6,419 matches
-
stând lucrurile, ne minunăm pe zi ce trece văzând câtă dreptate a avut istoricul Gheorghe Brătianu când, scriind o scurtă istorie a românilor, i-a numit pe aceștia „un miracol și o enigmă a istoriei“. Și suntem într-adevăr un miracol că ne mai găsim și regăsim pe aici, în ciuda atâtor încercări în care alogenii au vrut să devenim altceva. Suntem deopotrivă o enigmă pentru că, nu de puține ori, ne-am păstrat în starea de latență, ieșind în evidență când și
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
a săturat de porcării! Nu; nu s-a săturat, știi asta. Se hrănește din propria ei suferință. Din urât. Adoră abjecția, chiar dacă nu recunoaște. Adulmecă miasme pestilențiale. Precis că nu există om care să nu dorească să știe, nemijlocit, ce miracol produce o înțepătură cu heroină: puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși, se pot înșela ușor. Creează-le imaginea unei puteri care trebuie urâtă și a unui Artist bețiv și țâcnit! A unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei la Paris, văzuse chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinți. Poetul Îl măsură din priviri, perplex. — Razele ei... m-au Însănătoșit. Și rugăciunea. Dante continua să Îl fixeze, Întrebându-se oare ce voia să Îi ascundă. Apoi i se adresă venețianului: — Messer Veniero, știi ceva despre vreo stea a miracolelor care lecuiește brațele retezate? Ai Întâlnit-o În navigațiile dumitale? — Vai, nu, messer Alighieri. Mă tem că sub nici un cer nu se găsește o asemenea stea, răspunse cel Întrebat pe un ton ironic. Dar, dacă s-ar găsi, tare aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
anevoie mâna, care se ridicase deja asupra feței Înroșite a omului. Dar neliniște creștea și În sinea lui. Surghiunul acela colectiv fusese ultima tentativă de a salva o situație deja disperată. O mișcare hazardată, În speranța că se va repeta miracolul din urmă cu treizeci de ani, când Florența supraviețuise ciocnirii dintre guelfi și ghibelini care o devastase. Dar pe atunci erau coloși precum Farinata degli Uberti, și minți ascuțite precum Mosca de’ Lamberti. De această dată, cine avea să salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un animal hăituit În jur, și am Început să Învârtesc Încet mânerul rotund al broaștei spre dreapta. Mergea. Când rotația s-a terminat, am Împins lent dreptunghiul metalic al ușii, ca și când mi-ar fi fost frică să nu scârțâie, și miracolul s-a produs: nu era Încuiată și nici nu scârțâia. Am pășit Înăuntru și m-am oprit, căutând să-mi obișnuiesc ochii cu Întunericul albăstrui și să deslușesc ceva, cu toate că În fiecare clipă mă așteptam să se aprindă lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În mine fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică o dovadă peremptorie că tezaurul templierilor exista? De ce n-ar fi argumentat ea, dimpotrivă, exact contrariul, respectiv faptul că Întregul text era o aiureală, o poveste de adormit copiii proști? Îmi doream oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să cred așa ceva. Păi, cum altfel au ajuns să atingă acel formidabil ritm anual de creștere economică - nouă la sută, parcă, nu-i așa? - dacă au renunțat să mai sară Într-un picior În timpul programului?! Dar Îmi Închipui că nu miracolul chinezesc vă preocupă pe dumneavoastră cel mai tare la ora acestui Început de mileniu atât de promițător pentru omenire... Adevăr grăia doamna Sonia Anderson: nu numai cel chinezesc, ci oricare alt miracol mă lăsa complet rece. - Spuneți-mi, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
picior În timpul programului?! Dar Îmi Închipui că nu miracolul chinezesc vă preocupă pe dumneavoastră cel mai tare la ora acestui Început de mileniu atât de promițător pentru omenire... Adevăr grăia doamna Sonia Anderson: nu numai cel chinezesc, ci oricare alt miracol mă lăsa complet rece. - Spuneți-mi, vă rog, după ce informațiile pe care le adunați pleacă din departamentul dumneavoastră spre laboratorul de analize, se pierde orice legătură cu ele? Nu există nici un fel de feed-back Între monitori și etajele ierarhice superioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
credincios. Merita chiar prețuire și recunoștință, iar el... Timp de o secundă-două, cât gândise toate astea, junele student Își contemplase ceasul cu un Început de nostalgie: probabil că În curând aveau să se despartă. Adio, nemișcatule! Atunci s-a produs miracolul: dintr-odată, secundarul a tresărit ca trezit brusc din somn, a tremurat o clipă indecis și apoi a Început să se deplaseze În cadența impecabilă de totdeauna. Înviase. Dar adevăratul șoc a venit abia după aceasta. Toshiro Fujimori și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
faptul că acum mă aflu aici este, În măsură covârșitoare, rezultatul șocului trăit atunci. Am luat Întâmplarea drept un semn (divin, diabolic? - mi-e greu să mă pronunț), oricum, un semn că lumea are o dimensiune fantastică și că repetabilul miracol al ceasurilor și existența unui Centru desprins din literatura SF despre care Îmi vorbise necunoscutul cu accent american sunt congruente, ba chiar se caută, se cheamă și se presupun reciproc. Poate am judecat aiurea sau n-am mai judecat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era vreunul, firește... Războiul schimbă ordinea lumii... lumea schimbă ordinea războiului... ordinea lumii schimbă războiul... lumea războiului schimbă ordinea... războiul ordinii schimbă lumea... Încercam Împerecherile de cuvinte cele mai zănatice, forțam semantica ori o ignoram cu totul, doar-doar, prin cine știe ce miracol, din ciocnirea silabelor se va aprinde flacăra unui Înțeles folositor, a unui Început de Înțeles, măcar. Singurul rezultat a fost golirea treptată a micii propoziții de orice sens, transformarea cuvintelor În sunete goale, În zgomote pure și searbede, din ce În ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îl acoperise deja și el însuși era în pericol să fie îngropat de viu, dacă nu scăpa la timp din capcană. Puțurile tuarege sunt botezate de obicei cu numele primului om care moare în timpul construcției lor, iar dacă prin vreun miracol sunt terminate fără nici un accident, în semn de mulțumire se obișnuiește să i se pună numele sihastrului înmormântat în apropierea locului respectiv. Acesta avea să fie de acum înainte puțul Ajamuk, și nici un alt nume nu i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
galerie, și facă-se voia Domnului. Voia Domnului a fost ca, două săptămâni mai târziu, pământul să înceapă să se umezească sub ochii lor, și un fir subțire de apă își făcu apariția dintr-odată. Se produsese o minune. Eternul miracol al vieții pe care-l reprezintă apa, acolo, în cel mai îndepărtat colț al Saharei unde, probabil, nimeni nu pusese piciorul de sute de ani. Se rugară o zi întreagă și, pe înserat, sacrificară ultimul miel. Au mâncat până n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Fără pedigri n-are ce căuta În elita canină, cît despre casta ciobăneștilor, ce să mai vorbim, mai tolerant e vînătorul!“ Dar i-am uitat pe ăștia mici, care au sărit bine de treizeci și continuă să fie marea promisiune, miracolul anilor 80. Te simți măgulit să-i primești În casă, ești uimit și complexat ascultîndu-i, lecturile lor ca și hainele pe care le poartă, limbajul, gesturile sînt atît de diferite de ceea ce ai apucat tu la vîrsta lor. Parcă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unde Îmi Îndeplinesc cu conștiinciozitate sarcinile de servici În calitate de ziaristă la revista „Volk und Kultur“, trec cincizeci de minute bune, timp În care pot să privesc pe fereastră și să mă gîndesc În liniște la lucruri plăcute. Atunci se Întîmplă miracolul, se deschide cutia Pandorei. țaici În colț pe Pantelimon era o cîrciumă Începuse să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-o fundătură În devălmășie cu trei patru prieteni ne cunoaștem și pe față și pe dos pînă la exasperare cum să mai aprinzi curiozitatea tentația am nevoie de neprevăzut ca de aer o petrecere o călătorie un scurt concediu miracolul se poate produce oricînd ai altă identitate sau nu mai ai identitate și mai bine ești apt pentru aventură ești liber natura Însăși se bucură atunci cînd i te supui adulterul nu poate fi un păcat de vreme ce ești Înzestrat organic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tinerețe, de fervoare mistică, de foarte mult sex. Nu pot să mi-i Închipui cum stau ei acolo, În Întîmplările teribile ale materiei lor. Singuri, suportînd tăcuți acest proces În care carnea cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă lase În pace am știut-o dintotdeauna nu am puterea să dau piept cu ferocitatea nici a viilor nici a morților eu nu cer nimic de la nimeni de ce dau buzna cu țipetele În liniștea mea nu vreau să fac miracole nu vreau să fiu eroină sînt o rîmă o cîrtiță care se ascunde și ei mă așteaptă ea Întreabă de mine ea mă cheamă l-a trimis pe Huțan așa fac toți cînd nu mai au altă salvare se agață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în toiul unei petreceri nebune, cineva care a băut puțin mai mult se strecoară afară să ia o gură de aer, se împiedică de una dintre cărămizile grătarului ăluia blestemat și-și sparge capul de o altă cărămidă. E un miracol că așa ceva nu s-a întâmplat mai înainte. Știi la fel de bine ca și mine cât de interesată va fi poliția de acest caz. Am schimbat abordarea. Da, în principiu sunt de-acord cu tine. Dar e vorba despre Lee. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel se simțea din nou bine, cu toate că își udase pantalonii și cearșaful. Dar ce miracol! Durerea îi dispăruse din piciorul umflat. Începu să fredoneze o melodie populară foarte iubită, deși nu-și mai amintea toate cuvintele: Cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene! Parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
clipă ei se țin strâns de focul vieții, arătându-ne deodată un chip necunoscut. Dar mai bine să povestesc ce s-a întâmplat cu propriul meu socru, Noah Klinger. El locuia la Bruxelles și eu aici, la Stockholm, dar grație miracolelor tehnicii, pot spune că știam mereu tot ce se întâmplă la Bruxelles. Ca și cum Stockholm și Bruxelles ar fi două jumătăți de sferă bine sudate, într-o perspectivă cosmică. Socrul meu, Noah, se trezea în fiecare dimineață la ora șase, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
frământau chiar în prezent, acum când se găsea în fața unei porți, încercând zadarnic să ajungă până la butonul soneriei familiei Fischer. Dudu dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se încăpățânase, așteptând mereu un miracol. Și iată, se pot întâmpla chiar minuni în această lume cenușie a nordului! Prin geamul aburit al porții, Dudu o zări chiar pe Nina coborând scările sprintenă, poate pentru că nu-i plăcea liftul vechi. Era puțin cam palidă și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Scântei noi apăruseră în ochii mei. Cântam. - Sunt pregătită să te urmez până la capătul muzicii! Oleg începuse să cânte aria geniului gheții: Atotputernică iubire, te recunosc din nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și natura oamenilor ca un miracol! Poporul gheții intona acum imnul iubirii: Iată, iată, suntem din nou împreună pentru a mărturisi iubirea și bucuria, deși vom muri în ger și dinții ne clănțăne în gură de frig! „Cupidon“ și „Eros“ răspundeau cu o voce dublă: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]