3,092 matches
-
dar nu cred că vă vor face să vă simțiți prost, răspunse el. — Păi, dacă sunt obișnuiți doar cu femei Îmbrăcate În burka, Îmi Închipui că o să ieșim În evidență, spuse ea, meditativ. Sammy Îmi aruncă o privire - una dintre multele pe seara aceea, din moment ce la cină stătuserăm față În față - și am reușit să-mi Înăbuș râsul, dar nu și un sforăit scurt. Ea se roti brusc și mă privi aspru. —Ce? Ți-ar plăcea ca o ceată de țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut prin focul a două prigoane, am fost hăituit în munți jumătate de an, am îndurat ani de anchetă, ani mulți și grei de temniță (cincisprezece) și vreau să fiu drept în mărturisirile mele. Unii poartă cămașa verde ca o modă, fără trăire, fără faptă. Nu putem merge spre biruință fără faptă, fără jertfă și fără Hristos. Am fost botezat în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noștri, de când au auzit că i-ai imitat pe "balauri" în propriul lor bîrlog! Ușa clasei a VII-a reală de la liceul Sf. Sava se deschise scârțâind și intră profesorul Pompiliu Constantinescu. Un tânăr frumos, prezentabil, bine zidit și cu multa prestanță. Ochii, de o rară vioiciune! ― Bună seara, băieți! Răpăitul uniform de picioare fu răspunsul la salutul profesorului. O liniște în clasă, cum la noi, la Lazăr, numai la orele Barosanului și-ale lui Attila, profesori vechi, se pomenea! ― Băă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un semn al destinului. Pe care nici unul din noi nu l-a Înțeles. Alexandru ridică o clipă privirile. Deși citise În limba română, pe care n-o Înțelegea nimeni În afara Erinei, toți Apărătorii păstraseră o tăcere absolută. Sau poate, din cauza multelor asemănări dintre cele două limbi latine, Înțeleseseră totul. Nimeni nu putea ști aceste lucruri... Nimeni nu putea ști cum era camera din palatul Frassetti Înainte de plecarea lor spre Moldova. Nimeni... Dar mi-am dat seama că nu mai știu aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oraș de trei sute de mii de locuitori, încleștat în jurul unei meandre a râului Jamuna. Mare și leneș, râul curgea alene spre sud-est, unde, în cele din urmă, întâlnea Gangele și se vărsau împreună în golful Bengal. Acest oraș, unul dintre multele întemeiate pe malurile râului, era un furnicar de comercianți și meșteșugari, ivit brusc din obscuritate cu 500 de ani în urmă, când Mugalii, care veneau din nord, s-au stabilit aici să-și construiască monumente funerare, să picteze miniaturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oamenii săi n-au făcut altceva decât să frământe sub copitele cailor ținuturile fertile, ușurându-i pe țărani de recolte și de vite. A fost o viață sănătoasă, în aer liber și oricine și-l poate închipui pe general, alături de multele generații de soldați englezi care l-au urmat, bucurându-se de prospețimea dimineților răcoroase din Punjab și de rezervele îndestulătoare pe care le aveau. Dar iată că într-o bună zi, chiar când începuse să-și dea seama că războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
semnificativă la moartea lui Chapel. Complexitatea procesului în sine nu se termină aici. Din cauza interconexiunilor unor serii de tranzacții referitoare la pășunile din sud, trebuia întrunite unele condiții. Numai dacă moartea lui Chapel ar fi fost provocată de una din multele boli endemice, transmise prin apă(cazul pășunii ar fi relevat o chestiune ascunsă legată de rata decesurilor la capre din cauza acestor boli, care era legată la rându-i de evaluarea mult disputatelor lui cizme, adică o cifră calculată pe baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcut-o, cu frică și cu cutremur. 16. Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privințele. $8 1. Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. 2. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare, și sărăcia lor lucie, au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. 3. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
Și vise multe, spulberate rămase sunt în urma ta. Un cer senin în dimineți le ai, e drept, în fața ta, dar plâns, tristeți si amăgiri lăsate sunt în urma ta Și cântec, vrajă și lumină le ai mereu în fața ta; Minciună, ură, multa vină rămase sunt în urma ta. O clipă lină și duioasă pășește azi în viața ta, Dar chin, și urlete, și jale rămase sunt în urma ta. Gânduri senine, fără moarte, le ai în zbor în fața ta; Iluzii în baloane sparte rămase
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dragostea ce ne-nsoțea la pas, Nimic nici din sărutul ce-l punea pe pleoape, Nimic dintr-un nimic, cu-atâta ai rămas. Se năruie-n durere munții de iluzii, Se-neacă în noroiul scurs în urma lui Te trezești buimac prin multele confuzii, Cu gândul sfârtecat și gustul amărui. îți amintești? îți amintești? Râdeau cireșii-n floare, Crud înverzise iarba pe răzoare Când ai plecat să-ți cauți fericirea Mi-a plâns tăcută-n urma ta, privirea. Sângerând, se scuturau în soare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
2. Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carălor! 3. Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița. O mulțime de răniți! Grămezi de trupuri moarte! Morți fără număr! Cei vii se împiedică de cei morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, 5. "iată, am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor, îți voi ridica poalele ca să-ți vadă neamurile goliciunea, și împărățiile, rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
putea sfârși într-o clipită. Încerc să mă bucur cât mai mult de această perioadă. Când se schimbă anotimpul, Majestatea Sa se mută la Yuan Ming Yuan, Marea Grădină Rotundă, și mă ia cu el. Este cel mai frumos dintre multele sale palate de vară. Generații de împărați au venit aici pentru a-și hrăni solitudinea. Locul este el însuși o legendă. E situat la nord-vest de Orașul Interzis, la optsprezece mile de Peking. Aici se află grădini în grădini, lacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sa, împăratul a hotărât să construiască pe ruine un palat-grădină. Mai târziu, acesta a devenit refugiul său preferat și a trăit acolo până la sfârșitul vieții. De atunci, succesorii săi au continuat să îl împodobească și să-i sporească minunățiile. În mulții ani care au urmat de atunci, au fost adăugate alte și alte pavilioane, palate, temple și grădini. Ceea ce mă uimește e că nici un palat nu seamănă cu altul. Cu toate acestea, întregul nu creează deloc sentimentul lipsei de armonie. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme, declară el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa devoțiune și mai puțină jertfă deșartelor frumuseți pământești... Îi rog pe toți să citească și să recitească bucata mea Trandafirii. Bucata aceasta rezumă, lămurește și simbolizează surprinzător toată simțirea și toată literatura mea." Dacă e așa, îmi zic, hai să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înscrii... Ba ai să te înscrii. Nu poți opri cu curul Siretul. În ce mă privește, nici pe departe nu reușeam să fiu atât de lapidar și explicit ca Nică Grigoraș. Încercam să deslușesc oamenilor evoluția micii proprietăți, de la hectarele multe ale părinților la cele puține ale fiilor. Ce va rămîne nepoților? Divizarea era o lege implacabilă și, nu încape îndoială, o sărăcie progresivă îi amenința pe toți. Oamenii mă ascultau fără să răspundă. Ei știau una și bună: - Noi sîntem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a avut grijă, de necaz, s-o bată și s-o gonească pe mamă-sa bună, care l-a făcut și l-a crescut - văduvă singură cu odraslă nevrednică... Câte unii zic că zărgheala i s-ar trage de la prea multa iubire ce-a avut-o față de nevastă-sa. Nu-i adevărat! Un om puturos nu poate iubi pe nimeni!” „Ia stai, nea Gogoașă”, sări unul cu gura, văzând că fostul brigadier se oprise câteva clipe ca să răsufle. „Că tot aduseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și sape o groapă pentru o umblătoare nouă; cazmaua i se proptise Într-un vas plin cu bani de aur din cine știe ce vremuri vechi. Norocosul nu era nicidecum un zgârcit, așa că s-a apucat să Împartă câte un bănuț pe la multele sale rubedenii. Dărnicia lui l-a pierdut, căci au aflat jandarmii, l-au legat, l-au bătut și l-au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
m-am văzut. Adevărul este cu totul altul. După cum știți, eu din rațiuni de filozofie personală nu am dorit să obțin acel nenorocit de carton. Însă am făcut pentru alții o grămadă de teze, fără ajutorul arhivelor, toate izvorâte din multele mele cunoștințe și din talentul pe care mi le recunoșteau până și cei mai severi profesori. E posibil să fi ajuns, vreodată, din pricina bolii, cumva Într-o stare de suferință prin sălile de curs, dar În nici un caz la examenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de butelii de gaz era prea prostănac ca să poată minți. Cu mulții lui bani, Însă, Își cumpăra Întâmplări și lucruri care celorlalți le erau oprite. Acuma le arătă niște balonașe alburii, lunguiețe, cu pielița de cauciuc gingașă și moale, cu un soi de moț În vârf. Se dezbrăcă și le arătă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neghioaba călcătură s-a dus, Într-un Început călduț de toamnă, la Târgul care, Între timp, devenise un fel de buric al lumii. Cu el Îl luase, ca să-l deprindă cu meșteșugul negoțului și al tocmelii, și pe unul dintre mulții săi fii. Nu ne batem acuma capul să aflăm dacă duceau la vânzare grâne, piei, oale ori cine știe ce altceva. Deși, se cuvine menționat, ceramica pictată cu artă desăvârșită de cei vechi de pe aici este astăzi vestită În toată lumea și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci despre unele dintre ele habar nu avea că existau. Nenorocitul ăla de examen de treaptă se apropia vijelios. Colegii mei Își puseseră cu toții meditatori la matematică și fizică: discutau, foarte doct, despre tot soiul de probleme și exerciții, iar multa lor știință pe mine mă lăsa cu gura căscată, mă făcea să mă uit la ei ca la niște genii și la mine ca la un limbric. I-am spus mamei că n-o să trec niciodată examenul. Mă cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu sprijinul nemijlocit al omului de cultură care este domnul profesor Marin Foiște și prin colaborarea mai multor oameni de spirit, a luat ființă această tribună a democrației. Cetățenii au dreptul la informare corectă, la spunerea adevărului fără ocolișuri. Prea multele zeci de ani de dictatură ne-au ascuns realitatea, au prefăcut-o, au Înlocuit-o cu minciuni sfruntate. Dar setea de adevăr a biruit, În cele din urmă, Întunericul. A trebuit, pentru aceasta, să curgă sânge de eroi pe baricade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În stihuri a lui Stavrinos pe mulți i-a Îndemnat s-o imite, iar dintre acei mulți făcea parte și falsul grec Palamed, viitor soț al unei verișoare a lui Cocrișel și om cu dare de mână căci, Înduplecat de multele scrisori ale aceluia, i-a plătit În cele din urmă răscumpărarea. Trecuseră, Însă, zeci de ani, Cocrișel era de-acum bătrân, barba Îi crescuse neînchipuit de lungă și stufoasă, iar el o cultivase cu multă grijă, căci era singurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pătură și visa la planuri de răzbunare Împotriva tatălui. Soarta a făcut În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a ajuns acasă, tatăl trăgea să moară, primise ultima Împărtășanie și era vegheat, pe rând, de multele femei ale familiei. Bătrânul nu-și pierduse cunoștința când fiul său pierdut a intrat În Încăpere. De teamă ca nu cumva să nu fie recunoscut, acesta a ținut să se recomande, urlând În urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un afund de pădure. Nicu Fieraru, ultimul prieten În viață al Însinguratului Nae, Îi făcuse o cruce zdravănă din fier, o Înfipsese Într-un soclu de beton și sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă, o pălărie și niște șosete desperecheate, căci nu găsise prin cocioaba cu acoperișul prăbușit două la fel și fără să fie găurite. Nicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]