1,753 matches
-
-l peste foc. Între timp, smulgându-și părul din cap și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc la căpiță, Dochiță? De unde să știu eu dacă dormeam? Și nu bănuiești pe nimeni? Aș bănui eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care regretă, asemeni mie, că n-a făcut războiul cu care am fost contemporani, o experiență fundamentală pierdută, absolut necesară pentru viziunea asupra lumii, cum au trăit de pildă Erich Maria Remarque sau Henry Barbusse... Și timpul scurs după aceea. Morman de trăiri pierdute. S-a ales pulberea de toate, dar tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i duc lui Annius Gallus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Adică nechemat În țărînă, pentru cititorul de la pompele funebre care atît așteaptă. Însă, așa cum bănuiți, avionul nu se prăbușește. Pentru că trebuia musai să-l vedem pe De Niro cum a reușit În viață cu automobilul lui cu bord verde și mormanul de bani pe care-l va da pe-o casă unde s-o pună pe Jane Fonda, eventual În capul scărilor. În cele din urmă, film cu o singură replică: Teach me read, o roagă la un moment dat De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît de trist, Încît ajunge aproape incredibil și invers. În altă ordine de idei istorice, cred că s-ar putea spune că superficialitatea Înfiptă-n bășcălia națională (care-mpiedică mîndria să prindă formă și să iasă din starea lichidă), alături de mormanul de defecte ale unui popor Împleticit În sărmăluțe, cîntărește totuși mai greu În balanța farmaceutică a lui Dumnezeu decît violența, cea mai gravă, esențiala tară a umanității sau ce-o fi asta de pe planeta animalelor. Lipsa sentimentului onoarei, trăsătură desăvîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pară bine În continuare. Poate c-o să ajungă să-ți și placă treaba asta. — V-ați uitat pachetul, spuse chelnerul. Apoi Îmi Întinse carnea, Împachetată În două plicuri mari În care fuseseră aduse exemplare din Spur, ce mai Înălțaseră puțin mormanele de reviste care se strînseseră Într-unul din birourile de la ambasadă. — Te-nțeleg, i-am spus chelnerului. Serios. — Era un client vechi și bun. Pe lîngă asta, n-am mai făcut niciodată un denunț pîn-acum. Nu din plăcere l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe urmă a văzut că Juma parcă mărise pasul puțin. Poate că nu era așa. Poate că i se părea doar că se mișcă mai repede, iar balegile de elefant erau mai proaspete acum, chiar dacă nu erau calde. După ultimul morman de bălegar, Juma i-a dat carabina s-o care dar după vreo oră s-a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte Într-un ritm constant, dar de acum cărarea cobora și văzu În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și se mișcau repede. Și taică-său, și Juma păreau foarte siguri pe ei, iar drumul era atît de lejer, Încît Juma Îi dădu carabina s-o țină În timp ce mergeau prin lumina rarefiată a pădurii. Apoi pierdură urma, din cauza unor mormane proaspete de bălegar din care ieșeau aburi. Pe lîngă asta, mai erau și urmele unei turme de elefanți care venise din pădurea deasă din stînga cărĂrii. Juma Îi luase nervos carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mătură cu un ziar. Trenul porni și eu Încercam să văd orașul prin fereastra deschisă, Însă nu prea aveai ce vedea, erau doar lacul, niște fabrici și o șosea frumoasă care se Întindea lîngă șine. Pe malul lacului erau multe mormane de rumeguș. — Jimmy, nu-ți scoate capul pe geam, Îmi spuse tata. M-am așezat la loc. Oricum nu prea aveam ce să văd. — În orașul Ăsta s-a născut Al Moegast, Îmi spuse tata. — Aha. — Ai văzut ce s-a-ntîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceea ce credea el că e franceză. Era o chestie haioasă, Îmi plăcea. Era o zi frumoasă de sfîrșit de vară și urma să mai avem parte de foarte puține zile din astea. Ne Întinseserăm la adăpostul mașinilor lăsate În spatele unui morman de bălegar. Era un morman mare și foarte solid, iar noi stăteam Întinși În iarbă, În spatele șanțului, și iarba mirosea așa cum miroase peste tot vara, și cei doi copaci Își aruncau umbra deasupra capcanelor. Poate că ne așezaserăm prea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
franceză. Era o chestie haioasă, Îmi plăcea. Era o zi frumoasă de sfîrșit de vară și urma să mai avem parte de foarte puține zile din astea. Ne Întinseserăm la adăpostul mașinilor lăsate În spatele unui morman de bălegar. Era un morman mare și foarte solid, iar noi stăteam Întinși În iarbă, În spatele șanțului, și iarba mirosea așa cum miroase peste tot vara, și cei doi copaci Își aruncau umbra deasupra capcanelor. Poate că ne așezaserăm prea aproape, Însă nu ești niciodată prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrîncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se depozitează tot cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atît de Întuneric, bă, atît de Înfiorător Întuneric...... 0000000000Paznicul de noapte sapă și el. Vin mai mulți oameni. Se discută să se aducă o țeavă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
s-o și aud țipînd BRUCE pentru că Îmi pasă și am cîștigat și i-am Înfrînt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt cînd Gazda se descotorosea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
n-a mișcat un deget. În aprilie '48, necunoscuți zgomotoși au ocupat parterul casei Lisellei. Iordan era în turneu. Mobilă, tablouri (Palazii, un Iser, Löwendalul, un Ciucurencu), oglinzile venețiene, tot-tot a fost scos în drum. Brăduț și cu mine păzeam mormanul, ca să nu ne prade vecinii. Tante Liselle fugise să aducă în ajutor pe careva, să-i urce sus lucrurile; noi, copiii, eram bucuroși că ora programată la dentist se amînase. La fel de inconștient ca un copil, Iordan dădea un recital la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a devenit monotematic: nu vorbește decît despre identitatea limbii și literaturii române, în perspectiva globalizării. Doru B. e tot monoglot. Impostura cîștigă teren, în paralel cu campaniile de compromitere. Uzina de cuvinte demolatoare produce. Ea mai produce. Restul industriei e "morman de fiare vechi". Intrigile celor agresivi, ca Machiavella, provoacă tahicardii și ulcere, cancere și infarcturi. În "universitatea care ucide", cei buni mor primii. Mihai Drăgan, la 1 noiembrie '93; Ioan Constantinescu, la 3 ianuarie 2002. Ultima oară cînd l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la mine! Eu așa am vrut! Dar ar fi fost cinstit așa? - Eu voiam să rămână cu mine... (Plânge de-adevăratelea.) Trebuie să găsim o soluție, pentru a ieși din încâlceala în care am intrat. Mă uit în jur, prin mormanul de jucării, și descopăr Ariciul. Intervine Ariciul, impresionat. El știe ce înseamnă o familie, pentru că ariciul face ariciuci. Aricii sunt familiști. Și sufletiști. Spune Ariciucul de cauciuc: - Hai că îi spun eu Crabului de la fundul mării să faceți un schimb
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
asta se gândise. De fapt, nu numai la asta. Paradoxal, cu toate că simțea nevoia să pună capul pe pieptul Luciei și să doarmă neîntors vreo două săptămâni, avea chef să scrie. Privi laptopul al cărui screen saver intrase în funcțiune. Un morman de conducte colorate diferit care se tot întindeau, se intersectau, se căutau, dădeau senzația că s-au găsit și sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și se apropie de birou. Vocea Magicianului se încolăci în jurul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
l-a auzit, s-a enervat - enervarea divină, odată declanșată, nu mai poate fi oprită, a se vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un potop de gânduri ucigașe, un morman de bani, un agent imobiliar aflat acum la morgă, plus un Land Rover în care se fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză! -, un... Magician care introduce mâna
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari pe articol de Îmbrăcăminteă. Singura oprire care Îmi rămăsese de făcut era la Cabina de Machiaj, unde una din lucrătoare a aruncat o singură privire asupra machiajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
două minute ca să Împacheteze perfect fiecare cutie În parte și alte cincisprezece secunde ca să o lege cu panglica albă de satin. Se mișca eficient, fără a irosi o singură secundă, și clădea cutiile gata Împachetate În noi grămezi În spatele ei. Mormanul cutilor Împachetate creștea necontenit, dar cel al cutiilor neîmpachetate nu părea să scadă câtuși de puțin. Am estimat că ar putea s-o țină tot așa Încă patru zile și tot nu le-ar termina. Am strigat-o În vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capul pe birou ca să mă odihnesc câteva clipe, dar Emily și-a dres vocea. Foarte sonor. — Ăă, ești bună să vii să mă ajuți? m-a Întrebat ea, deși nu suna deloc a Întrebare. Uite, Împachetează astea. A aruncat un morman de hârtie albă spre mine și și-a reluat activitatea. O melodie cântată de Jewel urla În boxele atașate suplimentar la iMacc-ul ei. Taie, Înfășoară, pliază, lipește: Emily și cu mine am muncit toată dimineața și ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
oară. — Miranda, așteaptă o clipă. Am numărul lui chiar aici. Mi‑am Întors privirile spre biroul meu În căutarea itinerarului pe care Îl pusesem acolo cu câteva clipe mai devreme, dar tot ce am văzut au fost hârtii, Buletine vechi, mormane de ediții ale revistei. Nu trecuseră decât trei sau patru secunde, dar aveam senzația că sunt chiar lângă ea și văd cum ploaia curge pe blana ei Fendi și Îi dizolvă machiajul care Începe să i se prelingă la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]