2,450 matches
-
dimineața, am găsit-o pe jos lângă patul meu. Ațipise cu capul rezemat pe mâna mea, istovită. Am fost încercat de un sentiment tulburător și am mângâiat-o pe ceafă. Atunci s-a trezit și s-a uitat la mine mirată. Am tras-o spre mine și i-am sărutat fruntea înghețată. Atunci mi-am dat seama, în cel mai simplu clip, c-o iubeam. Ca pe cea mai credincioasă prietenă. În prima zi a lunii februarie am luat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zic că valorează mai mult decât îți închipui. Ții în mână o bucată din Cruce, un fragment de lemn stropit cu sângele Său. Era cât pe-aci să-l scap jos. - Și de ce mi-l dai mie? l-am întrebat mirat. - Vreau să-l duci la Aquileia și să-l dai patriarhului. Îmi amintesc cât de nedumerit am rămas. - Știi bine că din Aquileia n-a rămas decât un loc pustiit. Cui ar trebui să-l dau? Celui care se crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Am rămas uluit și mi-am adus aminte de ce spusesem cu mulți ani înainte; am repetat fără să-mi dau seama: - Dacă o să trăiască, ar putea să devină și rege. Regina s-a întors și s-a uitat la mine mirată. - Ce vrei să spui cu asta, Stiliano? Mi-am trecut palmele peste față. - Când am fost trimis să-i fiu magistru la curte, în ziua în care i s-a tăiat părul și i s-au încredințat armele, un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
punct: - Gânduri, Ansoald, doar niște gânduri acolo. Când am fost din nou față-n față cu Rotari, l-am luat tare: - De ce nu mi-ai spus și mie că ai fost la Gundeperga? S-a uitat la mine la început mirat și apoi furios. - Fiindcă am uitat. M-a chemat să mă-ntrebe dacă mai știam ceva despre tine. De ce te frămânți ca un amant gelos? Mi-am zis că eram un nerod și n-am reușit să spun decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nelegiuit ce fusese; pe tronul său stătea tricapitolinul Felice, care însă nu căpătase încă numirea de patriarh. La Grado, în schimb, Primigenio ducea o viață de sfânt, îngrijindu-se de sufletul celor care doreau să-și deschidă inima. Am întrebat mirat: - Dar acolo nu e un episcop arian? Ca de obicei, Adeodato n-a comentat, răspunsul lui fiind unul direct: - Este o chestiune între ducele Grasulf și ducele Lupo de Treviso; amândoi pretind să-și aleagă preoții preferați. Am reținut acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-l convingă că papucii nu se cumpără fără probă, dar nimic - și, În cele din urmă, Îi spuse proprietarei că le cumpăra pe toate - smochingul cel micuț, papionul, cămașa albă brodată, chiar și pantofii. — Rămâne Îmbrăcat? Întrebă patroana privind mirată etichetele ce atârnau din costumul cel nou al lui Kevin. Da, răspunse Maja privind numerele verzi care pâlpâiau pe casa de marcat. Suma Îi păru Înspăimântătoare. Magazinul acesta era rușinos de scump. Nu se poate cheltui atât pentru o hăinuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Facem și proiecții de filme, spuse Aris Îngrijorat de tăcerea absentă a Majei. Am organizat o antologie de filme despre vampiri. Mâine va fi Bram Stoker’s Dracula, de Coppola. — Despre vampiri? V-ați apucat de cinematografie comercială? spuse Maja mirată. Aris practica boicotul cinematografului american. Spunea că audiovizualul este cea de-a doua mare industrie a Statelor Unite, după fabricarea de armament - și, cum economia este singurul indicator real În societatea contemporană, asta demonstrează că audiovizualul este o armă foarte puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
postul de poliție, de căruciorul cu apă minerală și de grămada de cărucioare pentru valize. Sarah voi să ia unul, dar Antonio nu-i dădu voie. Ducea el valiza. Cum altfel? Dar nu mai lucrezi? Îl Întrebă Sarah privindu-l mirată. — Mi-am luat o perioadă de vacanță, răspunse Antonio. Am o cădere nervoasă. — Atunci de ce nu vii cu mine? spuse fata. Cumpărăm biletul la aeroport. Știu că nu ești tipul de om care să facă intempestiv ceva, dar fă-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scoși afară cei care nu au treabă, iar zona să fie izolată cât mai repede posibil. Nu mai e nimic de adăugat. Totul e foarte clar - și În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil. Un polițist palid și mirat, cu săculețul de probe În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
imediat după ce un călugăr tânăr dăduse cu ochii de Zogru, ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de un halou verzui, de o lumină stinsă și iradiantă. Figura lui, ușor mirată, ușor nedumerită, semăna cu a unui om luat prin surprindere. Își ținea mâinile pe lângă trup, cu palmele întinse, cum încercase să împingă sugativa lemnului. Hainele albe, murdare și mototolite, păreau acum un singur veșmânt, care se răsucea pe corpul întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă. Trăsnită de o lovitură nevăzută, se opri brusc. Împietrise. Femeia s-a întors mirată și a întrebat-o cu ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena îndeaproape. Vântul și ploaia deveneau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să caut copacul fermecat! Știam eu! Cum te numești? David! răspunse băiatul cu vocea tremurândă. Dar tu cine ești? Nu contează cine sunt eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul fermecat. Cum? a întrebat David mirat. Totul este să ai încredere în mine și vei vedea. Știu că nu prea par de încredere, spuse creatura cu o privire dubioasă, dar am puteri magice. Bine atunci, să mergem la drum! Pe zi ce trecea, noul partener al
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un băiat care nu mai fusese hrănit de o săptămână. Bea vin și ochii îi străluceau de entuziasm. Am băut și eu vin și m-am uitat la fiul meu, gândindu-mă la viața pe care avea s-o ducă, mirată că era deja bărbat, doar cu câțiva ani mai tânăr decât fusese tatăl lui când îl văzusem eu pentru prima oară în casa tatălui său. Pe muchia dinspre maturitate, Re-mose era cu o jumătate de cap mai înalt decât Nakht-re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cele douăsprezece gloanțe și țintele de probă, am văzut că nimerisem exact acolo unde țintisem, și atunci am știut că dac-aș vrea, aș putea să trag perfect, și atunci s-au pus țintele pentru concurs, și atunci am rămas mirat, pentru că nu mai văzusem niciodată astfel de ținte, nu erau ca țintele simple, obișnuite, ci mult mai mari, aveau forma unui bust de om, iar cercurile se aflau în partea stângă, în dreptul inimii, și atunci mi-a venit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca să-ncercăm să-l ajutăm pe tata, la care mama mi-a spus că nu, am venit să ne distrăm și, umezindu-și buzele, s-a răstit la mine să-mi țin gura. Când am ajuns la patru, am rămas mirat, pentru că acolo era doar o singură ușă în loc de patru, ca la celelalte etaje, iar pe jos, pe ciment, era întinsă o carpetă, de parcă nici n-ar fi fost casa scărilor, ci un antreu, însă mama nu s-a mirat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strigă el, silind-o să se dea Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin? Marie dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul aș regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur pentru a se Întoarce În cameră. Își luă holsterul, Îl pregăti, strecură arma Înăuntru și ieși, cu privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă timp să deschidă gura. - Avem treabă, te aștept jos. Se răsuci imediat pe călcîie. Lucas se feri la timp de cosița grea care-i trecu pe sub nas, răspîndind un ușor parfum. ZÎmbi deschis uitîndu-se la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
întrerupe Maggie. Joanne, noua ta menajeră. Vrea să știe unde îți ții sacii de aspirator. O privesc fără expresie. — Ce anume ? Sacii de aspirator, repetă Maggie calmă. Nu dă de ei. — Dar de ce să bage aspiratorul într-un sac ? zic mirată. Pleacă undeva și vrea să-l ia cu ea ? Maggie se uită la mine de parcă nu știe dacă glumesc sau nu. Sacii care se pun în aspirator, spune cu blândețe. Cei în care se adună mizeria ? Ai așa ceva ? — A! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu inele de argint. Ar trebui să faci și tu ceva spontan, măcar o dată la o mie de ani ! Ar trebui să vezi lumea ! Îmi prinde mâna. Samantha, vino în India. Acum ! — Ce să fac ? zic izbucnind într-un râs mirat. Nu pot să vin cu tine în India ! — Îți iei o lună liberă. De ce nu ? Doar n-o să te dea afară. Vii cu mine la aeroport, îți luăm bilet... — Freya, ești nebună. Serios. O strâng de braț. Te iubesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te rog. Flutură scurt din mâini și, simțindu-mă ușor stânjenită, mă așez pe un fotoliu. Trish se așază pe un scaun împletit de alături și își bea cocktailul. Te pricepi la Bloody Mary ? mă întreabă din senin. O privesc mirată. — Nu contează. Trage iar din țigară. Te învăț eu. Poftim ? — Cum îți mai e ? mă întreabă, dar continuă înainte să apuc să-i răspund. Mai bine ? A, uite-l și pe Eddie ! — Salutare ! Ușa se deschide și domnul Geiger intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sigur ce umplutură preferați, spun. Evident, data viitoare n-am să mai fac atâtea... — Măi să fie ! Trish pare complet bulversată. Culege un steguleț și îl citește. „Friptură de vită în sânge, salată verde și ridiche”. Ridică ochii spre mine, mirată. Dar n-am cumpărat carne de vită de nu mai știu când ! Unde ai găsit-o ? — Ăă... în frigider ? Mai devreme m-am uitat în frigider. Probabil că mâncarea îndesată acolo ar ajunge o săptămâna pentru o întreagă țărișoară africană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
târziu aud pași tropăind pe parchetul din hol. Trish. Îmi pliez fără zgomot mobilul, îl bag în buzunar și iau un broccoli. — Cum merge ? mă întâmpină glasul lui Trish. Cum stai ? În clipa în care intră în bucătărie pare ușor mirată să mă găsească exact în același loc în care m-a lăsat. — S-a întâmplat ceva ? — Tocmai... treceam în revistă ingredientele, improvizez. Ca să văd dacă am tot ce-mi trebuie. Nici nu apuc bine să zic asta, că de după ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În ciuda faptului că s-a spălat pe mâini, sub unghii și în cutele pielii bătute de vânt încă mai are pământ. — Aș putea să vorbesc cu mama. Ea gătește foarte bine. Te-ar putea învăța chestiile de bază. Îl privesc mirată, aproape râzând. — Adică tu ești de părere că ar trebui să rămân? Parcă nu mai devreme decât adineaori m-ai făcut escroacă. Scutur din cap, strâmbându-mă ușor de la crema de mentă. Trebuie să plec. — Păcat. Ridică din umeri. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare ție că miroase a iasomie ? — Ăă... îmi întind vag brațele. Poate că nu. Mai bine nu zic nimic de uleiul meu de baie Jo Malone în momentul ăsta. Și și mai bine, niciodată. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pune în brațe o revistă. În spatele nostru, Trish deschide o sticlă de șampanie. O să-ți stea foarte bine. O fată atât de drăguță ca tine trebuie neapărat să-ți facă ceva la păr. Citește-ne și nouă previziunile. — Previziunile ? zic mirată. — Horoscoapele ! Annable țâțâie din buze. N-o prea duce capul, așa-i ? adaugă în șoaptă către Trish. Nu prea, murmură Trish discretă. Dar spală senzațional. Deci asta înseamnă să fii o femeie care se respectă. Să stai cu bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]