3,219 matches
-
să observi că șoferul adormise Întins de-a lungul peretelui și să ceilalți Își băteau joc de el mânjându-l cu pământ și Îngrămădind peste el snopi de viță de vie uscată. Ai observat un zâmbet pe fața bătrânului Grințu și, mulțumit, te-ai dus să aduci furtunul pentru a completa cu apă rece bazinul. Poziția ta În următoarele ore ale acelei nopți, posibilitatea ta de a capta propozițiile bătrânului și de a-l incita la vorbe și povești, depindea În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îl am chiar aici. „Implicarea individuală Într-un efort de grup - asta face ca o echipă, o firmă, o societate, o civilizație, să funcționeze.“ Da, trebuie să-ți spun că ăsta chiar mi-a mers la inimă. —Chiar așa? Părea mulțumit. Ăsta e de ieri, dar mă bucur că a avut un asemenea efect. —Așa. A fost foarte potrivit. Învăț foarte mult din toate. De ce? S-a Întâmplat ceva nasol? am Întrebat pe tonul meu cel mai mieros și preocupat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mi-am amintit că n-o invitasem pe Penelope la petrecerea BlackBerry. —Hei, Pen, de ce nu vii și tu marți? Adu-l și pe Avery, dacă vrei, sau vino doar tu. Cred că va fi amuzant. Serios? Întrebă ea, părând mulțumită. Sigur, sună excelent. Noi două o să putem În sfârșit să stăm și să recuperăm. Mi se pare că a trecut ceva timp, nu-i așa? — Mi-ar plăcea foarte mult, Pen. Tot ce-mi doresc e să ne ascundem Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mi-am dorit să conduc cu mașina pe teren accidentat, pe lângă Peekskill. M-am felicitat În tăcere pentru că reușisem În sfârșit să mențin o comunicare normală cu băiatul ăsta. — Mda, mi-ar face mare plăcere, spuse el, cu o expresie mulțumită. Bineînțeles, și eu aș fi mulțumită dacă n-ar trebui să Îndur o călătorie de patru ore cu Greyhoundul pe un drum care În mod normal durează două ore. M-am liniștit spunându-mi că Îl convinsese compania mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar ea se mulțumi să ridice din umeri. —Zău? Ei, asta a fost de mult. Desigur, și eu am auzit multe lucruri bune despre tine, am mințit eu. De-abia auzisem numele femeii acum treizeci de secunde, dar mama părea mulțumită. —Ha! Chiar așa? Păi, vino Încoace. Așază-te lângă mătușica Eileen și spune-mi cum e să fii așa celebră! Chestia cu „mătușica Eileen“ era un pic cam mult, având În vedere că părea doar cu vreo zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încântată. —Cu cine ai ieșit În oraș de câteva ori? Cu vreun oarecare Weston? Vrei să zici, cu vreun Weston din faimoasa familie engleză? Am fost un pic mândră că până și mama auzise de el. — Chiar el, am spus, mulțumită că lucrurile se linișteau În sfârșit. —Bettina, ai idee că familia Weston e celebră pentru antisemitismul ei? Nu mai ții minte cazul ăla cu conturile elvețiene din timpul Holocaustului? Și de parcă n-ar fi fost destul de rău, se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
titlurile iritante gen COCAINĂ ȘI CURVE! Trebuia totuși să fim atenți la presa turcă, dar nu mă așteptam să ne pună mari probleme, iar Kamal promisese că o să-i țină departe de zonele VIP. Una peste alta, aproape toată lumea părea mulțumită de cum fuseseră aranjate lucrurile, iar grupul părea aproape entuziast când vasul a acostat În dreptul unui debarcader cu covor roșu. —O să se holbeze bărbații la noi? Îl Întrebă Elisa pe Kamal, cu ochii măriți de neliniște. —Să se holbeze la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
relație“ - nu doar din cauza presiunii ziarelor de scandal, ci și pentru că Sammy Îmi plăcea cu adevărat. Vestea bună era că toate ziarele și săptămânalele care contau dedicaseră spații largi destrăbălării atent orchestrate a grupului, iar Asociația Proprietarilor de Cluburi, foarte mulțumită, era convinsă că În curând va exista un număr fără precedent de amatori de distracție americani. Doar New York Scoop afișase poza aia urâtă cu mine. Kelly păruse să se liniștească după ce auzise că eu și Philip „ne Împăcaserăm“. Sammy fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu schimbul, În funcție de programul meu, ca să Însoțească diferiții ziariști și să se asigure că au acces la cei pe care vrem noi să-i cunoască. — Am avut ieri o ultimă Întâlnire cu compania de producție cu care lucrăm și sunt mulțumită de cum merge partea asta, interveni Elisa. Planurile lor pentru amplasarea barului, barmani, lumini, decorațiunile și cateringul par să respecte instrucțiunile noastre și preferințele clientului. Kelly Își Împinse salata pe farfurie și apoi se răzgândi, alegând În schimb o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lingurița informații despre mine timp de luni Întregi. Eram pur și simplu prea curioasă. M-am dus la bucătărie. —Alo? Elisa? am Întrebat În telefon. —Bette, ești acolo? Ascultă, am cele mai tari vești! Serios? Care să fie? am spus, mulțumită că păream nonșalantă, rece și de o nepăsare supremă, exact cum intenționasem. Păi, mi-am adus aminte că tu aveai un fel de... ăă... legătură cu paznicul ăla de la Bungalow care a deschis Sevi, nu? Se prefăcea că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
greșesc?” - se întreba Dumitru, încetinind pasul. ― Ei, cum a fost? Unde sunteți trimiși? - i-a întrebat sergentul, apropiindu-se de ei. ― Păi ne-a trimis pe amândoi acolo unde am făcut eu armata de recrut - a răspuns Dumitru. ― Și sunteți mulțumiți? ― Nici nu știți ce bucuroși suntem. Vrem ... Vrem să... ― Spuneți. Nu vă fie teamă. ― Avem aici - a pornit să vorbească Dumitru, băgând mâna în trăistuța unde pusese ceva de mâncare și sticla cu rachiu. Avem o... o sticlă... ― Ia s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
picioarele, le lăsă să cadă și obținu acea rigiditate care anunța rigor mortis. Notă în carnet: „Decedat probabil în jur de 1:00 A.M.”, după care tamponă degetele mortului cu cerneală și le rulă pe o bucată de carton solid, mulțumit că obținuse amprente perfecte din prima. Apoi examină gâtul și capul, măsură cu un compas urma învinețită, cauzată de strangulare, notând toate datele. Vânătaia se întindea de jur împrejurul gâtului, mult prea lungă pentru a fi lăsată de o mână, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mult. Chiar ai o diplomă de facultate? — Iisuse, ne tot punem unul altuia aceleași întrebări! Nu, n-am nici o diplomă de facultate, dar am o diplomă de specializare în contabilitate de la un colegiu de mâna a doua din Jackson, Mississippi. Mulțumit? Buzz nu-și dădea bine seama dacă femeia voia ca el să plece sau dacă îi convenea întreruperea: să calculezi sumele datornicilor într-o frumoasă zi de iarnă îi sugera ideea de foame. Jucă singurul as pe care îl avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Foarte bine, descrie-mi asasinul și eu voi încerca să-mi amintesc dacă George Wiltsie ieșea cu un astfel de individ. Dacă e așa, voi pune informația la dispoziția locotenentului Matthews, iar el poate să facă ce poftește cu ea. Mulțumit? Danny dădu licoarea peste cap - treizeci de dolari de băutură de calitate. Coniacul îi arse traiectul digestiv în timp ce aluneca în jos, iar căldura lui îi înăspri vocea. — În cazul ăsta îi am de partea mea pe cei de la LAPD, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
onoarea de a-mi păstra fiul? Da, dar rămâne chestia cu De Haven și... — Da, și cu mine. Hai s-o luăm așa. Și eu trebuie să știu de ce, numai că-mi place să aflu după ce-am îndepărtat cauza. Mulțumit? — Nu. — Nici nu credeam că o să fii. Știi de ce? Considine sorbi din bourbon. — Nu-i greu de ghicit. — Odinioară eram hoț de mașini, locote... Mal. Un pic înainte de război, eram cel mai bun hoț de mașini din comitatul San Berdoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un serviciu de escortă clasa întâi pentru homosexuali. George Wiltsie a lucrat pentru el, asasinul ținea agenția lui Gordean sub supraveghere, Duarte era unul din numele date operatorului de la Circulație, iar el e o fostă târfă de-a lui Gordean. Mulțumit? Breuning fluieră din nou. — Poate că Dudley ne poate face rost de alți oameni. Se pricepe la asta. Danny intră înapoi în mașină. Îl trecu un fior straniu - omul lui Dudley Smith îl supraveghea. Îi spuse: — Tu și cu Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului.“ Vreau să-mi păstrez anonimatul, dar nu reușesc totdeauna. 74 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Ce spunea Sergiu despre această hotărâre în privința semnăturii tale ca artistă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
îi plăcea Paul Klee? — Trebuie să știi că m-a inspirat mai mult Paul Klee decât Sergiu, care era de altfel un mare admirator al acestui pictor. Când i-am spus că voi divorța de Klee, n-a fost deloc mulțumit. Mi-am schimbat stilul, deve nind mai violentă, mai masculină în viziune și cu loare. Era o căutare, o nevoie de eliberare, însă am revenit după aceea la Klee în altă manieră, am rămas în lumea lui. Chiar dacă între tablourile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fiți răbdători cu toți. 15. Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atît între voi, cît și față de toți. 16. Bucurați-vă întotdeauna. 17. Rugați-vă neîncetat. 18. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 19. Nu stingeți Duhul. 20. Nu disprețuiți proorociile. 21. Ci cercetați toate lucrurile, și păstrați ce este bun. 22. Feriți-vă de orice se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
și că totul a fost așa de zăpăcit. Tocmai atunci se auziră dincolo glasuri. Lenora sări drept în picioare și strigă violent: - Eleno! Cu o mișcare de răzvrătire, fala ieși totuși. - Nu e nimic! zise, întorcîndu-se, dar Lenora nu păru mulțumită. Rămase în picioare. Prin mișcare și greutate părea o statuie mare, cu fața aceea rea, care o schimba așa de mult, o făcea de nerecunoscut. O viață întreagă figura ei de păpușă, rotundă, albă, roză, desenată, pictată, surâzătoare nu avusese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în mic ca și în mare. . . neobosit! - De ce nu veniți odată? 41 - Ne-ai chemat? N-am auzit! Spuneam lui Mini că Rim al tău, iegat cu o basma la gât, e irezistibil și îmi face curte! - Zău! zise Lina mulțumită. Ce nostimă e fata asta și ce idei bune are. - Simple, foarte simple! întîmpină Nory cu modestie. Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nevoia adună oamenii fără nici o legătură între ei, pentru un scop comun: existența. . . înainte, pentru a ține o femeie ajungea un bărbat, acum e nevoie de o cooperativă. Mika-Le știe asta mai bine decât tine - și Nory râse băiețește și mulțumit. Economia socială și politică și bârfeala erau cele două pasiuni ale ei. Ușor, Mini își desfăcu brațul de al lui Nory. îi plăcea să apară între oameni singură, desprinsă de oricine i-ar sta chiar alături, singură, așa cum era în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acum. Izvorul limpede al robinetului care o înfiora cu apa de munte la domiciliu, butonul care incendia firul delicat al becului electric erau voluptăți prin care constata cu mulțumire că marile sforțări ale geniului erau supuse uzului ei comun. Era mulțumită că acele cunoștințe elementare ale unei instrucții cuviincioase și obligatorii îi puneau în mâinile tentaculare ale inteligenței firele cu care să se poată lega, ca de un loc plăcut, de problemele mari. în acea dimineață, înarmată cu un burete uriaș
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al vocei, așa cum îl aveau amândoi, părea o discuție între muți. Rim opri din treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine dispus, o invită în birou. Lică salută scurt. Totul era că în audiența asta Rim părea cel mulțumit. Făcîndu-și socoteala că Linei i-ar place ca vărul să aibă răgaz pentru jalba lui, nu vroi să rămână și declară că e mare amatoare de a supraveghea măiastră pregătire a prepelițelor. Rim își frecă mâinile deznodate, ca semn de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu nunta? Elena atunci profitase pentru a-i face cunoscut tot aranjamentul: nici o logodnă alta decât cuvântul dat; ginerile, foarte ocupat, nu putea veni decât foarte rar la Prundeni, și nunta în casă. . . la moșie sau la București. Lenora păruse mulțumită și nu întrebase nimic mai mult. Adormise pe loc, foarte adânc. . . . Ce era oare nevoia aceea de liniște! Ce asculta oare Lenora înăuntrul ei, în acea tăcere?. Mini întrebă pe Lina dacă verișoara nu avea altă atitudine când rămânea singură
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]