1,878 matches
-
ce ar fi ieșit din groapa serdarului Barbu, pentru faptele lui cele rele (de a fi scos din slujbă pe cronicar!). Pentru domnia lui Brâncoveanu s-a găsit un cronicar oficial în persoana lui Radu Greceanu, care dă un răboj monoton de conace, răscumpărat prin spectacolul unor amănunțimi ceremoniale. Cantacuzinii dădură din sânul lor un om foarte învățat, cu studii la Padova, pe stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia i se datorește o Istoria Țării Românești, scurtă dizertație asupra originilor, erudită dar cam
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
modul sublim și socotea că ar fi avut nevoie de concursul lui Heraclit și al lui Young: Aice am trebuință pe Iraclit să aduc. Starea Moldovei să plângă, sau să pui să scrie Jung. În 4.260 versuri se descrie monoton și mecanic, cu săltări înveselitoare uneori, un eveniment în sine prozaic, și doar pe alocuri dăm de câte o caricatură morală, de câte o scenă mai plastică: Curgeau oile pe drumuri, toate gata a făta, Cinci oca nu trăgea una
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de duhuri, răspund apele Oltului: Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează, Acest sunet, acest nume valurile îl primesc, Unul altuia îl spune, Dunărea se-nștiințează, Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. Apoi urmează un monolog somnoros, monoton ca un descântec, cavernos, pentru ca la sfârșit elementele strofelor dintâi să fie reluate ca într-o cădere înceată de cortină: Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari secoli pe eroii lor jelesc; Și-ale valurilor mândre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a arăta rezultatele naționale ce se pot obține prin inițiativa militară a unui erou. Istoria, perimată din punct de vedere științific și întocmită după vechea metodă a compilației, e focoasă, patetică, aglomerată, meticuloasă chiar în descrierile de lupte și deci monotonă. Personalitatea ei stă în tonul religios inspirat, în exclamațiile biblice, încîntătoare ca poză romantică, în unele descripții geologice mistic înfiorate, în bogăția verbală cu care se notează zgomotele luptei. În cele din urmă însă, abstrăgîndu-se de la înaltul interes educativ, cartea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
frumoase-mpărătese. El trece prin poiene cu tufe aurite, În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cîntă-n cuibul cald, Având rubine pliscuri și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade ca un ropot de tobe sinistre. Tema este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu!... Din lirica mai puțin trivială a lui Th. M. Stoenescu, imitator al lui Coppée, nu mai rezistă nimic. Mircea Demetriade interesă pe unii prin Renegatul, melopee în trei acte monotonă și de nivel artistic coborât, adevărată operă scrisă în stil "social". DUILIU ZAMFIRESCU Cu poezii byroniene debută și Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Apoi se îndreptă spre un "clasicism" care e în fond acela al lui V. Alecsandri din Rodica: o sensualitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sufăr De nostalgii de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de fericire... în vreme ce marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă pustietățile vânând și pescuind. Câteva nuvele și romane din tinerețe cu intrigă orășenească întăresc această stare de lucruri. În Floare ofilită, roman dedicat "micilor funcționari de provincie", Tincuța suferă nu de viața monotonă a orășelului, ci fiindcă bărbatul ei nu vine exact la masă. Însemnările lui Neculai Manea ne pune înainte un om cu impuls regresiv, în căutare de "sihăstrii". Apa morților ne prezintă o femeie care și-a făcut o imagine exagerată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Totuși, când poetul se oprește la stări minore, plictiseală, blazare, rezultatele sunt notabile, ca în Simbolism de toamnă, mică simfonie a frunzelor, sau în Spleen, baudelairiană de provincie: De neurastenie fugărit, M-am dus să caut liniște la țară; Dar monotona pace seculară Cântată de poeți, - m-a plictisit. Lumine-n zori și umbre-n asfințit... Și toamnă, iarnă, primăvară, vară... Și-n casă gol... și-același gol afară, Și totul repetat necontenit. Oraș ori sat, - netrebnice fermente, Aceleași în palate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să întîlnească alți tineri, hârtiile de adolescent cu proiecte de metafizică neefectuate, copilăria plină de emoții nemijlocite: O! Vreme-n care nu citeam! Când mă suiam, uimit, în tren Și când în veșnicul refren Atâtea gânduri depănam! Azi, trenul pare monoton:Ne temem de întîrzieri, Cetim gazetele de ieri, - Ne facem somnul în vagon! La geam cu capul gol în vânt, Știam că sunt de mult pe drum, Și nu știam, cum știu acum, La care kilometru sânt O! Vremea când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
forte, nu prezintă pe suprafața corpului leziuni remarcabile. Figura lui este habitantă, căutătura lui este lipsită de expresiune. Mișcările dezordonate, atitudinea puțin cuviincioasă. La întrebările ce i se adresează răspunde direct, el pronunță unele cuvinte cu o voce cântătoare și monotonă. Astfel: bună dimineața d. Doctor, dați-mi două pachete de țigări. Și aceasta fie ziua, fie seara, fie cu țigară în mână, fie fără. Altă dată, ca un echo repetă cuvinte ce se pronunță înaintea sa, în fine, uneori stând
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
A. Poll, Fizică: 21) Între [oricare [două corpuri]] cu masele m1 și m2 considerate punctiforme în raport cu distanța r dintre ele, se exercită o forță gravitațională de atracție care acționează de-a lungul dreptei ce unește corpurile (idem: 24) Un șir monoton (crescător sau descrescător) în care [oricare [doi termeni consecutivi]] sunt diferiți se numește strict monoton (respectiv strict crescător, strict descrescător) (L. Curtui, Analiză matematică: 8). În unele texte, oricare alternează cu orice, în fața numeralului cardinal: oricare trei puncte, orice două
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
în raport cu distanța r dintre ele, se exercită o forță gravitațională de atracție care acționează de-a lungul dreptei ce unește corpurile (idem: 24) Un șir monoton (crescător sau descrescător) în care [oricare [doi termeni consecutivi]] sunt diferiți se numește strict monoton (respectiv strict crescător, strict descrescător) (L. Curtui, Analiză matematică: 8). În unele texte, oricare alternează cu orice, în fața numeralului cardinal: oricare trei puncte, orice două puncte (A. Popescu, Matematică - Geometria: 42); este preferat însă oricare. 2.2.3. Cuantificatorul universal
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
unor convorbiri din virtualul an 2025. Capitolul cel mai interesant înfățișează „operele minore” ale „salvatorului”, schițe asemănătoare acelora care vor fi reunite în Ceainicul de argint (1983), între acestea remarcându-se Spălătoreasa și labirintul, o parabolă despre absurdul unei existențe monotone, surprinsă detaliat, cu încetinitorul, până ce contururile banalului par a se deforma după legile oniricului. Nuvelele și schițele din Ceainicul de argint demonstrează că lui T. îi reușește cu adevărat formula prozei scurte. Culegerea este structurată în trei secțiuni, Fizica, Metafizica
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
Duceam o foame cumplită... Seara ne dădea niște arpacaș cu marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același program infernal... O experiență neplăcută am avut aici Într-o dimineață când, fiind de serviciu și trebuind să servesc cafeaua la ceilalți deținuți, am găsit În aceasta o otreapă, o zdreanță... Iar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
abia smulse de sub o violentă mușcătură. M-a însoțit pînă în dreptul Institutului, vorbind mai mult ea, mai ales despre ce e: pedagog la un liceu din oraș. Cuvintele sale lăsau să se întrevadă saturația dată de un program rigid și monoton. „Ce bine ar fi - zicea - să poți face și altminteri: să nu dormi cînd lumea doarme, să mergi unde vrei, cînd vrei...” De la această reverie romantică a virat către cel mai cras „materialism”, subliniindu-mi avantajul de a mînca gratis
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exact - mă uluiesc! *„Cronica” aceasta poate părea strîmtă: aceiași oameni, aceleași trasee, aceleași „caramboluri”. Aceste limite mă obligă să fiu „impresionist”, atent la variații, să surprind „metamorfozele” în lumina fiecărei zile. Deși trăim în provincie, viața noastră nu e lineară, monotonă. Cine se plînge de așa ceva crede prea mult în clișee. E adevărat, sînt zile cu plafon jos, dar și zile cu plafon înalt. E adevărat, de asemenea, și că tendința mediului local e de a coborî la „fleacuri”, totuși nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am făcut din ele niciodată un punct de sprijin pentru propriile mele păreri și demersuri sau, cu atît mai puțin, un instrument de combatere a altora. Acum, cuvîntările sale mă obosesc și mă irită. Constat că oratorul a devenit rigid, monoton, incapabil să se înnoiască. Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a crescut suspiciunea, pînă într-atît încît au fost trimiși să vegheze
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o frazei ar trebui să mă gîndesc, exclusiv, la o vină a mea! *„Sfaturi pe întunerec”. Zilnic, de la 2045 la 2245, stau lîngă radio. Am renunțat la televizor. Mult mai important e ceea ce aflu de la primul. Televizorul e, eufemistic vorbind, „monoton”. La radio, am alți „interlocutori”, care îmi demostrează că lumea se transformă. Relatările celor de la „Europa liberă” sînt febrile și acerbe. De vreo lună și ceva încoace, fac tot felul de ipoteze privitoare la viitorul zonei geografice în care trăim
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de lupta pentru un pui ori un cadavru de carne de vacă. Alte erau timpurile. Ziarele aveau pagini culturale, recenzii și cronici diverse. La radio și TV puteai urmări viața culturală românească europeană și mondială , iar nu zi de zi monotona figură a tovarășului și a tovarășei sale, care se lăfăie pe hectare de pagini și pe micul ecran și pe undele celor două posturi. Noi postim și ei se lasă proslăviți cum neam din neamul nostru (și al lor) nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru a-și releva posibilitățile, delirul, ea este „un teritoriu În afara legii”, deschis tuturor ademenirilor, abuzurilor, șarlataniilor, diletantismului proteic și modelator. Și visului, bineînțeles, agresiunii onirice. Sacrul atotputernic este Înlocuit de profanul atoate vulnerabil. Aventurierul irealității, sfidând normele și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-o nouă „realitate subțire ca hârtia”, doldora de pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am așezat într-un colț și am încercat să adorm. Dar nu m-a prins somnul. Simțeam însă cum pacea se așeza pe suflet ca un aer călduț după o noapte de furtună. În viteza mașinii nu auzeam decât sfârâitul monoton și plăcut al roțllor de cauciuc alergând pe asfaltul neted al șoselei. Parcă ajunsesem la un capăt de lume, după un drum lung. Gândurile încep din nou să se depene și să mă poarte până la începuturile trăirii legionare. Apoi, rând
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lor cine sunt, în realitate acești „dușmani ai poporului”, lucru constatat de aproape toți dintre noi, care reușiseră să aibă un cât de mic schimb de cuvinte cu unii dintre ei. În ședințele de prelucrare a cadrelor, tematica era perfect monotonă: „Bandiții, criminalii, dușmanii poporului, care au vrut să vândă regimul oamenilor muncii exploatatorilor americani, norocul a fost că vigilenta securitate i-a depistat și i-a adus aici, să-și ispășească păcatele față de poporul muncitor etc. etc”. De altfel și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
asta, nici noi nu l-am iscodit. Am interpretat starea lui mai rea datorită faptului că nu mai făcuse mișcare la Interne și nici nu fusese scos la aer. Viața a început să curgă în celula noastră în același ritm monoton, de data asta numai în trei, căci cel de-al patrulea, Nuti Pătrășcanu, își încheiase drumul în această lume, drum semănat cu ghimpii trădării, dar și ai ispășirii. După moartea lui Nea Vică și dispariția fără urmă a lui Grimalschi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]