KorAP: Find »[drukola/base=monstruos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...86 >

2,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

dar, suprimându-se, ar distruge orice speranță și ar fi o minciună să nu admită că încă mai există o speranță în ea - anume că poate ea însăși ori simptomele ori doctorii se înșală și nu e vorba de boala monstruoasă ori că există minuni când se scapă chiar și din ghearele ei ori că s-a descoperit deja un medicament miraculos - iar această speranță, chiar absurdă, cum a citit nu mai știa unde, devine și mai absurdă prin suprimare; iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
medicamente, a cearceafuri jilave, transpirație și urină. O zăpușeală ca o pală de foc l-a izbit în față. A deschis ușa către balconul ce înainta spre parc și adierea de afară a început să fluture perdeaua. Într-o glastră monstruoasă din sticlă, pe care a umplut-o cu apă, a îndesat florile mărunte. Abia după aceea s-a așezat pe un scaun în apropierea patului și a privit-o. Îl urmărise tot timpul cu ochii încă foarte vii, acum aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
li se auzeau decât respirațiile. „Dar ziceai că nu mai suporți discuțiile cu mine despre artă și căsătorie și toate teoriile alea - cum le zici - care îți repugnă“, a spus Andrei. „Acuma suport orice. Chiar și logica asta a ta monstruoasă, nu-mi pasă de nimic. Dar nu despre iubire vreau să-mi vorbești, m-am văzut de nenumărate ori cățărându-mă pe piramida aceea a ta, nu mai vreau.“ „Și atunci ce vrei să-ți spun?“ „Am greșit, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-l interneze. Pricepuse ce se întâmpla cu el? A refuzat categoric, știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele tot ce se întâmpla și ce nu se întâmpla și tot ce se întâmplase, convins că îi este foarte dor de acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304

lucru adevărat atât pentru masca lui Dionysos, cât și pentru cea a lui Gorgo. În universul reprezentărilor religioase, continuă autoarea, masca lui Dionysos corespunde „unuia dintre polii extremei alterități, acela al contemplării chipului zeilor, la celălalt pol aflându-se figura monstruoasă a Gorgonei, simbol al supremei interdicții, al inexprimabilului și al neputinței de a contempla moartea”. Grecii, ne reamintește Vernant, au doar trei divinități purtătoare de mască: Dionysos, Artemis și Gorgo, legate de spațiul rămas în sălbăticie și de alteritate, Gorgo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
croiește drumul spre experiența alterității sub forma ei cumplită, amenințătoare, o alteritate devastatoare implicând haosul și moartea, învecinată cu cea figurată de Gorgo. Cât despre Gorgo, aceasta este întruchiparea alterității absolute, forța terorii în stare brută, materializată într-o mască monstruoasă (aici umanul și bestialul se amestecă). Înfățișând oroarea, groaza, spaima în stare pură ca dimensiune a supranaturalului, masca se înscrie în gestica violenței războinice și a furiei ucigașe aducătoare de moarte. Eroul plin de mânie, eroul-stindard al răzbunării sau al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
două Gorgone, dar capul acesta își păstrează intactă puterea de a-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-i împietri pe cei ce-l privesc. Străine atât de lumea zeilor cerești, cât și de aceea a oamenilor, Gorgonele incarnează alteritatea puterilor legate de tenebre, ținând de categoria monstruosului. Un monstruos în care umanul se contopește cu bestialitatea. Acestui monstruos îi sunt asociate, de asemenea, unele sonorități bizare, neliniștitoare, cum ar fi lătratul câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-o lui Bottom, el va descrie în primul rând teribila spaimă a așa-zișilor „actori”, care o rupseseră la fugă urlând, îngroziți de ceea ce văzuseră. E fuga disperată a unor oameni cu mințile rătăcite, înfricoșați de confruntarea cu o alteritate monstruoasă, cu nimic mai puțin de temut decât o întâlnire cu fantomele; e fuga unor oameni de-a dreptul cuprinși de nebunie. Metamorfozele cu care se joacă zglobiul păcălici inspiră așadar aceeași teroare ca și aparițiile supranaturale. Iar în mrejele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
de voinicească. Râul, Pădurea, cerul larg, întreg întinsul Păreau că scot un singur strigăt. Larma Era nespus de dulce, ca un cântec, N-am auzit un tunet mai suav3. Așadar, în spatele chipului luminos al vânătorii din pădurea Visului..., violența, alteritatea monstruoasă - deși sugerate cu discreție - își fac totuși simțită prezența. În Cum vă place, pădurea Ardenilor e locul unde vine să vâneze ducele surghiunit, împreună cu câțiva nobili credincioși. Milosul duce e înduioșat de soarta animalelor rănite; vânătoarea nu înseamnă pentru el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
în clipa aceea Coriolan nu intuiește vag că, încremenită în tăcerea ei, Virgilia are și ea uitătura fixă și îngrozită a femeilor care au văzut moartea cu ochii, care au privit-o drept în față? Doar ea îi vede alteritatea monstruoasă, doar ea îi citește dintr-odată pe chip asemănarea cu Richard al III-lea sau cu Macbeth, cele două grandioase figuri shakespeariene ale unui bloody man, erou și monstru deopotrivă. Dincolo de eroismul lui Coriolan, ceva amintește de Richard al III

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
morții. Firește, „actorul amator” știe că nu e vorba decât despre un joc. Știe că nimeni nu va muri de-adevăratelea, știe că leul nu va fi nici el real și totuși, în cele din urmă, va întruchipa acea figură monstruoasă de groaza căreia ceilalți parteneri o vor lua la goană, dar pe care o va îndrăgi nespus Titania. Sigur, e doar o farsă răutăcioasă a zburdalnicului Puck, numai că din cauza ei oamenii își pierd mințile, se îndrăgostesc sau se sperie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
ajungă înainte de răsăritul soarelui. Îndrăgostiții, ca și nebunii - ni se va spune în ultimul act al Visului..., într-o nouă scenă dintre Tezeu și Hipolita -, au năluciri, vedenii (shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
hidoșenie...”, „în măsura în care el, mai mult ca oricare altul, servește la problematizarea relației a vedea-a fi văzut”. În jurul acestei relații e construit, de altfel, și episodul oglinzii din mitul lui Perseu, eroul care a înfruntat-o pe Gorgo. Masca înfățișând monstruoasa creatură semnifică, după cum se știe, moartea privită drept în ochi: să o vezi pe Gorgo înseamnă să vezi, ca și în oglinda de la Lycosura, ceva fără chip și fără formă, dar mai înseamnă și să intri în legătură cu o forță supranaturală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

d’Aquino pervers într-unul și același personaj, ce se revoltă violent împotriva întregii lumi moderne, lungit în cămașa lui de noapte din flanel, în dormitorul din spate al unei case de pe Constantinopole Street din New Orleans și care, între monstruoase crize de meteorism și eructație, umple zeci de blocnotesuri Big Chief cu invective. Maică-sa e de părere că ar trebui să se ducă la muncă. Exact asta și face schimbând serviciu după serviciu. Fiecare nouă slujbă se transformă rapid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
noapte. Apoi observă oaspetele și spuse rece: A! — Ignatius, l-ai cunoscut pe domnu’ Mancuso. Dă bună ziua. — Cred că l-am văzut pe undeva pe aici, spuse Ignatius, privind afară prin ușa din dos. Agentul Mancuso era prea surprins de monstruoasa cămașă de noapte din flanelă, ca să mai răspundă ceva. — Ignatius, dragule, omu’ vr’a peste o mie de dolari pentru ce i-am făcut la casă. — O mie de dolari? Nu va căpăta nici un cent. Îl vom da imediat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Nu mi-a plăcut deloc biroul. Am încercat să-l lămuresc pe șeful personalului că locul de muncă nu este corespunzător, dar părea să nu-l intereseze. În cele din urmă a devenit foarte ostil. Ignatius dădu drumul unui râgâit monstruos. Oricum, te-am prevenit că așa va fi. Eu sunt anacronic. Oamenii își dau seama și asta îi irită. — Doamne, copile, trebe să ții capu’ sus. — Capul sus? repetă furios Ignatius. Cine ți-a mai băgat și prostiile astea nefirești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care să nu-l știu deja.“ S-au dus pantalonii negri colanți, coama spălăcită de păr, geanta monstruoasă; cetatea universitară mărginită de palmieri a revenit la letargia și giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție“ al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
salon. Ai folosit vrodată perdelele alea de hârtie? N-arată rău. Am văzut unele drăguțe la Maison Blanche. — Am cumpărat unele drăguțe pentru camera lui Ignatius, dar el le-a smuls de la fereastră și le-a rupt. Spunea că sunt monstruoase. Nu-i groaznic? — Fiecare cu gustu’ lui, spuse repede Santa. — Ignatius nu știe c-am venit astă-sear-aici. I-am spus că mă duc la o novenă. — Angelo, toarnă-i Irenei ceva bun de băut. Ia și tu puțin whisky, c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o avere la vreun concurs cu fotografiile mele. M-am gândit pentru o clipă să alerg după grupul de turiști, dar tocmai atunci o caricatură de turist, cu trup pirpiriu, pantaloni pescărești și suflând din greu sub greutatea unui aparat monstruos, cu lentile, care era desigur un aparat de filmat, îmi strigă un salut. Uitându-mă mai de aproape, am constatat că nu era altul decât agentul de stradă Mancuso. Bineînțeles că am ignorat rânjetul lui slab, machiavelic, de mongoloid, prefăcându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Am fost atacat sălbatic și împins în măscăriciul ăsta de cowboy. — Nu încerca să minți, grăsanule, spuse Frieda. Am văzut cum s-a întâmplat. Era gelos, Dorian. Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda. — Foarte bine, spuse de sus Ignatius, în timp ce fetele îl apucaseră de halat cu mâinile lor butucănoase și îl împingeau spre ușă. Ți-ai ales singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești acu’ sau e vai de tine, cabron. — Erau desigur mulți tăurași la balu’ ăla, da’ tot mi-am păstrat onoarea, îi spuse cu grijă Darlene papagalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești acu’ sau e vai de tine, cabron. — Erau desigur mulți tăurași la balu’ ăla, da’ tot mi-am păstrat onoarea, îi spuse cu grijă Darlene papagalului. — Maică Doamne! urlă Ignatius, incapabil să mai tacă. Cretina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

Stompanato, plus o altă gorilă, stăteau într-un separeu circular. Un al treilea bodyguard ședea singur la o masă din apropiere, cerceta permanent cu privirea restul clientelei și avea un ziar împăturit pe scaunul de lângă el - evident, camuflând o armă monstruoasă. Buzz păși spre separeu. Al treilea tip își vârî mâna sub ziarul Herald. Mickey se ridică în picioare, zâmbind. Johnny Stomp și celălalt gealat afișară zâmbete identice și se dădură la o parte, ca să-i facă loc în separeu. Buzz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]