2,504 matches
-
tronului -, se regăsește în cărțile populare, acolo unde este proiectat un întreg cod al regalității și al investirii itinerante, prin descrieri ample ale treptelor inițierii și ale probelor la care este supus cuceritorul "universului împotrivă", acesta fiind construit pe structuri mitologice de sorginte antică. Din suprapunerile nivelelor laic, religios cult și religios popular și din infuzia de elemente orientale, prin cultura islamică, literatura locală preia și dezvoltă cronotopoï și bestiare care apar apoi în Istoria ieroglifică, în Jitii, în Viața și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a acestei literaturi poate fi identificată în forma magiei populare "teoretico-practicistă" (Ciobanu 97) din cărțile de prevestire și de ghicit (Astrologhie, Gromovnic, Obrociri de zile, Cărți de visuri, Oglinda norocului etc). Eliade identifica în ele, stabilindu-i suprarealului o sorginte mitologică, urmele unei cosmogonii și ale unor tehnici arhaice cu valoare antropologică, reținute ulterior în imaginarul medieval ("Cărțile populare în literatura română". Meșterul Manole 151-65). Dintre scrierile de prevestire, cărțile cu conținut astrologic se bucurau, probabil, de cel mai numeros public
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relației dintre formă și obiect. Prin mythos, obiectele capătă narativitate și, astfel, devin artistice. Dar miturile nu corespund cu o gândire a unei națiuni ci cu limbajul care le construiește. Istoricitatea complexă a operei pleacă de la interpretările simbolurilor și sensurilor mitologice. Totodată, narativitatea simbolică dată de mitologie pune opera într-o zonă a nevăzutului și a descifrărilor. De aceea ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează prin tradiții și prin credințele poporului în mistere. Spiritul uman
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
forma ideii însă cu forța redării unei realități ficționale care depășește condiția umană. De aceea mitologia este de tip simbolic și evhemerist; iar cu ajutorul creației se poate ajunge la apoteoză. Înțelegerea mitologiei înseamnă descifrarea semnificațiilor operelor de artă în timp ce simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice. Din punct de vedere ontologic, mitologia reprezintă punctul de plecare al interpretării operei de artă în istoricitatea sa. De aceea, ideea de mythos este înțeleasă ca originea simbolului și a misticului operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mitologia este un subiect "pur ideal enunțat în formă istorică"32. În acest sens mitul este înțeles ca o descripție metaforică a fenomenelor naturale. Mitologia este strâns legată de idee și devine o mitologie a rațiunii: "aceasta este originalitatea gândirii mitologice - să joace partea gândirii conceptuale"33. În perioada antică mitul are capacitatea de a oferi spiritului grec o predilecție pentru ceea ce trece de la vizibil la invizibil: mitul este o propoziție neadevărată care lasă loc să fie descoperit adevărul. Astfel, în jurul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existența pentru a-și recăpăta statutul de singura realitate și artă a adevărului. Pentru a înțelege arta ca variantă a realității putem apela la simbolurile artei tragice grecești care au în construcția lor ontologică simboluri și reprezentări ale spațiului divin, mitologic, dar și ale fantasticului. În acest sens, Schlegel 24 arată cum corul, ca simbol al artei grecești, simbolizează distrugerea barierei dintre spectator și scenă, spre deosebire de perioada medievală, când actorii și spectatorii împărțeau aceeași realitate. Scena artei grecești simbolizează realitatea spectatorului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
De exemplu, în cadrul idolatriei, un simbol este identificat cu un zeu sau descris în asociere cu un personaj mitic. În cadrul dramei, actorii intră în rolul personajelor pe care le interpretează prin intermediul semnelor și al simbolurilor. Pictura sau sculptura oferă imagini mitologice sau supranaturale. Astfel, elementul comun în toate cazurile este utilizarea (aparentă) a simbolului. Din punct de vedere ontologic, simbolul se află într-o relație de identificare cu originalul, identificare ce are loc prin intermediul jocului. Orice abstractizare a obiectelor este refuzată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
proces de schimburi de simbol se face prin intermediul cuvântului. O numire poate surveni în urma unei ironii sau a unei exagerări pentru a transpune în scenă gravitatea sentimentului experimentat. Prin intermediul metonimiei, narativitatea rămâne mereu vie și jucăușă, oferind înțelesuri noi simbolurilor mitologice. Prin intermediul hiperbolei, aplicabilă atât în arta vizuală, cât și în arta scrisă, se produce o schimbare de dimensiune. Utilizarea hiperbolei are ca scop accentuarea impresiilor și oferirea unei scene terifiante, apocaliptice. Simbolizează trecerea de la spațiul real la spațiul ficțional. Totodată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
F.M. Dostoievki, la Luis Caroll sau F. Kafka. Prin intermediul personificării, imaginile artistice ale unui animal sau obiect abstract posedă calități omenești. Acest trop ontologic este strâns legat de mitologie și de simbolurile ce apar în diferite câmpuri culturale de natură mitologică. Personificările sunt folosite în pictură, sculptură, dar și în arta literară și poezie. În Alice în țara minunilor animalele posedă grai și au manire umane. În pictura Vântul de J. Battista Tiepolo, vântul este personificat sub forma unei ființe umane
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de cultura unei regiuni geografice și de tradițiile sale. Astfel, putem identifica școlile și curentele artistice prin care definim și interpretăm o serie de picturi. Folosirea atentă a anumitor elemente (modul de redare, intensitatea culorii), a anumitor motive (literare sau mitologice), a anumitor idei (religioase sau fantastice) definește forma finală și compoziția picturii. Totodată, există o relație intimă irefutabilă între natură și pictură. Arta și natura au o natură asemănătoare și pot fi înțelese ca "o apreciere personală, reprezentată prin senzații
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în natura statică, înțeleasă ca bodegones, se folosesc diferite elemente din viața socială ducând spre reprezentarea unei imagini statice sociale. Sau în arta vedutelor picturale oferă, cu ajutorul imitației, decupaje reale sub imboldul sentimentelor. Autoportretul sau pictura figurativă oferă figuri sociale, mitologice, alegorice sau imaginare. Ele duc la înțelegerea societății și a tradițiilor unui spațiu restrâns. Valoarea și experiența lor estetică transformă natura picturii într-una ideală. Acest lucru se poate observa în Compoziție suprematistă de Kazimir Malevici, ce redă perfecțiunea obiectivă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
antropologie culturală și socială, sociologia și filosofia culturii, mitologie, etnografie. O secțiune însemnată a operei sale o constituie studiile de mitologie, autorul numărându-se printre cercetătorii care au făcut pasul important de la mitografie (acea „fază [...] lungă de tatonări și explorări mitologice”, ilustrată, între alții, de Tudor Pamfile) la mitologie. El opinează că „în fond mitologia este sarea oricărei culturi, expresia creației majore a tuturor experiențelor transculturale. Nu poți cunoaște capacitatea de creație spirituală a unei comunități etnice sau naționale fără să
VULCANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
structural și ideativ”, fiecare deschizând alte perspective și solicitând alte soluții. În varianta finală, mitologia românească nu este văzută ca una creștină, arhaică (daco-romană), nici ca o mitologie necreștină (tracică sau latină), ci ca „sinteză integratoare a celor două straturi mitologice - dac și roman - cu zestrea lor și influențele mitice alogene, ponderea căzând însă pe structura, viziunea și tematica remodelate în perioada medievală”. Cartea urmărește să demonstreze capacitatea „de creație a românilor în mitologie, una din fațetele cele mai expresive ale
VULCANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
primare (credințele populare, așa cum se prezintă ele în lucrări de mare probitate) și limbajul greoi, adesea obscur. Fenomenul horal (1944) examinează „realitatea culturală horală”, înțeleasă ca element de permanență al culturii române, iar Coloana cerului reconstituie „forma originară și conținutul mitologic al unuia dintre cele mai vechi și mai semnificative monumente ale culturii arhaice românești”, care la origine a avut bradul ca arbore cosmic și este un „produs agropastoral” uranic, ultima lui fază fiind o plăsmuire cultă majoră: Coloana infinită a
VULCANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
ale culturii arhaice românești”, care la origine a avut bradul ca arbore cosmic și este un „produs agropastoral” uranic, ultima lui fază fiind o plăsmuire cultă majoră: Coloana infinită a lui Constantin Brâncuși. În Măștile populare (1970) V. extrage implicațiile mitologice ale acestor forme de folclor ludic și propune o nouă clasificare a lor. SCRIERI: Chestionar mitologic, Târgoviște, 1938; Două tipuri de mitologie română, București, 1944; Fenomenul horal, Craiova, 1944; Boșimanii, București, 1967; Etnografia: știința culturii populare, București, 1968; Etnologie juridică
VULCANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
produs agropastoral” uranic, ultima lui fază fiind o plăsmuire cultă majoră: Coloana infinită a lui Constantin Brâncuși. În Măștile populare (1970) V. extrage implicațiile mitologice ale acestor forme de folclor ludic și propune o nouă clasificare a lor. SCRIERI: Chestionar mitologic, Târgoviște, 1938; Două tipuri de mitologie română, București, 1944; Fenomenul horal, Craiova, 1944; Boșimanii, București, 1967; Etnografia: știința culturii populare, București, 1968; Etnologie juridică, București, 1970; Incașii, București, 1970; Măștile populare, București, 1970; L’Écho de quelques monuments mégalithiques dans
VULCANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
o figurație asociativă a istoriei individuale, traversează scena: Sirenele (la Dragoș Protopopescu, I. M. Rașcu, Tudor Vianu), Valpurgiile și Sfinxul (la Dragoș Protopopescu), Valkyriile „care aleg morții” (la Ervin, adică Ovid Densusianu în postura de poet). Direct sau în expresie mitologică, e un spațiu al inițierii (Dragoș Protopopescu, Sabat, Eleusis, Walpurgis, N. Davidescu, Rugă). Sau unul al dezolării - al obsesiei tanatice proiectate hiperbolic în orașul-cimitir la Bacovia, în sumbra lume a cavourilor la I. M. Rașcu, în viziunea apelor Styxului la
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
mi se clatină mersul. Râd și mă cațăr cu fânul pe clăi. Sună zefirul în mine neștersul /Imn pentru flacăra ochilor tăi” (Dans euforic, din volumul Frumusețe continuă). În versurile ulterioare culegerii Dragoste (1968) registrul tematic se îmbogățește prin explorarea mitologicului de sursă îndeosebi folclorică, autohtonă. În Inia Dinia (1971) simbolul iubirii e un Orfeu feminin care străbate infinitul călare pe Galben de Soare, metaforă a inspirației. Z. se încearcă și în teatru, dar Gheorghe Șincai sau Lumea și cucul sunt
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
de altă parte, deoarece filosofia comunistă presupune că națiunile capitaliste sunt prin natura lor războinice și „imperialiste”, aderența occidentală față de lege și ordine și opoziția la agresiune și subversiune sunt interpretate ca simple deghizări ideologice ale politicilor imperialiste. Această interpretare mitologică a realității din partea ambelor părți invocă aplicarea unor politici pentru a para imperialismul oponenților, iar strategiile respective confirmă, în mintea tuturor celor implicați, interpretarea originară. Marile puteri sunt astfel prinse într-un cerc vicios. La început, teama le face să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
teama unei părți susține frica celeilalte, și viceversa. Prinse în temerile reciproce și angajate în curse ale înarmărilor ce răspund acestora, nici una dintre părți nu este capabilă să verifice presupunerile inițiale de imperialism. Ceea ce a fost la început o percepție mitologică a realității a devenit acum o profeție care se autorealizează: politicile inspirate de teama reciprocă par să confirme corectitudinea asumpțiilor inițiale 22. Problema detectării Concilierea - încercarea de a ajunge la un compromis cu un imperialism nerecunoscut ca atare - și teama
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
artele plastice. Artiștii moderni din America Latină și din Caraibe, ca și predecesorii lor, sunt așadar marcați de o foarte bogată interculturalitate, care le influențează alegerile atât În privința chestiunilor formale, cum sunt culorile, materialele sau figurarea obiectelor, cât și În privința orientărilor mitologice care determină viziunea asupra fenomenelor. Printre acești creatori de artă trebuie să-i menționăm, de exemplu, pe venezueleanul Armando Reveron, pe chilianul Roberto Matta, pe argentinianul Mario Gurfin, pe uruguayanul José Gamarra, pe brazilianul Tarsila do Amaral sau pe mexicanul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
condus camioane. Ceea ce unii și fac. Formă de anihilare a identității prin identificare cu un organism suprapersonal, mulțimea este elementul fără de care eroii nu pot exista. Nimic paradoxal deci în a spune că locul unde mulțimile se manifestă capătă valențe mitologice și datorită informei mase de închinători la zei. La zeii cei noi și trecători. De la Delhi la Maglavit, de la Lourdes la Mekka, e plin pământul de situri și ziduri sfinte. Woodstock este un asemenea loc magic, dar mitul Woodstockului nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
diferite tipuri (nobiliare, științifice etc.): profesor, director, președinte, ministru, duce, prinț, doctor; 5) nume care precizează cadrul etnic sau regional căruia îi aparține interlocutorul: român, francez, moldovean, oltean; 6) nume folosite metaforic: nume avînd trăsătura [- uman] - pui, măgar, floricică; nume mitologice sau religioase: zeiță, înger(aș); nume cu nuanțe calificative sau evaluative: hoț, crai; în funcție de context, acestea reflectă o atitudine favorabilă sau nefavorabilă, peiorativă, ironică a locutorului față de interlocutor (puiule, hoțule); 7) substantive provenite din adjective, prin conversiune - trimițînd către anumite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a mijloacelor limbii sau de la paraverbal. Deși nu există o legătură conceptuală și metodologică între analiza textuală și analiza tematică, aceasta din urmă ar putea fi considerată o specie a celeilalte, fiindcă se aplică unui anumit tip de texte, cele mitologice, folclorice și literare. Analiza tematică este pusă uneori în legătură cu ideea veche despre temă ca factor unificator al unei opere, încît obiectul ei este constituit totdeauna din unități de conținut ale textului. De aici, au luat naștere trei discipline diferite, între
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
își construiește logosfera pornind de la experiențele practice care fundamentează principiile categorizărilor. Aceste experiențe, pe de o parte, țin de condiția general umană, dar, pe de altă parte, diferă în funcție de condițiile naturale, de soluțiile tehnice, de structurările sociale sau de explicațiile mitologice realizate de civilizații. Din acest motiv, chiar ceea ce ține de om în general, care ar presupune categorii similare, nu realizează identități în modul de a vedea același obiect, căci sensul depinde de unghiul de vedere din care se realizează categorizările
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]