2,502 matches
-
deriva din dreptul meu, căci apărarea legitimă este de bună seamă un drept. Dar unde a căutat acesta dreptul de a ajuta minerul în injustiția sa? Aflu atunci că funcționarul și-a schimbat rolul. El nu mai este un simplu muritor învestit cu drepturi ce-i sunt delegate de către alți oameni care, prin urmare, le posedă. Nu. El este un om superior umanității, căutându-și drepturile în el însuși, și printre drepturile sale el și-l arogă pe acela de a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de altfel pe simplii muritori. Această experiență m-a avertizat că, înainte de toate, trebuie rezolvată această îngrozitoare problemă: există armonie sau antagonism între Justiție și Utilitate? Și, prin urmare, scrutată partea economică a regimului restrictiv; căci, deoarece chiar campionii fraternității acuzau o pretinsă pierdere financiară
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sensului. Voi pierdeți orientarea pe care o dă sensul și cădeți în interșanjabilul statisticului. Între "Socrate e muritor" și "Elpenor e muritor", voi nu faceți nici o deosebire, deși numai primul și-a asumat și a trăit întreaga viață condiția de muritor, deci s-a pregătit pentru moarte dând vieții un sens plin, pe când celălalt nu trăiește condiția de muritor decât în măsura în care e mântuit de experiența lui Socrate. Deci, nu tot ce moare statistic moare în sensul omului. Grecii nu aplicau cuvântul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și "Elpenor e muritor", voi nu faceți nici o deosebire, deși numai primul și-a asumat și a trăit întreaga viață condiția de muritor, deci s-a pregătit pentru moarte dând vieții un sens plin, pe când celălalt nu trăiește condiția de muritor decât în măsura în care e mântuit de experiența lui Socrate. Deci, nu tot ce moare statistic moare în sensul omului. Grecii nu aplicau cuvântul de brotoi, de "muritori", decât la oameni, și în sens plin numai unora dintre ei. Nu au spus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pregătit pentru moarte dând vieții un sens plin, pe când celălalt nu trăiește condiția de muritor decât în măsura în care e mântuit de experiența lui Socrate. Deci, nu tot ce moare statistic moare în sensul omului. Grecii nu aplicau cuvântul de brotoi, de "muritori", decât la oameni, și în sens plin numai unora dintre ei. Nu au spus niciodată despre cal că este muritor. Așa cum o înțeleg eu, forma are greutatea sensului; pentru voi, ea nu o are decât pe aceea a simbolului care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de zbor. Pleoapele, la rândul lor, păreau uneori că uită să se deschidă și trebuiau ajutate de o scurtă torsiune a gâtului. Toate aceste ticuri, îngemănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanța zborului interzis îndeobște muritorilor, îi dădeau lui Irinel aerul unei zeițe nevrozate, căzute din paradisul Scenei. În 1983, când au venit amândoi în Germania, au petrecut un sejur în apartamentul meu din Heidelberg, în timp ce eu mă aflam la Paris, apoi am început să ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gust incomparabil de puritate și frumusețe. De-atunci ne-am văzut rar, Doinaș venea uneori la editură și își alegea cărți. Avea mereu o bună dispoziție "erectilă", a unui om care dădea senzația că nu poate fi lovit de condiția muritorului, și și-a păstrat-o și după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii și îi răpise aroganța mersului tineresc. Era, pentru un poet, nespus de insensibil la tema morții, iar perspectiva propriului său sfârșit părea că nu-l impresionează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aici, de la sufletul lui Charmides, nu vor mai ajunge niciodată la trupul lui. Pentru că sufletul este infinit ― "întins în toate direcțiile", spunea Heraclit ―, operația dezvăluirii lui este la rândul ei infinită. De aceea, sufletul nu poate fi dezbrăcat de nici un muritor, ci doar, ca în mitul lui Er din Gorgias, de zeii judecători. Propunând dezbrăcarea sufletului lui Charmides în locul trupului său, Socrate sugerează înlocuirea unui exercițiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină. Ce sens are acest exercițiu? De ce apare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
parte trecută. Pe de-o parte un spirit de observație pentru necazurile mici și comice ale vieții, pe de alta un fond de melancolie filozofică, iată părțile constitutive ale poeziilor lui, din care cităm vreo cîteva: ÎNȚELEPCIUNEA OMENEASCĂ Nebun e muritorul ce stă și se gîndește: La rătăcire omul s-a dat a fi supus. Cum să trăiești în pace, așa să mori silește, Cuvântul e dat numai acelui ce stă sus; Acela singur știe de ce lumea plutește, De ce unda tot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pur și simplu un binevoitor esces de fantazie a recenzentului, care crede poate c-ar fi dovedit-o aceasta undeva fără s-o fi dovedit nicăieri, căci această teorie a lui Mill a fost formulată cu mult înaintea acestui fericit muritor prin cuvintele: nihil est in intellectu quod non antea fuerit in sensu (nimic nu este în minte care să nu fi fost mai întîi în simțiri), iar teoria pe care o urmează logica Maiorescu este tot aceasta, decât numai cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că moartea trebuie deja să vină, care ne este dată nouă astăzi ca și mâncarea noastră porcească cea de toate zilele... Moartea va veni și o să-l elibereze de toți oamenii care mai există... și el va fi un preacurat muritor între toți oamenii morți... Dar moartea nu a venit, numai mama lui Herrmann. Și mama a zis numai că micul Herrmann trebuie să-și țină gura cea păcătoasă, pentru că unchiul-tutore este un om drept și pentru că el este unchiul-tutore. Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a barierelor de sprijin, durerile naturale, distanțele micșorățele. Ele sunt de cea mai joasă speță, și tu nu ești, nici jos și nici speță. Dar eu folosesc tocmai timpul cel mai mic, toți cei aleși vor deveni în chip ofensiv muritori din cauza gustului lor delicios, și această cădere o folosiți d-voastră fără rușine împotriva.. împotriva... nu știu. Nici măcar nu se poate ști așa ceva. Timpul, nu uitați, că nu mai avem decât un mic spațiu, suntem în vestibul. (EA se duce
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-ai mai clădit?/ 830 Ibidem, p. 138. 831 Ibidem, p. 150. 832 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni, eroi”. Astfel, daimonul se Înscrie pe verticală Între zei și oameni 4. Definiția daimonului ca metaxy, intermediar Între muritor și nemuritor, așa cum o găsim formulată În celebrul pasaj din Banchetul lui Platon (202 e-203 a), unde dragostea este prezentată ca un „mare demon”, are serioase precedente pitagoreice 5. Pe de o parte, chiar teoriile pitagoreice ale proporției și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
serioase precedente pitagoreice 5. Pe de o parte, chiar teoriile pitagoreice ale proporției și armoniei au ca punct de plecare mesos-ul6. Pe de altă parte, Pitagora Însuși fusese considerat un daimon 7, cel prea-secret triton allo8, care se plasează Între muritor și nemuritor și care numai el, singur, poate fi totodată prieten al oamenilor și al zeilor, pentru că numai el se Împărtășește și din unii, și din ceilalți 9. Ideea de intermediere le-a asigurat daimonilor, mai mult ca orice altceva
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
deosebit; important este că ființele numite daimoni există, așa cum o dovedesc mărturii vechi și demne de Încredere - spune Cleombrotos -, fiind situate Într-o zonă „limitrofă”, Între zei și oameni (hosper en methorio theon kai anthropon), dar supuse patimilor, ca și muritorii. • Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate a propus exemplul celor trei triunghiuri, fiecare corespunzând uneia dintre cele trei entități: echilateralul - divinității, scalenul, cu toate laturile inegale - umanității și isoscelul, În parte egal, În parte inegal - daimonilor, care posedă, pe de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
umanității și isoscelul, În parte egal, În parte inegal - daimonilor, care posedă, pe de o parte, capacitatea de a suferi precum oamenii, iar pe de alta, puterea zeilor. • O altă comparație face să le corespundă zeilor soarele și stelele fixe, muritorilor - meteorii, cometele și stelele căzătoare și, În sfârșit, daimonilor - luna, cu natura ei mixtă, ale cărei schimbări, creșteri și descreșteri „Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
drept exemplu cuvintele lui Lamprias: „dacă este adevărat că spiritele desprinse de corp sau cele care n-au avut niciodată un raport cu starea... corporală nu sunt altceva, după cum afirmi citându-l pe divinul Hesiod, decât daimonii «paznici preasfinți ai muritorilor de pe acest pământ»...”1. Mai mult, am văzut cât de mult ține Plutarh la ideea de ființă mixtă a daimonilor, de amestec al divinului cu ceea ce e muritor, corespondența daimoni - lună - suflete, extrem de clară În De facie..., bazându-se tocmai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a „vedea daimoni peste tot”1, putem conchide că Plutarh a folosit mult atributele daimonice 2, dacă nu chiar pe daimonii Înșiși, pentru a explica aceste fenomene de contact Între lumea divină, căreia voia să-i păstreze intactă transcendența, și muritori. L-am văzut atribuind, ca și Aristotel, pneumei - „preasfinte”, dar În același timp coruptibile și pieritoare, un caracter daimonic (438 c-d). Îl vedem În De Pythiae... Învestind-o, Într-un fel, pe Pythia cu Însușiri daimonice, În special acelea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acestea, cele două precepte „Tu ești” și „Cunoaște-te pe tine Însuți”, dacă aparent par că Întru câtva se opun unul altuia, de fapt se completează. Primul, pronunțat cu sfială și respect, proclamă existența eternă a Zeului; celălalt reprezintă pentru muritori o luare-aminte a naturii și a slăbiciunii lor. DESPRE ORACOLELE PYTHIEITC "DESPRE ORACOLELE PYTHIEI" (DE PYTHIAE ORACULIS)TC "(DE PYTHIAE ORACULIS)" Notă introductivătc "Notă introductivă" Titlul Despre oracolele Pythiei traduce de fapt În limba română titlul latin al dialogului De
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nici una dintre părțile lor nu este goală, nici insensibilă; totul este plin dedivinitate (peplesthai panta theiotetos) - „Așa o fi”, se amestecă În vorbă Boethos, „constat că nu vă ajunge că-l Închideți pe Zeu o dată pe lună Într-un trup muritor 3, (B) acum Îl vom mai și amesteca În orice obiect de marmură și de bronz, ca și cum avea În Soartă 4 și În Întâmplare 5 cauzele suficiente ale unorastfel de coincidențe!”. „Așadar- reluai eu -, după părerea ta, fiecare dintre aceste
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
1: „Când armele fiilor cetății Troia vor fi victorioase asuprafenicienilor, atunci vor apărea miracole; marea va deveni fosforescentă, fulgerele În furtuna dezlănțuită pe suprafața valurilor vor face să țâșnească În sus bucăți de stâncă; dintr-o dată se va ivi, necunoscută muritorilor, o insulă. Iar cel mai puternic, sub loviturile Înverșunate ale celor slabi, va ceda”. Și, Într-adevăr, Într-un scurt răstimp, romanii, Învingându-l pe Hannibal, (D) Îi Învinseră și pe cartaginezi, iar regele Filip a fost și el Învins
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
așteptau, nu era de glumă, putea avea repercusiuni asupra slujitorilor Oracolului. Zeul, Într-adevăr, nu ținea seama de acea lege formulată de Euripide: „Bine ar fi ca Phoebos el Însuși oracolele să și le rostească”2. El se slujește de muritori ca de ajutoare și profeți și se cuvine așadar (E) să vegheze asupra lor și să-i ocrotească, nu care cumva, atunci când Își Îndeplinesc misiunea, să ajungă victima unor nelegiuiți. Iată dar de ce, fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-l nemijlocit pe Zeu șApolloț. Neobținând Însă decât un oracol obscur și ambiguu, a spus În fine astfel: „Omphalosul nu-i dară mijlocul pământului ori al mării Dar, dacă el Înseamnă totuși ceva, doar zeii știu ce; n-au cum muritorii să afle”. Se pare că prin acest răspuns Zeul Îl trimisese repejor la plimbare, ca pe unul care se apucase să verifice o străveche tradiție de parcă ar fi fost o stampă, (410) să poată pune degetele pe ea și s-
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ca să-i facem hatârul, să recunoaștem că există mărturii clare, din trecut, care recunosc existența anumitor ființe aflate la zona limitrofă, ca să zicem așa, dintre zei și oameni. Și ele la rândul lor sunt supuse suferințelor care Îi Încearcă pe muritori, precum și vicisitudinilor fatalității. Este corect așadar, urmând cutuma strămoșilor pe care Îi considerăm «demoni», să le păstrăm această denumire și să-i venerăm ca atare. 13. Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate, prietenul lui Platon, propunea exemplul triunghiurilor; ( D) divinitatea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]