1,909 matches
-
CU VOAL: Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viața în halul ăsta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Mai ai puțină răbdare. O să obosească el până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
democrației sale pluraliste? S-a precipitat către ieșire, lăsându-mă vag intrigat la bandă, În așteptarea bagajelor - două geamantane de voiaj gri-petrol, de a căror culoare distinsă eram foarte mândru, fie și numai pentru că aduceau o oarecare variație În aglomerația monotonă de negru și bej care Îmi defila prin față. Mai exact, ar fi putut aduce, dacă mai și catadicseau să apară - fapt ce Întârzia inexplicabil. Banda transportoare efectuase deja două rotații complete - Îmi luasem ca reper o valiză de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de care să mă agăț, ceva aparte, specific În maniera lui de frazare, de exemplu, niște inflexiuni care Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am Încăpățânat să caut și bine am făcut. Am sesizat, de pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă o făcea perceptibilă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
putea fi „sub nasul” În cazul de față? Ultimul loc care ar fi putut trece prin mintea unui om normal la cap, cel mai expus privirii, cel mai la Îndemână... Am rotit concentrat ochii Împrejur. Undeva, În geometria simetrică și monotonă a celor șapte grupuri de rafturi, În modul În care erau poziționate unele față de altele sau poate În situarea, Într-un anume fel ori Într-un anume raport cu ansamblul, chiar a mesei goale la care stăteam și cugetam, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu este de a compara sisteme ori filozofii, ci comportamente existențiale. Or, ceea ce se poate observa la un om nereligios este că și el cunoaște o anumită discontinuitate și eterogenitate a Timpului. Și pentru el există, în afară de timpul mai curând monoton al muncii, un timp al petrecerilor și al spectacolelor, un timp "festiv". Și el trăiește după ritmuri temporale variate și cunoaște timpuri cu intensitate variabilă: când ascultă muzica preferată sau când, îndrăgostit, așteaptă sau întîlnește persoana iubită, trăiește, evident, într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Miguel își poate organiza în libertate armata sa regulată, de 60.000 de oameni. Mai mult ca oricând, Portugalia e alături de el. Rebelii se fortifică în Porto și așteaptă. Sunt alimentați pe mare, de escadra engleză. Lunile se scurg monotone, fără nici o luptă hotărâtoare. Generalii lui Don Pedro nu se înțeleg între ei și, mai ales, nu se înțeleg cu ofițerii englezi. Dar generalii lui Don Miguel sunt și mai incapabili. Nu folosesc superioritatea lor numerică strivitoare, nu profită de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Își părăsise locul de reculegere din Caucaz, pentru a hoinări prin munți. Ca de obicei, Lermontov combina În poemul lui formule prozaice cu minunate efecte estompate, de fata morgana. Era considerabil de lung și cele șapte sute cincizeci de versuri destul de monotone au fost răspândite de Lenski cu generozitate În numai patru plăci fotografice (a cincea am spart-o eu din greșeală chiar Înainte de reprezentație). Din considerente de protecție contra incendiilor, fusese aleasă pentru proiecție o veche cameră de copii În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sau a unei poezii - a oricărei povestiri sau poezii - era un miracol la fel de greu de Înțeles ca fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o dificultate despre chestiuni juridice și politice. Avea un stil corect, deși cam monoton, care astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice și a clișeelor grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ritmuri, dar Începătorul conservator tot la acestea recurgea când căuta un instrument neutru - poate pentru că nu voia să se abată de la exprimarea simplă a unor emoții simple, aventurându-se În forme riscante. Cu toate acestea, forma se răzbuna. Modelele destul de monotone pe care poeții ruși din secolul al nouăsprezecelea le-au impus suplei elegii au avut ca rezultat asocierea repetată a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum ar fi echivalentele rusești pentru fol amour sau langoureaux et rêvant) de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia sonoră a sfărâmării unei inimi bolnave de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a nu cădea iarăși. De a nu începe iarăși să beau. Cât mă va ține hotărârea de acum? Repulsia? Au trecut abia câțiva ani. Vor mai trece alți ani. Și apoi alții. Câți? Nu e mult. Zilele se petrec monotone, leneșe, fără nimic deosebit. Nu pot spune că mă simt un altul. Nici mai curat, nici mai ușor, nici mai limpede în gânduri, în gesturi, în închipuiri, în dorințe. Nu s-a schimbat nimic. Doar Lumea, de fapt, pare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
izvoditoare de noi chemări, de noi dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți daurește iarăși calea. Bătaia molcomă a apei în taluzul șoselei, clinchetul monoton al undelor lovite, sunetele muzicuței depărtate, lumina țâșnind ca o bucurie mult timp zăgăzuită, revărsându-se de pretutindeni, absorbindu-mă în timp ce intra în mine, înecarea mea în vălătuci de lumină, toate mă adunau și aduceau tării și temeiuri de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au aranjat decorul, peisajul, cum le-au potrivit în așa fel că nu se vede nici un copac, nici o casă, nici un desen de munte. Un cât de firav contur, să dea profunzime spațiului nesfârșit în care m-au aruncat. Doar alb, monoton alb, alb revărsat până în orizont, totul într-un pustiu de alb. Doar fulgii, mai mult ghiciți în materialitatea lor, zburătăcesc în chenarul ferestrei. Unii parcă se opresc o clipă, mă cercetează, îmi zâmbesc, își scot și-mi arată limba, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca un imbecil, În timp ce ei se retrăgeau, liniștiți, să doarmă. Își imagina comentariile lor din cele clipe pe puntea-platformă, Însuflețiți la gîndul de a se bucura de o zi diferită, o zi care nu avea nimic În comun cu celelalte - monotone pînă la disperare - cu care se obișnuiseră dintotdeauna. Să țopăie pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce carne proaspătă, să facă baie pe plajă, să pescuiască printre stînci și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație. Aceea era o lume În care timpul părea să nu se grăbească deloc și, monotone, zilele se scurgeau identice, una după alta, fără să se observe, altfel decît după migrarea albatroșilor, schimbările de anotimp. Două nave, una din ele deja cunoscuta fregată numită Virgen Blanca, trecură foarte aproape fără să-și arunce ancora, iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată, mîncarea puțină și efortul controlat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care-l impusese din prima clipă. Portughezul Ferreira, care asistase la desfășurarea scenei cu indiferența unui somnambul, se ciuci pe banca lui ca și cum nimic din toate acelea nu ar fi avut vreo legătură cu el și adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am sunat la bancă: trecuseră secole de când nu mai sunasem și mi-a luat ceva vreme până am trecut de toate opțiunile automate cele enervante înainte să ajung la o ființă umană (și folosesc termenul cu amabilitate). Tânărul cu voce monotonă și inutilă cu care am ajuns să vorbesc în cele din urmă părea decis să pareze orice tentativă a mea de a comunica. Îi dădusem numele și adresa, care păreau un punct de plecare rezonabil pentru identificarea mea și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întîlnea de obicei cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac ceasuri întregi același lucru. E monoton. ― Lasă că scăpăm repede! După ce ajungem la canal, peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul se oprea din când în când și trăgea o țigară. O lăsa apoi pe treapta de ciment și fumul subțire
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumneavoastră? ― A fost militar de carieră. După război, știți cum erau timpurile... funcționar în Ministerul de Finanțe. Își ridică obrazul proaspăt, cu priviri limpezi. Era ceea ce se numește un bărbat statornic. ― Femeile, în general, apreciază genul. ― Depinde. O existență prea monotonă obosește. N-ai ce să aștepți de la ziua de mâine. Ți-e indiferent că trec săptămânile, privești cu ciudă la anii care vin. Își netezi poalele fustei: Mi-ar fi plăcut să trăiesc mai... făcu un gest cu mâna, mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dorii Matei ieși din odaie fără să facă zgomot. Lăsă ușa deschisă și ascultă un timp. Auzi glasurile înfierbîntate ale bătrânului și maiorului, mișcările locotenentului care răzbăteau surd din cămară. În camera ei, Melania Lupii povestea ceva pisicii. Cunoștea vocea monotonă care se împletea la un moment dat cu ron-ron-ul motanului. Înaintă elastic și așteptă din nou." Acum!" gândi și se precipită spre scrin. Atinse stema. O tuse uscată îi opri brațul în aer. Melania Lupu stătea în cadrul ușii. Pisica i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum s-ar fi săturat să simuleze ceea nu simțea, cerul se deschise pentru a lăsa să treacă o ploaie continuă, adevărată, monotonă, intensă, deși nu violentă, din acelea capabile să plouă așa o săptămână întreagă și pentru care agricultura, în general, mulțumește. Nu și ministerul de interne. Presupunând că comandamentul suprem al forțelor aeriene ar fi dat autorizația ca elicopterele să decoleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]