KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

că am și eu partea mea de vină pentru categorica înfrângere a lui Adlai în statul Ohio. Și totuși, Dovlecel asculta punctul de vedere contrar cu o atenție atât de desăvârșită și de amabilă, încât uneori nu m-ar fi mirat s-o văd întorcându-se spre mine, să-mi spună „Dar, Alex, cred că domnul Țopârlan are dreptate - cred că e prea blând cu comunismul“. După ce însă preopinentul își rostea ultima idioțenie în legătură cu ideile „socialiste“ și/sau „roz-bonbon“ ale candidatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de 21 de puncte). Bateți Hillside-ul, ticăloșilor! Dublu V, dublu E, QUA, HIC! Bernie, Sydney, Leon, „Ushie“, hai, fundașule, LUPTĂ! Hei, hei, noi, jidănoi, Nimănui nu-i place de noi, Suntem băieții din Liceul Weequahic - Hei, hei, noi, jidănoi, Kiș mir in tuhis Suntem băieții din Liceul Weequahic! Haideți, nu cedați poziția aia, înscireți punctul ăla, trageți-le una în kișkes, hai, băieți, hai! Uite cum pierd prilejul să mă dau mare sculă în tribună și să mă rup în figuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase Baedekerul de sub bluză. Nu mai era mult până când trenul va ajunge la Nürnberg și voia ca totul să fie lămurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau să ignore pustiul din jur, așa că se târî Înapoi, lângă Czinner, ca să nu fie singură și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră de cât de fierbinte și uscată Îi era pielea. Poate că vrea apă, se gândi ea și pentru o clipă se gândi cu disperare unde ar putea găsi apă, până când Își dădu seama că aceasta cădea peste tot În jurul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

sala de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd și bagă pe ochiul de fereastră deschis mîna, în care ține banii făcuți sul: Fetița, dă-mi-l pe șaișpe, pentru Valea Brândușelor! Poftim?! se miră casierița, plecîndu-se, să-l poată zări. Locul șaișpe a fost reținut precizează șoferul. Stai la rînd! strigă cineva. Biletul e reținut saltă dintr-un umăr șoferul, dînd banii casieriței. Și eu am bilet reținut spune un bărbat îmbrăcat într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul, smulgîndu-i portmoneul, din care, cu o mînă sigură, trage buletinul. -N-aveți impresia că săriți peste cal? întrebă bărbatul, luîndu-și înapoi portmoneul. Vezi că te iau și te duc la frizerie! îl amenință milițianul, observînd gestul bărbatului de-a-și aranja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia, un fel de gest prin care îl ignoră, și pleacă. Șoferul dumneavoastră arată actorul. Nu este al meu, tovarășe. Poți pleca spune femeia peste umăr șoferului, continuîndu-și drumul, deschizînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult? întreabă Vlad cu privirea în pahar. Depinde cum pui problema răspunde Mihai calm. Se privesc lung, studiindu-se, sfîrșind prin a izbucni în rîs amîndoi, odată. Unde naiba poți cunoaște în orașul ăsta o femeie mai de Doamne-ajută?! se miră Vlad. Aici, pe aleile combinatului gîndește cu glas tare Mihai, încă sub impresia privirii cu care l-a înfruntat Teona. Da-da, mormăie Vlad, sorbind ultima înghițitură de cafea am cunoscut mai înainte în birou la mine una înfofolită, gripată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arată femeia cu guler alb spre locul bătrînei printr-un gest autoritar, cu o voce sonoră, dominînd rumoarea stîrnită. Șoferul pornește hotărît, oprindu-se lîngă umărul profesorului: Ridicați-vă puțin! Și dacă nu vreau? surîde calm profesorul. Cum adică?! se miră șoferul. Adică nu vreau ridică profesorul privirea, surîzînd. Ce ai cu cățelul doamnei? Am dispoziție... Ce e aia dispoziție?! subliniază profesorul. Domnule... se înfurie șoferul. Pentru dumneata sînt tovarășe. Nu-s obligat să iau animale la bord, n-am voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în indiferența lor percep imaginea revistei din coșul bărbatului de alături și coboară brusc într-acolo. Poftiți, n-aveți loc să treceți?! se înfurie ea din senin, tocmai cînd Mihai face primul pas de retragere. Cîțiva cumpărători întorc privirile lor mirate spre Mihai, apostrofîndu-l, făcîndu-l să înțeleagă că ei i-au ghicit intenția obraznică de-a o aborda pe doamna blondă, al cărei cap se întoarce înapoi spre borcane, secerîndu-l cu surîsu-i ascuțit. Mă iertați, spune Mihai în șoaptă, cînd simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
arhitectul, răsucindu-și gîtul să mai privească spre clădirea ce se pierde în urmă, în albul tot mai dens. Aici se bea o bere!... face Lazăr un gest de admirație. Vin cîteodată, vara, cu șefu', la un pește... Zău?! se miră ironic studenta. Ce-i șefu'? Pescar amator, cu noroc. A, și hîrtiile astea, cu care-mi ataci picioarele, sînt instrucțiuni de protecția muncii în timpul pescuitului? Sînt afișe pentru o oră de Astronomie. Ești mereu ironic? Mai ales azi. De ce? Te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prăbușește în scaun, oftînd prelung, dezumflat. Pînă aici i-a fost murmură, aprinzînd lumina de interior. Dă lopata! spune țăranul, apropiindu-se cu mîna întinsă. La ce bun?! pufnește șoferul, arătînd cu capul înainte. Doar n-o să stăm aici! se miră, dezorientat, profesorul. Sînt așteptat. La șapte jumătate... Toți sîntem așteptați i-o întoarce sec șoferul. Și-atunci, stăm și ne lamentăm?! Nu stăm. O să ne întoarcem. Poate reușim să ajungem la restaurant. Cum să ne-ntoarcem?! se aud voci. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ieși la un spectacol, dar la o asemenea răceală cum dădea dovadă noul medic nu se aștepta. Cum i-o fi arătînd soția?" s-a întrebat mult timp, iar cînd a cunoscut-o "ce naiba găsește la leșinata asta?!" -, s-a mirat, stupefiată, și, considerîndu-l bleg, a început să-l ignore. Imediat, jocul subtil de forțe s-a schimbat. Asista cu plăcere la repetatele avansuri ale lui Radu, fără să-i dea speranțe, fără să-l refuze. Cînd i-a cedat, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Așteptăm pînă se mai potolește vîntul. Și dacă se rupe capătul podului? întreabă Lazăr. Taci! îi șoptește studenta. Cum să se rupă?! E din beton armat. Armat cu idei și întărit cu rapoarte de depășire a economiilor la metal. Mă mir cum de nu sîntem în șanț! ripostează Lazăr cu glas tare, născînd un fior de groază. Te rog să nu faci panică! se înfurie arhitectul. Sînt arhitect și știu ce-nseamnă un pod pe o șosea internațională! Iar eu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se aprinde Vlad. În schimb, are Sorina o brățară din aur!... Podoabă e puțin spus. Una-i fiica profesorului Marcu... Zăăău?! clătină Mihai din cap mirat. Am auzit de Marcu, e un ginecolog grozav, îl cunoaște un ținut întreg. Mă mir că n-ai auzit. Ei, cum nu!? se bucură Vlad. Am ieșit o dată cu el și cu Sorina și, vreme de cîteva minute, l-au salutat sute, mai ales femei. Tot ce-i mai grav ajunge pe mîna lui. Numai pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chibrit. Lîngă el, tot somnoroasă, apare o femeie care-și îmbracă din mers halatul alb, pătat de ulei la poale. Șoferul și cei doi se salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt? întrebă șoferul. Sînt. Cum să plece?! se miră chelnerul, pregătindu-se să-și ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și trezește-i. Zilele astea era vorba să închidem. Cu ce vă servim? întrebă spre cel din fața lui. Să dau un telefon arată profesorul spre receptorul luat deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și dacă vîntul ăsta smulge acoperișul clădirii? întreabă un călător apropiindu-se de bar. Cum să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel, un bărbat într-un pulover pe gît, cu dungi mari, colorate strident. Se salută cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
seara asta, rîde spre Andrei oameni ne-am făcut. Sultana intră ca o vijelie, călcînd apăsat, îndreptîndu-se spre frigider. Puii ăștia doi, arată bucătăresei după ce-i speli bine, îi fierbi și-abia apoi îi rumenești. E-te ce mofturi! se miră soțul ei. S-a legitimat careva c-ar fi mare zmeu? Sînt doi copii mici și n-am chef să-i îmbolnăvesc. Cine știe de cînd îs orătăniile astea, că numai la noi stau de-o lună. Și nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfuriat, exclamînd: Dacă ești proastă, stai dracului acasă!... Cumpără revista ca s-o arunce sub prima tufă... bombăne ca pentru sine. Ce zici, schimbă el tonul, ridicîndu-se, venind spre bar îți place? Superb! murmură Mihai. Doamne, ce tîrziu e! se miră uitîndu-se la ceas. Abia opt, ce te grăbești? Mă duc la autogară; o fi venit cursa rapidă și... N-a venit. Am fost informat, stă bine-mersi la Sălcii. Rămîi să gustăm ceva. Trebuie să mă duc pe la teatru. Au repetiție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A, dumneavoastră... rîde Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai șăgalnic, încurajat de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în ochii lui Mihai, apoi, după un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înjurat... Ce vreme! schimbă vorba cînd aude fereastra zgîlțîită puternic va trebui să fiu la autogară cînd vine cursa, s-o duc la hotel, să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră Mihai. Vai de ei! O sală de restaurant ca un hangar, cu niște scaune incomode... Hm! începe să rîdă încet așa-i trebuie amicului meu... Doar i-am zis: "măi Lazăre, măcar la piesa mea să fie programe în ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o cheme pe inginera Matei, apoi se reașază. Cu privire la Vlădeanu, spune cînd intră inginera Matei m-am gîndit să-i întocmim astăzi decizie de transfer la Cooperări internaționale, cu majorarea corespunzătoare a salariului, ca angajat al centralei. Parcă discutasem... se miră inginera. Acolo e șef inginerul Florea, care era foarte entuziasmat de piesa de la T.V. Nu mai înțeleg nimic. E foarte simplu: la o adică, și Cooperările vor fi asimilate de minister. Acolo e-o pîine de patru-cinci delegații pe an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul că cele de-afară, din șopron, s-au terminat. Cum?! se miră Ovidiu. Ai ars ast' noapte toate lemnele?! Ce-o să facem azi? Ce-i fi vrînd să facem? întrebă țăranul. Tăiem un copac saltă el dintr-un umăr, întorcîndu-se la scaunul său. Unul din copii s-a trezit și se învîrte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
piept: Ce tot vrei, domnule?! Să văd cum s-a executat acoperișul răspunde grav arhitectul. Eu am proiectat această clădire și se pare că cei ce-au construit-o s-au grăbit. Și ce mă doare pe mine asta?! se miră chelnerul. S-ar putea să te doară dacă se prăbușește acoperișul sub greutatea zăpezii. Lasă-mă să mă uit peste tot. Lasă-l, tovarășe, intervine profesorul asta ne mai lipsește, să se rupă acoperișul. Ți-ar plăcea să stăm afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]