17,288 matches
-
cu răbdare și sârg, vom lucra cât de mult vom putea, vom fi economi și strângători, ne vom face casa noastră, încheiase el discuția. Așa vom face, cum visezi tu, de frumos și de cuminte. Anii au trecut. Ei au muncit cât au putut, au fost cu grijă față de agoniseli, dar degeaba! De adunat, câte ceva, greu se aduna. Mai apoi, a venit pe lume primul copil: băiețelul Miruță. și viața a continuat, nici mai rău, și nici mai bine ca la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cărții. Merită cu prisosință să spicuim câteva „luări de poziție“: „ «Bufnița oarbă» e plein d’effets conștiente, foarte calculate, precise [...]. Fiecare pagină e condusă ca o partitură muzicală. Pasajele care par cele mai imaginare sunt chiar cele asupra cărora am muncit cuvânt cu cuvânt. Otrava, căci e otravă înăuntru, am distilat-o picătură cu picătură. Întâi mă întrebam ce voiam să spun, apoi căutam cea mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte genuri de produse din mașinile hârbuite. Începusem să-mi mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
răzvedite, mititei, piftele, cârnați, sarmăi, hop, după un ceas cel mult, le dădea afară urgent" Deci nu era dă la băutură...", trase portarul o concluzie care ar putea fi bănuită de o oarecare subiectivitate. "El zicea că dă la cât muncește, he, he!", se amuză Tăsică plin de candoare. "Pin' la urmă l-a luat cu salvarea. Să tot fie cinci, ba nu, stai așa că azi s-a făcut șase zile d-atunci..." "D-acia?" Nu, nu d-acia. Dă la cimitir, unde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt răstimp alături de o mamă ce își ducea copilul la grădiniță. Puștiul fredona la nesfârșit un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
schimbat, mă?". Da' și normal! Crezi că sunt tac'tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu' sclivisit între deș'te?" Ia nu te mai lua dă tăticu, știi? Că lui, cân' i-a venit rău, muncea la solar, nu ședea-n vârfu' patului, da?" "Muncea la o sticlă dă secărică, la mat, dacă t-enteresează. Știu io mai bine, că io am ajuns primu' la el. Tu erai în schimbu' doi, și până te-a învoit scrofelnița
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu' sclivisit între deș'te?" Ia nu te mai lua dă tăticu, știi? Că lui, cân' i-a venit rău, muncea la solar, nu ședea-n vârfu' patului, da?" "Muncea la o sticlă dă secărică, la mat, dacă t-enteresează. Știu io mai bine, că io am ajuns primu' la el. Tu erai în schimbu' doi, și până te-a învoit scrofelnița aia dă șefă-ta, a trebuit io să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
neamu' nostru? Ă? Cine? Noi, domnule, noi clasa politică pă care o înjură toată lumea. Cârâie toți, ca tâmpiții, că uite ce și-a făcut ăla, uite ce conturi are ălalt. Da' cine v-a băgat, bă, vitelor, în Europa? Acu' munciți ca cetățeni europeni pă peste tot, pă bani adevărați, nu pă lei-tramvai, husenilor! Nu vă mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sau necunoscut ...încă! O să încep dur, spunându-ți simplu, lasă-ți viața în pace! De ce? Pentru că ne zbatem și ...Doamne, ce ne mai zbatem. Da, ne zbatem și ne place, pentru că ne-am obișnuit să avem ceva la care să muncim, neam obișnuit să fim stresați mereu, ne-am obișnuit să fim iubiți și considerați, ne zbatem ca să demonstrăm că suntem și noi buni la ceva, că merităm o viață mai bună. Ne place, pentru că avem senzația că am făcut ceva
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Dar paradoxul există tocmai în faptul că aceste obiective, cel mai mult și mai mult, creează acel gol sau vid sufletesc. Explicația este destul de simplă: ai reușit să ai un lucru pe care ți l-ai dorit mult și ai muncit pe brânci pentru a-l avea, ești fericit pe moment, dar imediat după, vrei un altul, ca să fii la modă și în rând cu lumea și tot așa, mereu vrei altceva și pentru asta muncești și mai mult, te înglodezi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ai dorit mult și ai muncit pe brânci pentru a-l avea, ești fericit pe moment, dar imediat după, vrei un altul, ca să fii la modă și în rând cu lumea și tot așa, mereu vrei altceva și pentru asta muncești și mai mult, te înglodezi în datorii și devii sclavul propriilor dorințe de a fi fericit acumulând mereu altceva. Dar am înțeles clar din acest aspect că, oricât am încerca să menținem fericirea constantă în viața noastră, apelând numai la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am cunoscut, pentru că a murit tânăr, avea 39 de ani și eu aveam 2 ani și jumătate. Mama singură cu 4 fete, a trebuit să suplinească golul lăsat de tatăl meu, dar a fost puternică și ne-a iubit necondiționat, muncind foarte mult pentru a ne asigura strictul necesar pentru supraviețuire. Iubirea mamei a fost imensă și ne-a umplut inimile. Eu nu m-am bucurat de un tată și nici nu știu cum ar fi fost, poate un plus de prosperitate în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
la țară și nu îmi surâdea ideea de a rămâne acolo la munca din câmp. Eram convinsă că atunci când voi pleca la oraș o să-mi fie bine și creșteam doar cu gândul la viitor. A fost destul de greu, chiar dacă mama muncea cât trei, ca să ne asigure strictul necesar. Am suferit mult, că nu am avut un tată care ar fi ridicat un pic nivelul de trai, dar mama a fost fantastică pentru că ne-a oferit cel mai important lucru, iubirea. Nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dar în oraș am devenit vulnerabilă, slabă și emotivă. În mintea mea, orășenii erau superiori față de cei de la țară. Timpuri și timpuri și când nu ești pregătit 100% pentru schimbare și nou, este un pic mai dificil. Un an am muncit prin sat, la munci destul de grele și dure, să-mi fac ceva bani de buzunar. Nu m-am dat înlături de la muncă, dar nu știu cum se făcea că lucram numai munci bărbătești. Pe la construcții, la pădure. Doamne ce greu mi se
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
independentă financiar, făcându-mi cel mai mare cadou și mulțumindu-i în același timp mamei mele care a avut încredere în mine, exact ce îmi doream. După ce m-am angajat, m-am înscris la liceu dar la seral să pot munci să-mi câștig existența în noua mea etapă de viață. Eram tânără, energică și era de ajuns, așa că i-am dat bătaie. Aveam nevoie de liceu pentru a-mi îndeplini visul meu de copil, acela de a deveni polițistă. Așa că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mea etapă de viață. Eram tânără, energică și era de ajuns, așa că i-am dat bătaie. Aveam nevoie de liceu pentru a-mi îndeplini visul meu de copil, acela de a deveni polițistă. Așa că i-am dat turație maximă vieții. Munceam foarte mult, învățam pe rupte și printre pauze mai încercam să mă distrez și eu cumva, o discotecă, un film și mai încercam și ceva sport, karate și dans modern. Voiam să fac multe în scurt timp, mă simțeam în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se merita să mă zbat. Era fantastic atunci când veneam de la muncă și copilul meu sărea în gâtul meu zicându-mi, mama-mama, era un moment care îmi umplea sufletul și toată oboseala pe care o aveam dispărea ca prin minune. Am muncit mult, să pot oferi copilului meu tot ce își dorea ca și un substitut pentru lipsurile mele din copilărie. Am oferit copilului meu toată atenția, dragostea și condițiile necesare pentru a fi fericit, așa cum percepeam eu. Nimic nu-i lipsea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fost ușor, dar aveam ceva pentru care se merita tot efortul meu. Când devii mamă deja totul se schimbă, este ceva ce nu se poate explica în câteva cuvinte. Este ceva magic cu încărcătură emoțională puternică. Anii treceau și eu munceam mult să pot trăi decent, aveam un copil și o casă de întreținut. Nu ar fi fost nici o problemă asta, toți muncim pe rupte ca să supraviețuim, dar munca pe care o făceam era destul de grea și se desfășura într-un
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu se poate explica în câteva cuvinte. Este ceva magic cu încărcătură emoțională puternică. Anii treceau și eu munceam mult să pot trăi decent, aveam un copil și o casă de întreținut. Nu ar fi fost nici o problemă asta, toți muncim pe rupte ca să supraviețuim, dar munca pe care o făceam era destul de grea și se desfășura într-un zgomot infernal și un aer greu de respirat, cu tot felul de mirosuri chimice. Acelea erau condițiile atunci în fabrică. {i mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dar munca pe care o făceam era destul de grea și se desfășura într-un zgomot infernal și un aer greu de respirat, cu tot felul de mirosuri chimice. Acelea erau condițiile atunci în fabrică. {i mai era și faptul că munceam în schimburi, iar schimbul de noapte mi se părea ucigător. După câțiva, ani corpul meu a început din nou să reclame că nu este bine și a început să cedeze la toate nivelele: fizic, psihic, energetic și a condus inevitabil
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
chiar dacă ceva din interiorul nostru spune că nu mai poate. {i eu, ca oricare altul, intrasem în competiția lui mai mult și mai mult, care era și încă este sloganul minții noastre și așa pune stăpânire pe ființa noastră și muncim mult, trăim în competiție și întrecere, trăim dar nu ne bucurăm. Mintea mea cu fluxul ei constant de gânduri, despre trecut și griji în ceea ce privește viitorul, nu-mi oferea spațiul necesar trăirii momentului. Am făcut greșeala să mă identific cu propria
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
comensurabilă și care m-ar fi ajutat să-mi recapăt echilibrul. Gândirea mea devenise haotică, ca un impuls permanent și repetitiv, ceea ce făcea imposibil să mă opresc din chinul în care eram. Să gândesc la mai mult și mai bine, muncind pe rupte mi se părea normal și nu aveam cum să ascult corpul meu, care țipa de durere. Acel zgomot mental haotic mă împiedica să găsesc pacea și liniștea interioară care m-ar fi ajutat să îmi revin. Gândirea mea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
unde ești plângându-ți de milă. Așadar am plecat în Italia și mi-am găsit imediat serviciu, dar nu am rezistat decât jumătate de zi pentru că eram slăbită și fără vitalitate, dorința și furia mea nu erau suficiente pentru a munci. Corpul meu nu rezista și începusem să mă îngrijorez că cei de acasă aveau dreptate, dar tot ceva din interior îmi dădea speranță și curaj. Mam chinuit vreo trei luni după care am găsit un servici u șor și liniștit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ști că sunt adevărate. Multe lucruri se învață pe parcursul vieții: școală, facultate, cursuri de tot felul și toate ne învată cum să trăim dependenți de ceva exterior, ne învață cum să ne comportăm, cum să vorbim, să ne îmbrăcăm, să muncim, când să zâmbim, când să vorbim și când să tăcem, dar pe nici unde nu ne învață cum să ne folosim potențialul intern extraordinar. Eu nu am avut o educație în acest sens, dar mă bucur că abia acum, când
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
record. Sunt mai bine de cinci ani, de când am încheiat maratonul căutării sănătății și mă simt liberă și fericită. Acum sunt bine, am reușit să mă echilibrez fizic și psihic iar acest lucru îmi permite să visez frumos și să muncesc cu plăcere. Acum, trăiesc în prezent fără frică, griji, supărare, frustrare și alte situații negative, mi am găsit liniștea interioară, pe care nu am simțit-o niciodată și sunt extrem de fericită pentru această minunată realizare și de aici încolo lucrurile
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]