7,269 matches
-
Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul. Nu voiam să văd. În noaptea următoare am avut un vis. Clămence era sub pământ și plângea. Tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aproape un milion și jumătate de bărbați care nu mai aveau nevoie de numele și de actele lor: aveai de unde alege! O mulțime de ticăloși se născuseră astfel a doua oară, curați ca lacrima, departe de locurile care-i văzuseră murdari. Cel pe care-l căuta Vignot avea un mort pe conștiință sau, mai degrabă, o moartă, pe care o torturase meticulos - în scrisoare erau detaliile - înainte de a o strangula și de-a o viola. Crima avusese loc în luna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acum dacă mă uit pe imaginile cu ei, cu pisica și câinele de atunci. Și uite că-ntr-o zi, m-a invitat Maestrul la masa de prânz. Am intrat în blocul ăla pe care nu-l iubeam deloc, era murdar, locatarii erau aproape toți bătrâni, comuniști înrăiți, aveau o cruzime teribilă a replicii, te întrebau: ce mai faci?, știind că ești rău, că ești la pământ, dar acesta nu te înghite încă, te priveau cu ochi „suficienți”, termenul e al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind a pișat, se ștergea peste bube cu ea și-l ustura teribil, îl mânca pielea, nu mai țin minte tot ce povestea, un coșmar întreg, greu ca un armăsar care i-o trăgea cu forța, mă primești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
durerii, căci, dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă judecă pentru că m-am întors. Am fost în casa asta atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
țara făgăduinței.“ INSTANTANEE CU TÂNĂRUL EGOIST Amory a petrecut aproape doi ani la Minneapolis. În prima iarnă a purtat mocasini care se născuseră galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de Zinc sau... ce dracu’, are familia lui... se uită la ce-am scris și zice că-i o companie de alamă, dar nu cred că are importanță, tu ce părere ai? Probabil că banii făcuți din zinc sunt la fel de murdari ca și ăia făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi suficient de sigur de ceva ca să riște să le spună și altora. Nu există dar mai otrăvit de lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În despărțitura de sticlă și taxiul a tras În fața unui restaurant deschis peste noapte. - Alec e bun prieten cu tine? l-a Întrebat Jill după ce s-au cocoțat pe scaunele Înalte de la bar și și-au proptit coatele pe tejgheaua murdară. - Pe vremuri era. Probabil că acum n-ar mai vrea să fie - și nici n-ar Înțelege de ce. - A fost o nebunie curată din partea ta să-ți asumi răspunderea. Este el cineva important? Mai important ca tine? Amory a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
seducție; o crimă sordidă după colț, o naștere clandestină În apartamentul de deasupra. Și mereu aerul sufocant din interiorul clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni neglijenți, obosiți, Își iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice și secrete. Și-a adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
două sute. Unchiu’ plătise numai o sută pe lună pentru o casă Întreagă, mare, la Minneapolis. Întrebare - cînd intrai, scările erau la stânga sau la dreapta? În orice caz, la 12 Univee erau drept Înainte și puțin la stânga, În spate. Ce râu murdar... vreau să cobor acolo și să văd dacă e chiar murdar - râurile franceze - toate cafenii sau negre, la fel ca fluviile din Sud. Douăzeci și patru de dolari Însemnau patru sute optzeci de gogoși. Putea să trăiască din ele trei luni și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întreagă, mare, la Minneapolis. Întrebare - cînd intrai, scările erau la stânga sau la dreapta? În orice caz, la 12 Univee erau drept Înainte și puțin la stânga, În spate. Ce râu murdar... vreau să cobor acolo și să văd dacă e chiar murdar - râurile franceze - toate cafenii sau negre, la fel ca fluviile din Sud. Douăzeci și patru de dolari Însemnau patru sute optzeci de gogoși. Putea să trăiască din ele trei luni și să doarmă În parc. Mă Întreb unde o fi Jill - Jill Bayne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din mine un om foarte rău, a rostit el, numai pentru sine. ÎN ORELE DE VEȘTEJIRE În timp ce continua să burnițeze, Amory și-a Îndreptat privirea pe furiș spre trecut, la cursul vieții sale, la toate strălucirile și ochiurile de apă murdară ale acesteia. În primul rând, continua să se teamă - nu teamă fizică de data asta - de oameni, prejudecăți, nefericire și monotonie. Dar În adâncul inimii sale pline de amărăciune se Întreba dacă de fapt era mai rău decât omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îi turui dintr-o suflare tărășenia de la Operă unde - aici improvizez puternic - Brook m-a remarcat și mi-a spus că dacă ne este dat să ne revedem, s-ar putea să fie undeva pe malurile unei ape mari și murdare. ― Și? ― Păi Sena? ― Da, e murdară, zice și înțelege că nu te pui cu destinul: odată ce Sena este încă murdară, aveam să mă reîntâlnesc cu Brook, doar să mai am un bob răbdare. Am, la urma urmelor mai erau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de la Operă unde - aici improvizez puternic - Brook m-a remarcat și mi-a spus că dacă ne este dat să ne revedem, s-ar putea să fie undeva pe malurile unei ape mari și murdare. ― Și? ― Păi Sena? ― Da, e murdară, zice și înțelege că nu te pui cu destinul: odată ce Sena este încă murdară, aveam să mă reîntâlnesc cu Brook, doar să mai am un bob răbdare. Am, la urma urmelor mai erau două ceasuri până la întâmplare. Mă uit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că dacă ne este dat să ne revedem, s-ar putea să fie undeva pe malurile unei ape mari și murdare. ― Și? ― Păi Sena? ― Da, e murdară, zice și înțelege că nu te pui cu destinul: odată ce Sena este încă murdară, aveam să mă reîntâlnesc cu Brook, doar să mai am un bob răbdare. Am, la urma urmelor mai erau două ceasuri până la întâmplare. Mă uit cu alți ochi la oameni, pe haidamacul de mai înainte nici nu-l mai bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mireasă îmbujorată, dar multe se vor prăbuși în iarbă, fulgerate de neputința de a face fructe. La mulți ani! PAGINĂ NOUĂ OCTAVIAN COTESCU Era a nu știu câta palmă pe care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de fiare ruginite, deschideam ușa și răcneam cât mă țineau puterile: ― Fugiiiiiiiți! Directorul se afla exact în acel moment acolo, mă vedea pe mine, Firicel, inginerul utecist, personaj negativ, culmea, îndemnând la fugă și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai bine pe toate, iese la iveală faptul că victima era procuristul unei firme mijlocii. Crescuse într‑o casă pusă la punct până la cel mai mic detaliu, ceva ce Anna detestă în mod deosebit. Curățenia contravine firii ei, care e murdară atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. Tinerii îi iau omului portofelul, dar continuă totuși să‑l bată fără milă. Anna lovește întruna și se gândește: ce bine că pot să‑mi descarc în sfârșit ura asta puternică fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n‑au nimic în cap! Ea, în schimb, ca să dea o expresie exterioară atitudinii interioare, poartă numai blugi murdari și pulovere bărbătești mult prea largi. Psihiatrul pe care trebuie să‑l consulte periodic din cauza crizelor de afazie (care se instalează brusc și dispar apoi fără urmă) o întreabă de fiecare dată: Spune, copilă, de ce nu te îmbraci și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de radieră, rebusuri dezlegate și șosete murdare, privește fără să vrea dincolo, în împărăția artei, singura împărăție la care - cu puțin noroc - poți să ai acces. Dar astăzi Rainer și Anna sunt la liceu, unde din păcate trebuie să se ducă în fiecare zi, până la bacalaureat. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la casa ei. Acum doar se joacă cu Hans, care nu‑și dă seama de asta, fiindcă‑i începător în arta amorului. Sophie îi spune lui Hans să se schimbe chiar aici, în fața lor. El nu vrea, pentru că are lenjerie murdară. Dar n‑are încotro, altfel nu primește pantalonii și puloverul. Anna îl străpunge pe Hans cu privirea ei care arde. Sophie tot își curăță o pată, vizibilă doar pentru ea, de pe fusta de tenis. Rainer rostește în vidul care‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asculte pe el, pe Rainer. Intelectualul este el, nu Hans. Dacă intelectualul nu‑i în stare să‑și împace propria lume cu ideologia pe care o susține, deci dacă în realitate (cazul lui Hans) trebuie să desfășoare o activitate manuală murdară pentru a supraviețui, va începe dintr‑odată să ia apărarea unei lumi false, și nu propriei sale lumi. Apară‑ți mai bine lumea ta mică, Hans. Nu încerca să devii mai mult decât ești, fiindcă deja există cineva care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebui să facă la fel. La un grup va merge doar în calitate de conducător sau deloc. În orice grup, mai întâi de toate se triază fetele, or în acest grup nu prea există fete, fiindcă pe femei nu le interesează politica murdară, ci moda, bărbații și curățenia. El, ca bărbat, trebuie, prin urmare, să iasă în lume ca să flirteze, să râdă și să danseze. Ca să se bucure de tinerețea lui, cel mai bine alături de Sophie. Anna, pe locul doi, nu‑i nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe tine, Anna, asta te privește și pe tine, deși în linii mari ești deja informată. Pentru că ești sora mea. Sophie e informată pentru că e femeia pe care o iubesc, iar Hans e informat pentru că e organul care execută treaba murdară, cu condiția să priceapă despre ce‑i vorba. Ceea ce nu‑i încă sigur. Vii, Anni, sau nu vii? Nu vine încă deoarece - dându‑și seama de această șansă unică - tocmai execută, degajată, la pian, într‑o succesiune limpede și curgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scandal câte un derbedeu, scuipă cu bere în jurul lui, ia la bătaie pe cineva, apoi pleacă acasă unde e bătut măr, ca să se creeze un echilibru și o stabilitate. Multă lume îl înjură pe drum, mai cu seamă din cauza hainelor murdare din piele, care lui tocmai de‑aia îi plac atât de mult și pentru care a strâns bani timp îndelungat. Știe că n‑o să pună mâna pe nici o Corny Collins, fiindcă aceasta aparține deja lui Peter Weck, dar se străduiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]