3,916 matches
-
guvernului, scoase ochelarii, îi așeză tacticos pe nas și începu să citească: ― Domnilor senatori! Domnilor deputați! La mai fiecare frază aplauzele reizbucneau, când mai liniștite, când mai impetuoase, și regele trebuia să se oprească și se uita pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile îndreptate spre dânsul, ca mii de raze în focarul unei lentile miraculoase... ― ...grija mea statornică pentru propășirea țărănimii muncitoare, temelia puternică și sănătoasă a statului, de care depinde viitorul națiunii. În ropotul aplauzelor se amestecă acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părea însă că o astfel de poziție epistemologică este vina însăși a antropologilor și a altor „relativiști postmoderni”. Există, desigur, o reținere întemeiată față de un asemenea demers într-o asemenea problemă : banalizarea răului, riscul de dizolvare a ororilor într-un mozaic de fapte mărunte și trivial-neutre. Desigur, acest risc există, dar el ține tot de o „manipulare” morală, inversă de data aceasta, a unui instrument cognitiv : folosirea contextului pentru a demonstra ceva, și nu pentru a înțelege ceva. Este neplăcută astfel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poarte toc înalt și dădăcită în privința ținutei în mers. Pantofiorii ei, de măsura cea mai mică la femei, făceau întotdeauna zgomot, un țocăit caracteristic, după care mai târziu o recunoșteam imediat, înainte s-o văd, încă din capătul culoarului cu mozaic alb și roșu. Mă întreb când am discutat prima oară. Cred că am schimbat de multe ori cuvinte neatente. Ea se simțea oarecum atrasă de mine pentru că o interesa literatura și, mai ales, pentru că unii mă considerau drept "foarte bun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi frumoasă fără umbra de mustață, destul de vizibilă. Cu pomeții ieșiți în afară, cu părul scurt și curbat în dreptul urechilor, cu gâtul cam țeapăn, deloc lipsit de un fel de maiestate inutilă, seamănă cumva cu o figură bizantină dintr-un mozaic dogmatic și migălos. Nu stă nici o clipă locului, altfel descrierea mi-ar fi ieșit mai bine. Cred că esențialul l-am spus. Acum își trage pulovărul peste cap, așa că-i pot desluși mai bine corpul, neobișnuit de frumos, aproape adolescentin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înspre piață, se afla (e neschimbată și azi) hala. Dar pe atunci mi se părea monstruos de mare. Înăuntru era mereu frig. În timp ce mama cumpăra câte ceva de la țăranii înșirați pe la tejghelele de faianță, eu îmi suceam gâtul în sus privind mozaicul stins de pe un perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai întoarcă aici. În întuneric, abia am găsit intrarea, prin care ne-am furișat toate, ca niște mițe. Garoafa aprinse lanterna și-o plimbă pe pereți. Culoarul de la parter era nesfârșit de lung. Lumina lanternei nu ajungea până la capătul lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră vreo trei bănci și catedra șchioapă, aplecată pe-o rână. Un colț de zid se dărâmase și de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne oferă peisajul unor nenumărate astfel de situații ontice, o lipsă chiar limitată în timp sau redusă ca spațiu a acestor tragedii echivalând cu o suspensie enigmatică a dinamicii cotidiene. Astfel, din perspectiva banalului social, mundaneitatea ancorată imanentului este un mozaic uman de suferințe. Dar tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect evaluat în sferele înalte ale trăirilor mistice, acolo unde dragostea întru spirit poate înnobila
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care desparte Sala de Institut și face parte din terenul acestuia din urmă, poartă numele de „Grădina Dianei“. Aci se află o porțiune de sol excavat, unde au fost dezgropate fundațiile unor edificii romane și câteva țevi de canalizare. (Un mozaic frumos, descoperit tot aici, a fost transferat la muzeu.) Este singurul loc unde poate fi văzută de public manifestarea „naturală“ a marelui izvor: un bazin de piatră, din care ies aburi (poate că aici s-a petrecut isprava jucăușă menționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numele de „oalele cu aburi“ sau, pur și simplu, „la aburi“. Cu aceasta se încheie descrierea mea asupra exterioarelor Institutului. Trec acum la interioare. Pe o ușă ca de palat renascentist, pe frontispiciul căreia te întâmpină inscripția, în stil de mozaic roman, Natando Virtus, pătrunzi în prima zonă publică: promenada. Aceasta e de fapt o sală cam neîngrijită, zugrăvită într-un verde posomorât și mobilată cu măsuțe și scaune pentru consumul unor aperitive simple: ceai, limonadă, batoane de șocolată, sendvișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pot fi folosite și anumite citate, care să cuprindă informații spuse de anumite persoane importante, sau foarte cunoscute. 5. Se recomandă ca aceste materiale să nu conțină foarte multe culori ci, mai degrabă, combinații de două sau trei culori. Un mozaic de culori dă senzația de neseriozitate, de informații fără greutate și chiar poate obosi ochiul privitorului. Din păcate atît în Europa, cît și în SUA, aceste aspecte nu sînt întotdeauna respectate, ceea ce face ca peste 70 % din aceste materiale informative
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
cu siguranță am descoperi explicația logică a preluării sale de către Israel și a îmbogățirii sale ulterioare cu elemente teologice. d) În ciuda caracterului lor problematic, aceste explicații au un avantaj comun: nu se exclud reciproc, ci se completează ca piesele unui mozaic. Din păcate, deoarece informațiile sunt incomplete și discutabile, raționamentele noastre rămân la stadiul ipotetic. 15.3. Yhwh - unicul proprietar al pământului În stadiul actual al cercetărilor, se presupune că instituția anului sabatic a fost un rezultat al combinării unor elemente
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
rânjetul obraznic cu care îl fixa pe Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu doar cu capul întors spre el, ci întors la un moment dat cu tot corpul, astfel că ajunsese să facă cu spatele pași târșâți pe mozaicul lucios al pasajului. Privirea batjocoritoare a micului vagabond părea să spună fără pic de jenă: Tot nu te-ai lăsat de chestiile astea? Tot te mai ții de dame, chiar și la vârsta ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate cât toate cele cinci săli de clasă la un loc. Uneori, în recreația mare, în rarele zile când nu ieșeau în curte din cauza ploii, aruncau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie să se ducă s-o golească în tomberonul cimitirului... I se pare acum, amintindu-și, de neiertat că stătea de vorbă atât de puțin cu ai săi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
filozofând” asupra vieții, a dragostei ori a trecerii ireversibile a timpului. Astfel, conform principiului conform căruia ”întregul este mai mult decât suma părților lui”, avem încredințarea că acești copii, printr-o conlucrare creativă, au reușit să constituie un caleidoscop, un mozaic de creații care să reprezinte pentru ei un nou început și, totodată, un stimulent și o motivație pentru viitor. Proiectul în cadrul căruia a apărut această carte a fost posibil, în primul rând, datorită unei persoane dedicate, cu pasiune, literaturii și
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în mare, trebuie să eviți pietrele de la margine, ascuțite și lunecoase, acoperite de mușchi. Dar după aceea ești răsplătit. Apa e limpede, curată și aproape imobilă, iar pe fundul mării petele verzi ale algelor, incastrate în lespezi albe, alcătuiesc un mozaic natural de-a dreptul fabulos. Înot cu ochii deschiși, privind desenul pe deasupra căruia lunec și, o vreme, nu mă gândesc la nimic. Apoi, constat că e prea multă liniște, prea multă pace. Nu se aude nici un zgomot, în afară de plescăitul apei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă întorc. M-am înșelat, oare, sau, printr-un coridor, se poate ajunge la etaj? Nu m-am înșelat. Un coridor îngust, pavat cu bolovani, urcă în spirală. Ajung astfel la o galerie unde se păstrează o parte din vechile mozaicuri care-i reprezintă pe Constantin și pe Justinian alături de Christos și de Fecioara Maria. Aici, în vechiul Constantinopol, s-a prăbușit nu un oraș, ci o civilizație. Sfânta Sofia e martora dispariției unui imperiu. Și nu mă pot opri să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
înviorează când ne oprim dinaintea unor pietre, năpădite de iarbă galbenă, iar ghidul ne spune: Aici a fost lupanarul". Aflăm că efesienii aveau un bordel cu două etaje. La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Se simțea înțelept ca un Solomon-rege, pe care l-ar fi sfidat 0 sclavă favorită. Chiar făptura lui și-o simțea cu înfățișarea solemnă si biblică și, retrăgîndu-se prudent după apostrofa Siei, pașii lui îi păreau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de poifiră. Rim era un luxurios al închipuirii. Palma fecioarei pe obrazul lui slab ar fi luat apucături de voluptate brutală. Rimul cu dinții galbeni, lungi și rari, miop și prognatic, era numai o mască pusă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nimic deosebit“, ne-a spus la întoarcere, „turiști și iar turiști...“ Abia am așteptat liftul, în care ne-am înghesuit din nou cu japonezii și suedezii ce pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum am luat apoi taxiul de la Otopeni și cum am ajuns acasă. Sunt năucit și înspăimântat până azi. Iubim cu un creier de copil Cea mai minunată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-atunci adio Orbitor III și tot ce-ar mai putea veni după el, ci pentru că e ceva... intim, imposibil de înstrăi nat. În WC-ul femeilor spațiul nu e diferit de cel nor mal și podeaua are probabil același mozaic alb-ne gru, totuși mintea ta refuză ideea de a intra acolo, de parcă acolo s-ar găsi un fald al unui alt univers. La fel, obiectul care pe mine mă inspiră și fără ima ginea căruia înaintea mea n-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în ultimul rând, trasate ruperile de ritm provocate de obsedantele tic-tacuri, un fel de receptacol de rezonanță sonoră, ca niște paranteze în care se închid episoadele. Dacă ar trebui să tragem o concluzie, romanul ,,FILIGRAN” de Alexandru Poamă este un mozaic unde paginile epice se întâlnesc deseori cu cele lirice și dramatice, într-un text de certă originalitate. Cititorul însă poate descoperi și alte calități. Ioan BABAN
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mici turnuri ca-n poveștile cu zîne. Pe cealaltă parte a străzii, totuși casele formau un front închis și aveau scări gri cu ornamente albe. Erau diferite unele de altele prin aceste ornamente: uneori erau statui susținînd un balcon, uneori mozaicuri conținînd o referire la profesia celui care locuia acolo, dar casele arătau, de asemenea, prin felul în care se întîlneau cărămizile, că se aflau acolo în primă instanță în folosul lor și în acela al locuitorilor lor, și nu pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pură și liberă a stării mele, arătam cu degetul la ureche : „Sunt surd, ce să-i faci !“, zâmbeam nevinovat, ceilalți înțelegeau, unii mă și compătimeau, deși păreau bucuroși că ei aud, scăpasem, n-aveau decât să se distingă ei în mozaicul lor de întrebări și de răspunsuri gata desenate, n-aveau decât să-și teoretizeze singuri teoria, să-și toace varza sonoră printre dulcile bucurii ale dresajului. Nenorocirea e că, într-o bună zi, poc ! mi-au plesnit dopurile și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în centrul acestei sociologii a Parisului. Dar capitala este multiformă, încîlcită și complexă pentru lectorul sau vizitatorul neavizat. Reperele spațiale și statisticile sînt indispensabile înțelegerii mizelor sociale, economice și politice ale acestui oraș excepțional. Pot fi oare descoperite structurile acestui mozaic în aparență confuz? Pentru asta, trebuie să retrasăm modul în care Parisul s-a constituit de-a lungul secolelor, în interiorul diferitelor sale incinte, dezvoltînd mari opoziții între malul stîng și malul drept, între cartierele din est și acelea din vest
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]