familia". Mireasa se stropea cu apă, însemnând că "ea intră curată în casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
loc în România și în alte țări centralși est-europene, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, cu ajutorul fondurilor PHARE prin așa-numitele proiecte de „înfrățire instituțională” sau twinning. Potrivit definiției prezente pe site-ul Ministerului român al Internelor și Reformei Administrative (MIRA), twinning este „un instrument important de asistență premergătoare aderării în UE ce urmărește sprijinirea statelor candidate în vederea dezvoltării unor administrații eficiente și moderne, cu structurile, resursele umane și abilitățile manageriale necesare implementării acquis-ului comunitar”. Ideea de twinning ca exercițiu de
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
și Ajustare Structurală și Consiliul Guvernamental pentru monitorizarea reformei administrației publice, cu o activitate nu încă foarte vizibilă. Totodată, activitatea funcționarilor publici este coordonată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici (ANFP), înființată în 1999 și trecută în 2003 în subordinea MIRA. Așa cum au încercat să o impună proiectele de twinning amintite anterior, o reformă a administrației publice din România trebuie să conțină mai multe puncte. Ne vom referi în continuare la trei dintre cele mai importante: descentralizarea, profesionalizarea funcției publice și
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul Mihail, Constant Tonegaru, Eugen Schileru, Florin Pucă, Winkler, Pîcă, etc., într-un cuvânt toată boema bahică, dar și mari poeți și pictori ai lumii: Poe, Villon, Vigny, Hoffman, Klee, Kandinsky, Miro, Goya. Portretele sunt pitorești în ideea destinului villonesc hărăzit creatorilor și poetului implicit. Înfrățit cu Pîcă, copilul bulevardului, elogiază legea prieteniei, lege nescrisă: "Parcă-l văd/ în pragul cârciumii/ Târând bețivi-n urmă toată gloata:/ avea priviri de foc și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
2015 NOAPTEA BUFONILOR -A.P. Cehov W. Shakespeare, Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu 336 Marian RÂLEA: Lumina amintirilor 337 Ilie GHEORGHE: O revelație 339 UMBRA ........................................................341 Doina URICARIU: Totul care trimite la tot" 343 INTERVIURI 1973 2015 (selecție) 347 Mira IOSIF: În pragul răspunderii 347 Florica ICHIM: Creația este unul din domeniile singurătății 350 Cornelia BARBU: "O generație înseamnă, în primul rând, un sens dat artei..." 355 Sânziana POP: Ochiul din centrul inimii. 359 Valerian SAVA: Nu ne putem face
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Atragerea spectatorilor în realitatea puternică a jocului și distrugerea convenționalismului fals teatral se obține fără ostentație și acțiuni excentrice. Captarea e directă, plină de simplitate, stabilindu-se noi relații calitative între actori și publicul chemat să reacționeze la provocarea directă... (Mira Iosif) Adevărat! Rebelii nu mai protestează, Drumul spre înalta societate a fost greu, însă răsplătit pe deplin. Furios, ca și Wesker sau Osborne, Pip Thomson (eroul din Cartofi prăjiți la orice) sfârșește prin a accepta. [...] Am revăzut succint numai unul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
haos ce premerge luminii. [...] Jocul paroxistic, exarcebat, sub răsuflarea fierbinte a posedaților, se ordonează armonios dedesubtul aparenței de haos, sub imperiul câtorva comandamente zămislite din realitatea textului. [...] Expresiv, bogat în sugestii s-a arătat personajul colectiv, a celor 9 zidari. [...] (Mira Iosif) ... S-ar putea spune, de pildă, că punând în scenă Meșterul Manole, regizorul Alexa Visarion și scenograful Vittorio Holtier au săvârșit unele infidelități față de opera lui Blaga. Operațiunea întreprinsă de regizor tocmai în această direcție a fost și aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o adâncă simplitate. După ieșirea lui Astrov din scenă, avem impresia că spectacolul s-a terminat, dar finalul izbutește să dea iarăși o nouă semnificație întregului tablou: Sonia... O imagine scenică (...). Un carusel vesel, trist într-o lume de morți... (Mira Iosif) Excelenta atmosferă realizată de Alexa Visarion pe parcursul întregului spectacol, de asemenea, momente paroxistice, în special începutul actului al III-lea, unde Gheorhe Nuțescu ne oferă un adevărat recital (după atâția ani, în sfârșit, i s-a încredințat un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un joc golit de efecte, curățat de convenția "jucăriei situației", desenând cu simplitate și convingere o rezonantă comună a demonstrației. [...] Numitorul comun al existențelor în acest spectacol fiind mimarea, parodierea inconștientă a sentimentelor autentice, fie ele filiale, conjugale, erotice etc. (Mira Iosif) 1977 DA SAU NU Alexandr Ghelman Teatrul Giulești Regia lui Alexa Visarion dovedește că Alexa Visarion este mereu un regizor serios, care stimulează literatura și o înțelege și ca atare respectă pe scriitor și-l slujește. Mofturi și "caprițuri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lirică, reprezentația preia un breviar de teme dezbătute, revendicate de literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând radiografia conștiinței lui Woyzeck, într-un amplu inventar al existenței. (Mira Iosif) Florin Zamfirescu Woyzeck și Irina Mazanitis Marie ...Potrivit crezului artistic al lui Alexa Visarion, reprezentația ne propune un spectacol și un teatru "de stare", în care actorilor li se cere un continuu efort de concentrare nervoasă, depășind ca sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
deocamdată nu e vorba de o echipă. Dar, despre planurile și propunerile legate de Teatrul Național din Cluj, v-aș ruga să discutăm altă dată, după ceva concret. Până atunci, mai puține vorbe și mai multe fapte. Interviu realizat de Mira IOSIF 1973 Creația este unul din domeniile singurătății De curând ați primit Premiul Criticii teatrale pe anul 1979 pentru exegeza dumneavoastră scenică și filmică pe texte caragialiene. Ce înseamnă acest premiu de regie în raport cu preocupările dumneavoastră? Biroul Secției de Critică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
începutul, nașterea unui traseu de gândire de care aveam nevoie, etapă care adâncea neliniștea mea, dar o și semnifica... Meșterul meu, Manole, știa că e la ultima sa biserică, opera se încheia, finis corona opus. Nu era tânăr, dragostea pentru Mira nu era cea dintre un bărbat tânăr și o femeie tânără... O ființă tânără, jumătatea lui, își oferă sufletulși până la urmă și viațamaestrului, celui care zidește sensul înălțării, întâlnirii cu cerul lui Dumnezeu. O biserică e o catedrală de sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dr. Mădălina Stănescu critic de film, redactor Scânteia Tineretului Mihaela Michailov critic de film, dramaturg, dr. în artele spectacolului Mihai Măniuțiu regizor, scriitor, prof. univ. dr., director general al Teatrului Național "Lucian Blaga", Cluj-Napoca Miklos Hubay, dramaturg, prof. univ. dr. Mira Iosif critic teatral, redactor Teatrul Mircea Albulescu actor de teatru și film, poet Mircea Diaconu actor de teatru și film, scriitor, membru în comisia de cultură în Parlamentul European Mircea Florian compozitor, prof. univ. dr. Miruna Ionescu critic de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ningea peste Colentina / demult, demult... (M. Cărtărescu) - anaforă (repetiție sintactică: prezența unui cuvânt/a unei sintagme la începutul mai multor versuri/enunțuri): Măcar câteva crâmpeie, / Măcar o țandără de curcu beie, / Măcar nițică scamă de zare (T. Arghezi); MANOLE: Frica, Mira. Frica de drumul pe care mă găsesc. Că nu știu unde sunt și unde duce. Și nu știu dacă suie, sau coboară. Și nu știu dacă mapropiu, sau mă depărtez. Ce bine că ești aici. Tu început și sfârșit, tu totul. (L.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să umbli bătut. Colac în ziua de Sînziene se face de oameni cîte un colac de Sînziană și-l azvîrli pe casă; dacă colacul rămîne acolo e semn că ai să trăiești mult; dacă cade jos, ai să mori. Cînd mirele ia mireasa de la casa ei, cum iese afară și o suie în trăsură, nașul rupe un colac deasupra capului ei și bucățelele le azvîrle printre oameni în patru părți. Toți strîng cîte-o bucățică, și din acel colac pun în urechea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rămas în fiare cu cel mort, ca să nu moară și el. Dacă mirele și mireasa sînt lunateci, e bine să împiedeci mireasa (s-o legi de picioare) și s-o ții de la asfințitul soarelui pînă ce-a veni vornicul* și mirele s-o despiedice, căci altfel n are parte de ea. Lună Se crede că în unele pete din lună se poate vedea urîcioasa scenă a uciderii lui Avel prin fratele său, Cain. în lună șede Avel cu capul spart de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
spuma vie a tuturor simțurilor." Exaltarea eroinei nu este străină de o conștiință a privirii îndrăgostite sub care doar ei, și tocmai de aceea orașul i se revelează, ca o epifanie învăluitoare, în corpul lui inefabil. Identificîndu-se cu "punctul de miră", fix, personajul se autodesemnează drept centru al viziunii și al discursului. Rolul "reflector" este indicat aici cu accente clare: mise en abyme, implicînd postura privilegiată a punctului de vedere pe care romanul își construiește viziunea: "Și Mini clătină capul plină
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reflector" este indicat aici cu accente clare: mise en abyme, implicînd postura privilegiată a punctului de vedere pe care romanul își construiește viziunea: "Și Mini clătină capul plină de milă pentru acei exploratori care nu au găsit punctul fix de miră, de unde să îmbrățișeze totul. Numai de pe un loc pe lume poți lărgi nemăsurat cucerirea simțirii și cunoașterii tale. Ca și acel punct mic de pe pînza filmului, acel centru de lumină, care treptat crește, se mărește, se apropie, se desfășoară, lărgește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sub acțiunea unor forțe iraționale, protagonistul se revoltă: creația este dură, arta se află sub semnul blestemului. Găman reprezintă zona obscură a conștiinței lui Manole; crede că obiectivul estetic se va înălța numai prin jertfa cerută de stihii, iar dansul Mirei pe spatele acestuia amplifică drama lui Manole (Actul I). Urmează scena jurământului, a acceptării jertfei: "biserica se va ridica" (Actul II). Meșterii așteaptă sosirea primei "soții, fiice..." care, nu întâmplător, este Mira, femeia ce va fi sacrificată sub pretextul unui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fiice..." care, nu întâmplător, este Mira, femeia ce va fi sacrificată sub pretextul unui joc ritualic tragic. Manole nu apelează la forțele naturii pentru a împiedica sosirea soției, așa cum făcuse personajul din baladă (Actul III). Impresionând prin puritatea iubirii sale, Mira vine la Manole să împiedice actul inuman: sacrificiul. Dar scena zidirii are loc și construcția primește har (Actul IV). În final, omul Manole se revoltă împotriva artistului Manole, care înțelege gravitatea faptei sale, vrea să distrugă biserica, dar aceasta aparține
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are loc și construcția primește har (Actul IV). În final, omul Manole se revoltă împotriva artistului Manole, care înțelege gravitatea faptei sale, vrea să distrugă biserica, dar aceasta aparține tuturor. Mulțimea împiedică distrugerea acesteia. Prin moarte, Manole se unește cu Mira și cu biserica (Actul V). Manole este un arhetip al artistului, un personaj titanic, are voința de a clădi, trece de la asceză la suferință; este înzestrat cu aspirații antagonice, revoltat, orgolios, sfârșește prin zborul icaric de pe acoperișul bisericii. Mira simbolizează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu Mira și cu biserica (Actul V). Manole este un arhetip al artistului, un personaj titanic, are voința de a clădi, trece de la asceză la suferință; este înzestrat cu aspirații antagonice, revoltat, orgolios, sfârșește prin zborul icaric de pe acoperișul bisericii. Mira simbolizează destinul și ideea de pace, iubirea totală, perfecțiunea. Ea este veselă, sinceră, dansează nevinovată pe spatele lui Găman, e încrezătoare în harul viitoarei construcții, vrea să împiedice crima și intră singură în tragicul joc al morții. Găman este un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]