6,604 matches
-
pas în conceperea modelului, astfel încât acesta să fie în concordanță cu realitatea organizațională căreia se adresează. Cunoașterea realității organizaționale implică o examinare a scopurilor și obiectivelor acesteia, a resurselor fizice și umane de care dispune și pe care le poate mobiliza, precum și a mediului/climatului în care angajatul este nevoit să-și desfășoare activitatea. Nevoile de instruire identificate în cazul persoanei s-ar putea să nu aibă nici o relevanță pentru obiectivele pe care și le-a propus organizația, situație în care
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și exigențelor profesionale. În asemenea situații putem vorbi de un stres ocupațional sau stres în activitatea profesională. Uneori stresul profesional este considerat ca având un caracter benefic asupra performanțelor angajaților. În asemenea situații vorbim de un „eustress” care motivează și mobilizează resursele individuale. În caz contrar, când efectele stresului se răsfrâng negativ asupra sănătății persoanei vorbim de „distress” (Jurcău și Moldovan, 2003). După evaluarea evenimentelor stresante și a potențialului de care dispune o persoană pentru a-i face față, individul implică
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de personalitate Sunt oameni pe care i-am urma cu ochii închiși până la capătul lumii cu același firesc cu care rămânem impasibili la argumentele altora. Există persoane dornice și capabile a-și pune în valoare calitățile și abilitățile pentru a mobiliza mase, persoane elocvente, dinamice, înflăcărate, cu un simț al direcției dublat de o capacitate naturală de a face din această direcție ținta și sensul multor altora. Între anii 1920-1930, studiile din domeniul conducerii s-au concentrat asupra încercării de a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de-a lungul timpului în literatura de specialitate: Liderii carismatici își inspiră oamenii printr-o viziune, respectiv oferind acestora imaginea unei perspective de succes și precizând pașii care trebuie parcurși pentru a ajunge acolo. Viziunea dă sens, atrage, motivează și mobilizează oamenii. Liderii carismatici stăpânesc tehnicile de comunicare interpersonală împărtășind oamenilor viziunea și direcțiile de acțiune într-o manieră expresivă, simbolică în cadrul unor mesaje cu o mare încărcătură emoțională. Ei fac apel la analogii și metafore pentru a angaja gândirea, imaginația
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
a grupurilor are la bază două postulate principale și anume: 1) actorii politici au conduite raționale și 2) grupurile sunt, ca și indivizii, dotate cu voință în sensul că știu să-și definească interesele, să elaboreze strategii și să se mobilizeze pentru a le apăra. Ambele postulate sunt discutabile. În ceea ce privește primul postulat, raționalitatea unei acțiuni poate fi privită într-un sens foarte strict - atingerea unui scop - sau în unul mai larg, prin raportare la valori, afecte sau tradiții (sfera raționalității este
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
un partid, un candidat, o asociație, o instituție, un activist, un grup de interese. Toți acești actori sunt informați, știu care sunt căile și mijloacele de acțiune care pot produce avantaje politice pentru ei și, astfel, au tot interesul să mobilizeze cetățenii. În felul acesta, liderii politici, în lupta lor pentru poziții politice, precum și instituțiile societății civile prin deciziile luate, contribuie la mobilizarea cetățenilor (cine, când și de ce participă). O serie de studii (Niven, 2004; Rosenstone, Hansen, 2003; Gray, Caul, 2000
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
la nivel local unde se presupune că legătura dintre puterea politică și cetățeni este mai strânsă, cel mai adesea deciziile se iau fără implicarea cetățenilor, fără presiune din partea lor, paradoxal uneori se exercită o presiune din partea puterii politice pentru a mobiliza cetățenii și asociațiile (Denni, Lecomte, 2004, p. 11, Comșa et al., 2004, 36). Situația prezentată cu privire la Franța se regăsește și în cazul altor democrații. Astfel, dacă excludem votul, cea mai mare parte a americanilor (70%) participă la o singură activitate
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
la această formulă provocatoare, care este, Însă, ilustrată de o mare parte a operei sale: „Nu citesc niciodată o carte pe care trebuie să o critic; ne lăsăm atât de mult influențați.”. În aceeași măsură În care o carte poate mobiliza gândirea cititorului, ea poate să Îl și despartă de ce are el mai original. Paradoxul lui Wilde nu țintește, astfel, numai cărțile proaste, ci este valabil În egală măsură și pentru cele bune. Când ești prins Într-o carte pentru a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să negi, totuși, că a vorbi despre cărțile necitite se instituie Într-o adevărată activitate creatoare, făcând apel la aceleași exigențe ca și alte arte? Ajunge, ca să te convingi de asta, să te gândești la toate capacitățile pe care le mobilizează, ca acelea de a fi atent la toate posibilitățile operei, la analiza noului context În care urmează să se Înscrie, de a fi atent la alții și la reacțiile lor, sau, și mai mult, să participi la o povestire captivantă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
extinde granițele propriei organizații pentru a putea controla din ce în ce mai multe domenii de interes (Vlăsceanu, 1993). Tichy și Ulrich (1984) vorbesc despre managerii transformaționali, care sunt capabili să creeze o viziune asupra misiunii organizației, să comunice această viziune celorlalți și să mobilizeze în acestă direcție toate energiile. Autorii diferențiază managerii transformaționali de cei tranzacționali, care caută doar soluții de moment pentru problemele curente. Anterior lor, Hollander (1978) descria conducerea tranzacțională, iar mai târziu Bass, (1985) vorbea de liderii transformativi. Devine evident faptul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
personal, aprovizionare, desfacere, producție (programare, CTC, mecanoenergetic), cu precizarea fiecărui nivel ierarhic. Dincolo de toate aceste profiluri sunt oferite trei calități esențiale ale oricărui manager: o mare putere de muncă, credința în ceva (o puternică motivație) și capacitatea de a-i mobiliza pe alții. O. Nicolescu, I. Verboncu (1996) identifică o serie de competențe necesare managerilor, indiferent de nivelul ierarhic: capacitatea de a decide, cunoștințele manageriale, cunoștințele economice, abilitatea de a dirija oamenii și capacitatea de autoperfecționare continuă. Se consideră că potențialul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Drucker este următoarea: ce înțelegem prin managementul cadrelor superioare? Iată și răspunsurile: prima condiție în managementul cadrelor superioare este de a impune fiecărui manager obligația de a-și concentra întreaga atenție asupra obiectivelor vizate de organizație și de a-și mobiliza voința pentru atingerea acestor scopuri (de a conduce prin obiective și prin autocontrol); structurarea într-o asemenea manieră a funcțiilor managerului, încât să-i permită acestuia obținerea maximului de randament (o structurare convenabilă a funcțiilor managerului); organizarea oamenilor în clase
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
exerciții fizice trebuie selecționate și adaptate, particularităților de diagnostic, stadii de evoluție, vârstă și sex. În atitudinea scoliotică s-au constat bune rezultate cu o gimnastică de tonificare generală, gimnastică respiratorie și abdominală (scolioticul inspiră cu abdomenul contractat fără a mobiliza diafragmul), cu exerciții de tonificare a musculaturii spatelui executate simetric și prin educarea și supravegherea continuă a ținutei corpului. Pentru reechilibrarea bazinului, în cazul scoliozei statice, se recomandă încălțăminte ortopedică și nu numai o simplă talonetă în pantof care ar
OPȚIUNI DE TRATAMENT ÎN SCOLIOZE; ASOCIEREA TERAPIILOR CONVENȚIONALE CU CELE COMPLEMENTARE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
curburii mușchii sunt scurtați, atonici sau hipertonici și vor fi întinși lucrând în contracție incompletă întindere completă, iar de partea convexă mușchii sunt lungiți, contractați și trebuie scurtați prin lucru în contracție completă întindere incompletă. Este greu de admis că mobilizând coloana cu exerciții pasive de întindere, mai ales înclinări de partea corectoare și fără a avea o musculatură capabila sa o mențină, ar duce la un bun rezultat. O mobilizare fără tonificare musculară nu face decât să mărească laxitatea și
OPȚIUNI DE TRATAMENT ÎN SCOLIOZE; ASOCIEREA TERAPIILOR CONVENȚIONALE CU CELE COMPLEMENTARE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
în civilizația umană). În 1933, A. se alătură celorlalte publicații antihitleriste, tipărind articole în care se insistă asupra pericolului pe care îl reprezenta venirea lui Hitler la putere în Germania. T. Arghezi scrie în articolul Punctul mortal: „Hitler reușește să mobilizeze, mai prompt ca în 1914, lumea împotriva patriei lui Goethe.” Aceleași idei sunt susținute de E. Lovinescu și de I. Ludo, ultimul polemizând cu Nae Ionescu și cu A. C. Cuza. Aici Mihail Sebastian își delimitează opiniile (68/1934) de grupul
ADAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
teoria artei și de hermeneutică literară. Ele sunt bogate în referiri la predecesori de autoritate, în citate ample, comentate cu sagacitate, vădind o stăpânire sigură a bibliografiei românești și universale, valorificată elegant. Contribuțiile eseistei se remarcă prin deschidere către interdisciplinaritate, mobilizând, selectiv, arsenalul teoriei și istoriei artei, al filosofiei și esteticii (în măsura în care discursul ei teoretic și hermeneutic are în vedere vizualul, tactilul, percepția, subiectivitatea, imaginile și nu neapărat textul în dimensiunea lui narativă sau îngust lingvistică). Sunt citați și „exploatați” inteligent
ADAMEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285178_a_286507]
-
22 de luni, În noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat În Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de Direcția Penitenciarelor, În ziua cînd la București se serba Ziua Muncii, 1 mai, și tot orașul era mobilizat la defilare. În toamna anului 1954, urmînd sfatul unui fost coleg de liceu, m-am Înscris la examenele de la Facultatea de Filologie, presupunîndu-se că la secția de italiană aș fi avut mai multe șanse de a fi admis decît la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică - fie că e vizitat de o trupă ambulantă de balet sau de un personaj cu calificare cristică, fie că se mobilizează pentru un linșaj sau pentru căutarea unui filon aurifer ori carbonifer, fie că își oferă scena unor reverberări ale miraculosului ori doar rutinelor cotidiene. Romanul Alexandru (1998) aduce o schimbare relevantă de procesare a narațiunii. Formula de aici fusese schițată
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
și în fine intră în redacția „Universului”, ziar în care, până în 1945, publică reportaje diverse, cronici, însemnări de călătorie ș.a. Mai utilizează și pseudonimul Valmar. În stagiunea 1940-1941 la Teatrul Național din București i se joacă piesa Cameleonii (Fără căpătâi). Mobilizat cu gradul de locotenent, este în primul an de război reporter pe front, activitate al cărei rod este volumul Pe urmele bolșevicilor (1941). În 1945, denunțat ca legionar și „răspânditor de otravă antisovietică”, este suspendat din presă pentru cinci ani
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
solidă pe care au dobândit-o săracii din Brasília nu era doar rodul generozității lui Kubitscheck și a soției acestuia, Doña Sara, ci a fost favorizată considerabil și de structura politică. Grație unui sistem politic destul de competitiv, ei se puteau mobiliza și protesta pentru a se face auziți; or, nici Kubitschek, nici alți politicieni nu ar fi ratat ocazia de a Încuraja un electorat susceptibil de a vota În masă. Brasília neplanificată - adică cea reală, cea existentă - era destul de diferită de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
se baza mare parte din raționamentul lui Lenin. Pentru a ne face o imagine asupra speranțelor utopice ale liderului rus cu privire la partidul de avangardă, am putea vorbi despre „exercițiile de masă”, care erau extrem de populare atât printre reacționari (care se mobilizau), cât și printre mișcările de stânga de la sfârșitul secolului al XX-lea. Organizate pe stadioane enorme sau În locurile de paradă, acestea reuneau mii de tineri instruiți să se miște la unison. Cu cât figurile - adesea executate pe muzică ritmată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
se integra În structura centralizată a partidului i-a fost fatal. „Trăiți la sat! Este un ordin !” O dată cu acest ordin dat În decembrie 1973, Nyerere a pus capăt unei perioade de strămutare marcată de constrângeri sporadice, dar neautorizate, și a mobilizat Întreaga mașinărie a statului În vederea strămutării forțate universale. Dacă, până atunci, dezavuarea publică a măsurilor coercitive Îl făcuse mai reținut, acum nu mai era cazul. Influența publicului era Înlocuită de voința partidului și a administrației de a obține rapid rezultatele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la amenințări În aproape toate cazurile. Celor siliți să se mute li s-a spus, din nou, că ajutorul În caz de foamete va fi acordat doar celor care se vor instala pașnic În noile sate. Miliția și armata fuseseră mobilizate pentru a asigura transportul și pentru a forța oamenii să se conformeze. Aceștia au fost informați că, dacă nu Își dezmembrează ei Înșiși casele pentru a le Încărca În camioanele guvernului, autoritățile li le vor demola. Pentru a-i Împiedica
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să facă asemenea celorlalți. „Această strategie a fost considerată nefuncțională din două motive majore. În primul rând, o atitudine concurențială (mai ales Între regiuni) cu toate nuanțele sale politice. A existat un moment de auto-supraevaluare, prin dovedirea capacității de a mobiliza o populație rurală În ansamblul ei. În rapoartele din regiunea Mara, se preciza că acolo operațiunea se apropia de final, În vreme ce la noi nici nu Începuse. Liderii partidului trâmbițau și accentuau laudativ realizările din regiunea Geita În materie de strămutare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și tehnici, atât timp cât acestea veneau În Întâmpinarea nevoilor locale, atunci ei ar tras aceeași concluzie ca și Robert Chambers: „cunoștințele agricole locale, deși necunoscute sau neglijate de experții În consultanță, sunt singura mare resursă de informații ce nu a fost mobilizată În cadrul efortului de dezvoltare”. Afinitățile instituționale ale agriculturii extrem-moderniste Disprețul conștient față de competențele locale arătat de cei mai mulți specialiști În agricultură nu era, după părerea mea, doar o chestiune de prejudecată (a elitei occidentalizate, urbane și educate, față de țărănime) sau de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]