25,912 matches
-
contrastelor, prin evitarea dulcegăriilor (ca în „Floarea soarelui”), prin dozarea tonurilor și a accentelor rezultate din ludicul tușelor sau chiar din simplele pete în culoare (v. compozițiile sale cu „Târguri” și „Caruselul” impresionante prin construcții simetrice, prin diversitatea și expresivitatea mulțimii de personaje în mișcare). Ordinea și echilibrul care emană din firea tablourilor, din țesătura lor, nu sunt tulburate de „rupturile” care le însoțesc facerea; sciziunile pot ține de ritm sau de vopsea, cel mai frecvent fiind supusă unui asemenea tratament
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a fost o revoluție, ci o restaurație: geniul politic al poporului român a atestat reașezarea în ordinea naturală. Asta s-a întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timișoara, mă opresc la manifestația din fața Comitetului Central, când mulțimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român. Când mulțimea îi refuză tiranului încrederea, ăsta calcă în gol. Așa a călcat Ceaușescu — în gol. CIORAN Cioran e o inteligență pură. Păi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
s-a întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timișoara, mă opresc la manifestația din fața Comitetului Central, când mulțimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român. Când mulțimea îi refuză tiranului încrederea, ăsta calcă în gol. Așa a călcat Ceaușescu — în gol. CIORAN Cioran e o inteligență pură. Păi, pentru ca să te fâțâi ca el prin Paris, trebuie să ai inteligență. Că acolo inteligență este! Are o singură trăsătură
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
are un caracter absolut, deoarece prin masă se exprimă specia. Prin individ se exprimă personalitatea. Numai că, uneori, un individ ajunge să influențeze foarte mult asupra maselor. Aceștia sunt aleșii. Istoria este făcută de aleși. Paradoxul societății umane este că mulțimea îi produce pe conducători, iar aceștia o conduc. Ideea de echilibru social e caracteristica oricărei democrații burgheze. Asta e forța constantă a democrației. Iar extremelor — fie extremei stângi, fie extremei drepte —, care violează ideea de echilibru social, democrația le este
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
că la Ierusalim s-au pus cordoane cu ostași, să păzească porțile și drumul mântuirii. Nu știa cum a ajuns să ia lumină! Cineva l-a dus acolo, l-a purtat de mână până în inima credinței; a fost ales din mulțimea care parcă apleca covorul de trepte, în mișcarea albă de brumă, prin cristale drepte, așezate sub tălpile celor câțiva ce au văzut cum răsare lumina roșie de sus, de undeva. În fiecare an de Paște, Lumina ne este dăruită nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
astupați și să alungați țiuitul, pentru că asta este clar manipulare psihotronică negativă. În toată această perioadă am avut doar două vise mai importante pentru mine: într-o noapte am ajuns pe undeva tot prin zona gri unde era adunată o mulțime de oameni și pe care-i întrebam unde sunt părinții mei. Cineva mi-a spus că au plecat, dar nimeni n-a știut să-mi spună unde. Am mestecat mult acel vis și am ajuns atunci la concluzia că ori
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cursurile universității ELTA și că știe multe lucruri noi și interesante. Doamna Elena mi-a adus imediat a doua zi cărțile lui Ovidiu Dragoș Argeșanu, medic inițiat, pe care îl citesc cu plăcere și de la care am de învățat o mulțime de lucruri interesante și utile. Vi le recomand și dumneavoastră, tuturor celor care doriți să vă instruiți în apărare și deschidere spre lumină. Concluzia tuturor acestor întâmplări este că nimic nu este întâmplător și că totuși suntem ajutați, chiar și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
la debutul marii scriitoare pe care o va fura lui Ibrăileanu pentru a o atrage printre membrii activi ai cenaclului Sburătorul, unde va insista ca scriitoarea să și obiectiveze stilul narativ, mergând pe linia prozei acelei perioade. Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
trăiește în chip evident un sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul rând de aspectele de vulgaritate sau de trivialitate ale acesteia: „Cunoscuții tocmai fiindcă-i cunoștea bine, nu-i mai puteau da iluzii, și străinii, mulțimea - era vulgară, inestetică, o rănea în gustul ei de forme, linii, culori, cu aspectele ei disgrațiate.”² Această atât de puternică teamă nedeslușită, o va îndemna pe eroina să se refugieze în imaginar, într-o lume a idealului, în realitate, să
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mii de oameni, în războaie, expediții, experimente chimice, creând bombe nucleare, viruși, toate acestea sunt pentru nimicirea omenirii. Ajungem în timpul în care potentații sunt cei care dețin puterea politică, iar noi, oamenii simpli, suntem socotiți „idioți fericiți.” Noi suntem o mulțime care este foarte ușor de manevrat. Nu avem viitor, deoarece toți sunt indiferenți, nu le pasă cum vom trăi, cum va fi familia noastră, cu ce vrem să ne ocupăm în viață. Nu suntem pregătiți pentru o viață matură, chiar
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
din cât avea, ajuta pe cei în suferință. Mi-a povestit o întâmplare: mama mea venea de la oraș și era în rutieră. A ajuns un om sănătos să ceară milostenie, să-l ajute. Și știu cum era în rutieră; o mulțimea de oameni a întins mâna spre mama. Și mama mea i-a zis omului că trebuie să-i fie rușine că e sănătos și umblă cu cerutul, pe când ea nu are mâna dreaptă și nu cere de la nimeni nimic. Cred
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna cuibului în care dorm puii ori își contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cunoscute filele de caiet pe care tocmai le parcurg. Voi încerca să-i fac un serviciu! Aș putea spune că și cărțile marilor scriitori sunt tot niște „caiete” personale. În paginile lor, viața autorului se desface și se reconstruiește în mulțimea de personaje și situații, pentru a se înțelege pe sine și a-i înțelege pe ceilalți. După abilitatea „punerii în pagină”, după strălucirea gândirii și incandescența emoției, obișnuim să numim aceste scrieri în mai multe feluri: „opere”, „capodopere” sau doar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se rugă de el Ilinca apucîndu-î de braț, nu vrei să venim odată aici numai ca să prindem păstrăvi și să-i frigem așa cum zici tu? Cum să nu vreau? sări Bărzăunul fericit. Venim cînd vrei tu și-ți prind o mulțime de păstrăvi... Dacă ții neapărat, îți prind și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță? se miră Nuțu. Bine... Cu mîna, din cotloanele stîncilor. Vreți să vă arăt cum? Nu acum Bărzăune... se opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi existat dacă nu era un anumit poet. Filozofia pură, teoretică, este explorare gnoseologică, sau instituie normative practice. Poezia gânditoare este demiurgică: întemeietoare de suflete și de noi lumi pentru cei cu vocația zborului, scrie Eminescu în postuma Aducând cântări mulțime: Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi inimi cu arìpe./ Ah, lăsați ca să vă ducă/ Pe-altă lume-n două clipe. Astfel, poezia gânditoare ne transpune fulgerător într-o lume a celei mai înalte eliberări spirituale. Fenomenologia receptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întemeiază ceea ce durează, el primește raza Tatălui, fulgerul pentru a-l dărui oamenilor sub forma poeziei: "Nouă ne e dat să rămânem drepți,/ cu fruntea descoperită, o, poeților,/ să luăm cu propria mână raza Tatălui,/ fulgerul însuși/ și să întindem mulțimilor,/ sub vălul său de cânt,/ darul Cerului". (Ca într-o zi de sărbătoare). Dar mâna trebuie să fie curată. Pentru Hölderlin, poetizarea infinitului din afară de către infinitul spiritual lăuntric este destinarea oricărei poezii: "spirit infinit în viața infinită". În vremi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-l mai chemau nici caietele lui legate în catifea, nici cele o mie de feluri de a găti heringul, nici rede corarea imensului său imperiu înghețat care aluneca, asemeni unei enorme balene albe, greoi, printre valuri, ducând cu sine o mulțime îm blănită și doldora de diamante care ieșea, ritual, la soare pe punte, ca samurii pe zăpada translucidă, la amiază. Dintr-un port al cărui nume nu făcuse deloc efortul să-l rețină trimisese să i se aducă o cutie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Circe și rătăciri pe marea-mormânt. Numai că Oceanul nu m-a vrut. Nu. Nu m-a vrut. 49. de fapt ...n-a fost așa. Poftim? E frumoasă povestea ta... Parcă era atroce. ...numai că nu e toată. Ai omis o mulțime de momente... ...zici tu? Da. Și ai distorsionat finalul. Mă rog, de fapt l-ai schimbat cu totul. Nu a fost așa. Dar cum? Abd al-Aziz ibn Musa ibn Nusayr a fost primul guver nator al Andaluziei. Știai? Da. Wikipedia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-l vedeau dornic să li se alăture? În cele din urmă, își pierdu de-a dreptul cumpătul. Venise timpul să schimbe tactica. Trebuia să le forțeze să-l asculte. Habar n-avea cum putea să facă asta el singur contra mulțimii, dar trebuia găsită o soluție. Și într-una din zile, norocul i-a surîs. Poposise în apropierea unui izvor. Sorbise și el, de cu seară, cîteva înghițituri zdravene din apa rece și incredibil de dulce. Hotărîse să rămînă în apropiere
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Când vine? Întârzie mult? Nu începe?” - sunt întrebările care întretaie murmurul de deasupra acestui furnicar uman. Pe la nouă, în fine, apare coloana de mașini. Alteța Sa coboară sprinten, dă câteva instrucțiuni unui aghiotant, salutând în același timp, numai cu o mână, mulțimea care ovaționa cu însuflețire. Fluturând apoi numai o mănușă albă, se îndreaptă grăbit către avionul aflat la capătul pistei de decolare, celelalte fiind ascunse în hangare. Un căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia zborul, câștigă înălțime și face viraje largi deasupra orașului. Regele are o figură mulțumită. Legănarea ușoară și zumzetul motorului îi dau o stare plăcută. Depărtarea de această mulțime gălăgioasă, care poate fi, vorba unui scriitor de aici, o hidră cu multe capete, îi face bine. Totuși, pentru această uriașă adunătură încearcă astăzi un gest generos, oferindu-i un sublim și inteligent spectacol. Pâine și circ, asta le-a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dintr-un nestăpânit simț pentru sublimul spectacolului, chiar dacă unul al distrugerii. Dar i se pare că a ajuns prea departe. Aviatorul face un semn întrebător cu capul. Da, e timpul să coboare. Uriașa pasăre de metal începe să planeze pe deasupra mulțimii cuprinsă iarăși de un freamăt de pădure în furtună. Vuietul mai scade din intensitate abia după ce Măria Sa a urcat în turnul de control, împreună cu comandantul aeroportului. Liniștea este deplină când aghiotantul anunță într-un megafon uriaș: - Cetățeni! Alteța Sa Regală a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic, e destul de bună și șapca-sport. Așa că se apropie de megafon, cuprinzând dintr-o privire spațiul în jurul căruia tălăzuiește mulțimea. E o suprafață împărțită, ca oricare tablă de șah, în 64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre așteaptă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
hapca, ca să ne rămână pe ce scrie... („Aș! Nu descoperiseră tananții... - mârâie același Lulu Chiracu, dar nu-l aude nimeni. Ai dracului turci, cum se gândeau ei și la burdihanul lor, și la posteritatea noastră! ... De la ei ni se trage mulțimea scrierilor vechi. Cu cât mai multe jafuri, năvăliri, maziliri, tăieri de „necredincioși” și mai ales de oi carpato-dunărene, cu atât mai multe pagini de cronici, plângeri la „zidurile Vavilonului”, stihuri la stema țării și altele. Cum românii au fost, din
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cineva anume, și spune cu un zâmbet de circumstanță: „Măi, oameni buni! Cine are un bilet pentru mine?”. Deci, comentează Lulu Chiracu, nu obișnuita interpelare, cu scuza de rigoare, a pasagerului de alături, ci aroganța „tribunului” care se adresează întregii mulțimi. „Precis” îl cunoaște (de la Radio, de pe scena Casei de cultură a sindicatelor, de la Televiziune, de la defilările din 1 mai, 23 august...), așa că acum îi oferă, generos, satisfacția de „a-l servi” pe el cu un bilețel de un leu, pentru că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]