3,438 matches
-
în toată splendoarea lui. Creștinul ortodox, asemenea poetului creștin-mistic, trebuie să fie permanent îndrăgostit de cuvântul ales. În nici un cuvânt nu trebuie să ajungă pustia autorului sau prostia vorbitorului. Cuvântul trebuie să fie religios, ca să curgă deodată cu întreaga sa mireasmă. Fiecare cuvânt bun este o mlădiță a Pomului vieții Neamului, care este Limba noastră. Limba dulce este pom al vieții. (Pilde 15,4) Cuvântul bun arată altruismul autorului. Cuvântul ales trebuie să fie pur și simplu o revărsare de har
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
jertfa sfântă. Cuvântul trebuie să fie pentru om o liră care să-i încânte sufletul, nu să-i răsune-n buzunar. Cuvântul ca și creștinul trebuie să ardă în spiritul lui, ca să lumineze. Cuvântul frumos înflorește într-o simultaneitate de miresme. Cuvântul ales este o onomatopee a frumosului. Cu cuvântul creștin trebuie să avem o legătură, nu superficială ci spirituală. Cuvântul ca să rodească plăcut mirositor trebuie lucrat, nu cu acreală, ci cu acrivie. Frumusețea și boieria înțelepciunii o dă cuvântul ca
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
al Limbii noastre, gătit în straiele populare țesute din aurul duhului, din azurul agoniselii, din argintul rugii și din rubiniul jertfei. Toate cuvintele Psaltirii împletesc în creștin corola fericirii. Doar Cuvioșii și Sfinții, cât sunt pe pământ, se hrănesc cu mireasma mărgăritarelor cuvintelor sărace, simple dar împlinite în har. Păcatul este ghimpele care-și înfige spinii în petalele suave și delicate ale cuvântului. Cuvintele alese sunt faguri și vin, melodioasă chemare și pâine dăruită. Limba dacoromână-protodaca are licență divină. Limba noastră
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
preaales. Limba dacoromână s-a scris în Pisania Carpatină a Neamului cu duh de lumină și jertfă de sânge. Toate dorurile și doinele trecutului străbun au fost strânse în vioara fiecărui cuvânt al Limbii noastre. Toate cuvintele Limbii noastre sunt miresme de zări și petale de-azur. Toate cuvintele Limbii noastre, croite din freamăt de litanii și lujeri de borangic, sunt lacrima de seară și cântecul dimineții în oblăduirea serafică a dumbravei primăverilor în care surâd sfintele răzvrătiri. Fiecare cuvânt al
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
nevoie pentru mâncarea de azi! - Mă gândeam la ce-a fost cândva! ...le răspunse Costică la amândouă odată. Sorbi ultima înghițitură de cafea, bău și vinul din pahar, se ridică de la masă și plecă și el prin grădină ...să adulmece mireasma tufelor de busuioc. ----------------------------------------- Notă : Eroii țărani ai acestei povestiri, vorbesc în jargonul local al Jiului de sus Ion C GOCIU Târgu Jiu, 24 iunie 2016 (Sânzienele, Drăgaica) Referință Bibliografică: Ion GOCIU - LA UMBRA UNUI FAG ROTAT / Ion C. Gociu : Confluențe
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
ei de suferință pătrunsese o rază de speranță și ea se simțea mai bine, acel sentiment creștin pe care îl trăia era minunat. Soarele strălucea mai departe frumos pe cerul de primăvară, pomii înfloriți și atâtea flori frumoase își răspândeau mireasma lor, păsărelele îi incântau pe cei ce își luau timp să le asculte cu atâtea triluri minunate. Natura întreagă cu o deosebită elocvență dădea tuturor o puternică mărturie despre existența unui Creator plin de iubire. Referință Bibliografică: O RAZĂ DE
O RAZĂ DE SPERANȚĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360149_a_361478]
-
și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășie înroșindu-și florile albe în cireșe te aștept Evă tăcută și caldă pe marginea unei veri de păcat și ispită să-ți scutur pe trup copacii grei de flori și miresme primăverile nu se mai întorc deși ai impresia că totul se repetă iar și iar... (știu de ce se scutură magnoliile... nu știu de ce mă sărutai mușcat atunci când eram ... Citește mai mult atunci când se scutură magnoliile)mi-ai atins buzele cu
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
se odihnea mirată în palma tavin inserări de vise și lumiultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășieînroșindu-și florile albe în cireșete așteptEvă tăcută și caldăpe marginea unei veri de păcat și ispităsă-ți scutur pe trupcopacii grei de flori și miresme primăverile nu se mai întorcdeși ai impresiacă totul se repetăiar și iar...(știu de ce se scutură magnoliile...nu știu de ce mă sărutai mușcatatunci când eram ... XXX. POKER, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 609 din 31 august 2012
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
în această rugă de floare! Alungă-mi din păr frunzele veștejite! E atâta primăvară în bulbul de floare, că rodul lui dă binecuvântare și pace. In cuibul Nădejdii, Credința e Floarea românului, ce nu-și scutură niciodată petalele, ci numai mireasma. Cu zăvoare de crin. ferestrele inimii îmi sunt închise... Ce Floare mi le va deschide? Cine mi-a luat mugurii Copilăriei și-a pus în loc răsad de abanos? Lăsați Copiii să crească prin flori! Lăsații să pună răsad cu mânuțele
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
Lăsați Copiii să surâdă a floare! AȘ VREA Sufletul Copilăriei, să crească ca un Copac cu flori... Să-l altoiască albinele cu credința lor... Din fructele adolescenței să dea tuturor... Din crengile mature să-mpletească coșuri de flori... Trunchiul secular, miresme de cărți să rodească... BINECUVÂNTARE DE CRIN Floarea... Între cer și pământ, Pământu-i e pâine și Ceru-i este vin. Din iia florilor Inima lui Hristos e țesută de mânuțe de prunci... Lumina... Floare de taină. În candela ei, arde
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
să rodească... BINECUVÂNTARE DE CRIN Floarea... Între cer și pământ, Pământu-i e pâine și Ceru-i este vin. Din iia florilor Inima lui Hristos e țesută de mânuțe de prunci... Lumina... Floare de taină. În candela ei, arde copilăria noastră. Mireasma florii e o chemare. Sau o amintire dintru-nceput? Atât de aproape îmi sunt Florile... Le simt răsuflarea. În Tainele lor mă descopăr pe mine. Gândurile albe mi se aprind din polenul lor... Lumina florilor mă filtrează, ca pe o
PRIVIND FLORIILE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359797_a_361126]
-
coapse spre el,făcând din nou schimb de perechi.Dupa câteva mișcări ,dansul se sfârși în aplauzele celor ce ii priveau,iar fata uitându-se după cel cu care dansase ,observă că nu mai era.Chiar și acum mai păstra mireasma parfumului,ce o învăluise .Față îi promisese două dansuri,așa că atunci când cel de-al doilea începu,John îi întinsese mâna și o invită să danseze.Inca nu și-l putea scoate pe acel bărbat misterios din minte așa că,în timp ce dansa
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
ca o rază țâșnind dintre nori, Stârnești în mine primele ninsori Și mă condamni, în felul tău solemn, Că sunt tot mai străin la orice semn. Cu visele în alte primăveri, Zborului frânt nimic nu îi mai ceri. Ca o mireasmă smulsă de pe flori, Tu ești parfumul clipelor din zori. Ești gândul meu din fiecare rând. O, muza mea, oare de ce te vând? RUGÂNDU-MA LA CER Cum nu știu clipa-n care voi muri, Îngenunchez în fiecare zi, Cu-aceleași
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
furați de toamne. Te chem cu orice rugăciune Iubirii să îi punem coarne. Să alungăm melancolia, În plete să ne ningă prunii. Te mai aștept în fața porții Să fii mireasa mea și-a lunii. Iubito, au înflorit salcâmii Le simt mireasma lor în piept. Stingher, la marginea genunii, Cu-același dor, te mai aștept. METAFORA GERMINALĂ Figură de stil mai galantă, Un giuvaer cioplit din daltă. Născută din cuvântul nerostit, Din aluatul încă nedospit, Din licărire de scânteie, Din gândul ne
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
de vers înfometate. Bardul, cu câinii albi și iuți, Alungă strigoii prin munții cărunți. La castel, prinți și Ilene Cosânzene Se prind în joc, cu brâu de sânzâiene. Cu buzele dulci, ca boabele de struguri, Zânele-și ard, în lumini, miresme de ruguri. Ecoul iubirii, ferit de blestem, Se pierde pe vale precum un recviem. Din Ruga lui Goga, ca un blestem pe rană, S-aprind lumini în inimi, în glia transilvană. La Ciucea steaua lui nestinsă, Rămâne-n veșnicii aprinsă
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
o ia deseori, drept realitate. Afirmațiile mele sunt fundamentate pe materia elevată a acestor tomuri, admirabil inspirate. În tezaurele auctoriale: “Eseuri și alte povestiri”, “Povești, povești...”, “Îndrăgostiți de arta cuvântului”, și chiar în grădina mirifică a poeziei eliziene, plutește acea mireasmă a iubirii, care izvorăște din grația unicei substanțe divine, substanță divină devenită izvorul tuturor lumilor. Aceasta este matricea opalică, purtătoare de Mir Hristic, în care autoarea a topit substanța imaterială a gândurilor și cuvintelor, reformată la temperatură alchimică în opere
O ORIGINALĂ ARHITECTURĂ MEDITATIVĂ ÎN OPERA ELIZEI ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359851_a_361180]
-
Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cum să te chem în curte Când TU curtea-mi ești Hai pășește în casa mea Dacă îi cunoști adresa Că eu am uitat de ea Și îi tot caut mireasma Cum să te pot chema Când nici nu știu cin-te chema Dar, hai pășește în casa TA Covorul e doar al tau Doar praful e de la mine Restul sunt închipuri de duzină Cum să fac să te fac intrat
CHEMAREA TA de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359923_a_361252]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Întreaga natură în perioada primăverii are un farmec irezistibil. Contemplând renașterea naturii la viață, și toată mireasma primăverii, oamenii încep să se bucure că trăiesc și că au parte de încă o primăvară. Deși sunt și oameni ce uneori fiind cuprinși de necazuri nu mai văd frumusețea acestui anotimp. Alții deopotrivă în mijlocul necazurilor ce le au, se
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
De altfel era pe punctul să se împace cu prima lui soție cu care de ceva timp în urmă reluase legătura. În următoarele dimineți soarele răsărea cu aceași frumusețe luminând totul și înfrumusețând natura. De asemenea anotimpul primăverii își răspândea mireasma sa îmbătătoare peste tot, iar oamenii alergau care încotr-o prinși în iureșiul nesfârșit al vieții. Referință Bibliografică: ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
putut închipui cum arătam, nici eu, și nici, mai ales, femeia. însă, auzeam vecinele cum vorbeau între ele, chiar și cum își dădeau coate: ''ce bărbat frumos, păcat că nu vede! m-aș culca o noapte cu el.'' atunci simțeam mireasmă de femeie. voi ați simțit vreodată parfumul de femeie, când are chef să facă dragoste? dar, ați mai avut timp de asta?! orbii au tot timpul din lume; în ochii lor nu se face niciodată dimineață și dacă apucă să
CULOAREA IUBIRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359996_a_361325]
-
Toate Articolele Autorului Din dor în dor îmi trece clipă Când depărtarea ne desparte Și simt tristeții doar aripa În zborul meu spre mai departe. Mi-e sufletul o pasare ce zboară Și îl găsesc mereu în drum spre tine Mireasma ta o simt pe vânt cum vine Și-n brațe mă cuprinde mai spre seară. Și stăm așa, în doi, îmbrățișați Dșsi distanță mare ne desparte Și-mi pare că de tine iar am parte Și că am fi din
DIN DOR ÎN DOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359563_a_360892]
-
Gabriela și Crucișetorul Potemkin de la Odessa?! Femeia își dorește niște sturioni, bine călcată, rigidă pînă la Jonny Walker cu gheață, cînd are impresia că Dumnezeu este etern, contribuabilul lovit de sentimente și Lupoaica din Piața Romană hrănită de municipalitate cu miresme de salam de Sibiu. Orice ritual este decadent, frunze de salcîm lovite de amnezia ploilor de toamnă. Eram la Paris cu Anna Pavlovna, povestea Carpentier, femeia cu valuri lăuntrice, aducătoare de uitări pe o temă cu variațiuni - că ce altceva
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
găsit cuibul în trupul tău, lăsându-ne pe noi lupi flămânzi să-i adulmecam doar urmele pașilor și să-i pierdem urma în beatitudinea parfumului tău încât mi se pare că nici nu ai trup ci ești doar o încântătoare mireasma căreia doar iubirea mea i-a dat înfățișare de femeie. Referință Bibliografica: Iubitei (eu știu că doar auzul ...) / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
IUBITEI (EU STIU CA DOAR AUZUL ...) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359597_a_360926]
-
În corzile de suflet pe liră ți-am cântat, Prințesa mea de suflet, tu nu m-ai ascultat! Am rătăcit prin noapte, în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin de floare mireasma ți-am cătat, Prințesa mea de suflet, atunci m-ai îmbătat! Ți-am strâns în palme lacrimi și ploaia m-a udat. Te-am căutat prin valuri, dar sare-n ochi mi-ai dat. Prin urme de omăt ți-am
PRINŢESA MEA DE SUFLET de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359588_a_360917]
-
ființa. Să prindă rădăcini în pământul sufletului nostru. Arta poetică nu trebuie definită, pentru că inefabilul nu se definește. Nici Duhul Poeziei nu se definește. El suflă și vălurește apa din noi. Apoi vindecă, tămăduiește de orice boală. Cu lingoare. Cu miresme. Cu foc și cu apă. Chin dulce. Cruce. Stigmat. Povară ușoară. Așa cum spune și Grigore Vieru: „Nu pot până la capăt / Cântecul duce. / Scriind, / Parcă-aș ara cu o cruce” (Stare). Mama ca prototip existențial, arhetipul Fecioarei este sinonimă la acest
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]