4,695 matches
-
Lui îndurerate?” Și cu mânuța tremurând s-a dus Înspre icoana izvorând lumină, De unde îi privea uimit Iisus Făptura ei cu Dragoste deplină. Și aerul ofta ca mielul blând Când i-a atins pe buzele divine Bucata ei de pâine murmurând: „Primește-o, Doamne-Doamne de la mine...” Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Doamne-Doamne oare nu-i flămând... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
astfel că, după trei cruci mari, se duse la culcare adormind de oboseală și de mulțumire. Noaptea i se arătase în vis ființa vătămată. O privise blând, parcă o ruga ceva, apoi dispăruse. În urmă, o băbuță povârnită de ani murmurase ceva nedeslușit despre izbăvirea mândreței de flăcău cum fusese cândva Silvan. Și numele Mumei Pădurii încheie șirul de slove ascultate de Natalia. De la visul acela, tânăra se muncea cu gândul ce să fi însemnat?! Și tot o ținu cu prepuielile
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
care o smulse practic, din lăcașul ei, cu tot cu butuc. Ghemuită pe gresia rece, cu genunchii în brațe, cu privirea fixată pe covorul mic de baie, impregnat de vomă, cu lacrimile șiroind necontrolat, Lea se izbea sistematic cu umerii de cadă, murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi părinți se apropiară de ea cu inima frântă, îngenuncheară alături, cuprinzând-o cu brațele strâns, formând un trup și o singură ființă. Lea se pierdu în îmbrățișarea lor, continuând să murmure litania
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
cadă, murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi părinți se apropiară de ea cu inima frântă, îngenuncheară alături, cuprinzând-o cu brațele strâns, formând un trup și o singură ființă. Lea se pierdu în îmbrățișarea lor, continuând să murmure litania ei, tot mai încet și mai rar, până se liniști complet. - Maria, hai s-o spălăm și s-o ducem în pat! șopti Liviu, redevenit pragmatic. A înghețat pe gresia asta, draga de ea! - Te simți mai bine, iubito
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
tăcerea unei catedrale mărețe și reci, în ale cărei mistere m-am scufundat cu aviditate, căutând adevărul printre faldurile imobile ale veșmântului Domnului, al cărui sânge picură de veacuri în conștiințele noastre vinovate. Îmbrățișată strâns de durerea mea, mi-am murmurat disperarea și nedumerirea la picioarele sale, lăsându-mi lacrimile să-i mângâie rănile ancestrale, simbolul adânc al cruzimii umane. M-am contopit cu divinul, am răscolit dimensiunile tainice ale lumii, le-am cunoscut frontierele și le-am încălcat cu pioșenie
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
prestigiul său, poposiseră de curând cele două călătoare neobosite, stârnind interesul tuturor cu rămurica verde și plină de flori ofilite de culoarea soarelui. Susțineau că o aduseseră de peste mări și țări, ca să dovedească existența primăverii veșnice în țara de unde veneau. Murmure de neîncredere se ridicară din mulțimea pestriță, dar câteva voci iritate și nerăbdătoare cerură liniște pentru a permite călătoarelor înaripate de a-și susține teoria atât de îndrăzneață. - Am mai auzit astfel de povești, croncăni un corb de pe o creangă
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
sunt culese și oferite în dar femeilor de ziua lor. Dar nu e singurul copac ce înflorește în februarie. Soața mierlă, scoase de sub aripă o altă crenguță înflorită, dar de data asta florile erau de un roz suav și diafan. Murmure de admirație se ridicară în eter. - Aceasta e o ramură de migdal! se îmfoi de mândrie, mierloiul. Nu ați mai văzut așa ceva, deoarece nici acest copac nu crește prin părțile astea. În țara de unde venim noi iarba e mereu verde
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
capul și o privi pe mama, ce adormise cu capul rezemat de panoplia capitonată a patului. Ar fi vrut să-i sărute ochii închiși, dar se mulțumi cu locul de sub tâmpla ei, care pulsa de iubire pentru ea. ,, Mama mea! murmură ea cu mândrie, privind-o cu drag. Dacă ai ști!... ” - Ce să știu, viața mea? - Te-ai trezit, mamă? tresări Lea surprinsă. Oh, nu am mai dormit așa de bine... nici nu îmi mai amintesc, de când!... - Nici eu! minți Maria
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
cu severitate, fracturându-i degetul inelar. Lea auzi destul de clar trosnetul osului, urmat de strigătul înăbușit al lui Carlos care-și privea oripilat mâna deformată. Scăpă un strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în grădină desculță și răvășită, unde îl găsi pe Carlos palid de durere, ghemuit pe iarba moale și umedă, gemând încetișor. - Erai acolo? bolborosi el, îngrijorat mai
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
am fi putut deveni prieteni! Dar prietenii tăi nu vor permite să le sufli prada de sub nas. Păcat! Ești atât de diferit! Cum de ai nimerit într-o asemenea tovărășie? - Vorbești serios? Chiar îți place de mine? - Mult de tot! murmură Alexandra, plimbându-și sinuos degetele prin părul slinos, reprimându-și cu greu un fior de dezgust. Dar reacția lui o lămuri asupra efectului pe care șoaptele ei lascive îl produseră asupra creierului îmbibat de alcool și prostie. - Vrei să fii
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
copca făcută-n gheață.Popa cânta boboteaza,... VI. IDILA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015. Privirea ta mă țintuia avidă-n așteptare, am tresărit și am răspuns la marea ta ardoare. Iubito, încet ai murmurat, ești marea provocare... Un câmp magnetic ne unea în al iubirii vals și-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zâmbet
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a unit pentru vecie sădindu-ne în suflet dorul ... Citește mai mult Privirea ta mă țintuiaavidă-n așteptare,am tresărit și am răspunsla marea ta ardoare.Iubito, încet ai murmurat,ești marea provocare...Un câmp magneticne unea în al iubirii valsși-n clipa care a urmatm-ai invitat la dans;treceam în urmatorul an,mai era doar un pas.Sfioasă, lent m-am ridicat,cu-n zâmbet m-ai îmbrățișat.O vrajă
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
ramură, ce-nalta către soare Boboc de floare dalba, să infloreasca-n vise. S-astearna verde crud pe-a timpului cărare Când se-ofilesc pe tâmple frunze de brumă atinse. Să cânt pe stânci, sfioasa, ca șoaptă de izvor Ce murmura pe creste, cu note diafane. Și triluri să răsune, peste-amintiri ce mor Când zumzăie uitarea, în gând și pe icoane. Să fiu cristal de roua, tivit pe fir de iarbă Să se rasfranga-n mine seninul cel senin, Să picur
SA FIU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375755_a_377084]
-
gene-ntredeschise. Să văd pe cer o stea, dansând la braț cu luna Când noaptea-si cerne valul împodobit cu vise. Aș vrea să pot cuprinde cu sufletul, un suflet Să fiu o mică stea, pe cerul altui cer... Să murmur lin acorduri de cântec, pentru-alt cântec Să fiu clipă de taină, a unui alt mister.. Zâmbind ștrengar, si ostenit de-atata drum, Gândul hoinar s-a așezat pe marginea-nserarii.. Mi-s spus sfios să sper, si sa nu uit
GAND de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375754_a_377083]
-
măsură. Băă, n-aujici? A sărit și Paliul, Toci au treabă, sunt ocupaci. Înainte șă moară, a vorbit cu ei tataia, la telefon. Toci au șpus: „Avem treabă, mai așteaptă!” și tataia le-a șpus: „Șcujaci, că mor!” Dacă-i așa, murmură Rada, ce să facem? Îl îngropăm mâine, că se împute ș-așteptăm degeaba. A doua zi, părintele Bărbuță gâfâia urcând cu greu dealul spre cimitir iar în urma lui cotiga cu cei doi măgari ai lui Ghiță Repezitu. Florea Târâială lovea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Referință Bibliografică: Mai ții minte, iubite? / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
începu să se estompeze contopindu-se cu roca, dispărând treptat- treptat până nu se mai zări nimic pe suprafața ei. Cei ce au rămas, s-au adunat iară împrejurul stâncii cu mâinile ridicate și priveau spre cerul plin de stele murmurând ceva asemănător unei incantații. Au stârnit un cerc de foc și o cupolă de lumină aurie se așeză deasupra stâncii, învăluind o piramidă ușor cețoasă care cuprindea înăuntrul ei toată structura sculptată. Apoi făpturile blonde s-au îndreptat spre navă
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
te poți tu ocupa de cine-știe-ce ?..., fură vorbele, în loc de binețe, ale verișoarei. Dar Mira nu o mai ascultă. Îi trecu doar ca o săgeată prin minte un singur cuvânt: in-gra-ti-tu-di-ne! Se ridică ușor și, luându-și poșeta, ieși din casă murmurând ca pentru sine Pe mâine! Coborî alert scările și, odată ajunsă pe alee, trase adânc aer în piept. Aproape că se-necă. Doamne, ce om ieșise din copila aceea ticăită de odinioară, care se ascundea după fusta mamă-sii când
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
și l-a adus doamnei, rugând-o să se așeze. - Mulțumesc, maică, să trăiești! a șoptit doamna Eleonora, cu voce ștearsă, blândă, întinzând cu greu mâna în care ținea bastonul spre scaun. Uf, grea e bătrânețea asta, Doamne, a mai murmurat ea în timp ce câteva perechi de mâini s-au întins pentru a o ajuta să se așeze. Ședința instanței a fost reluată după toate tipicurile procedurale. Președintele completului de judecată era cât se poate de atent și, în același timp, operativ
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
nu fac pluta. Cu-o mașină ... prea-i banal, Mai toți au mașină, Și-atunci totul ar fi real, Chiar fără benzină. Cel mai mult ... m-aș vrea în tren, Unul vechi, cu aburi, Cu roți roșii și-un refren, Murmurat prin jgheaburi: Unde ești, te duc te-aduc, Cântă să m-adoarmă, Să mă simt un fel de cuc, Însă fără alarmă. Cand și când, la ore fixe, Să sune țignalul, Să mă vaiet cu prefixe C-am luat personalul
FĂRĂ ȘINE SAU PERON de DORA PASCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369281_a_370610]
-
coada pe sus ciocănel rămânându-i captiv corzii-ntinse a registrului grav gravitând după el tot pământul pe-un bănuț apărat doar de pușcă s-a pierdut s-a uitat acordajul și-ți astupi din urechi băgând capu-între umeri murmurând rugăciuni imn închini spre iertare imn te leagă de imn psalmi acoperă stâlpi într-o mare de-mpreunare voci angelice așteptând din eter acordaj de pian în sonată acordaj dintre lume și stare ---------------------------- Adina DUMITRESCU Râmnicu-Vâlcea 14 ianuarie 2017 Referință
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
coada pe sus ciocănel rămânându-i captiv corzii-ntinse a registrului grav gravitând după el tot pământul pe-un bănuț apărat doar de pușcă s-a pierdut s-a uitat acordajul și-ți astupi din urechi băgând capu-între umeri murmurând rugăciuni imn închini spre iertare imn te leagă de imn psalmi acoperă stâlpi într-o mare de-mpreunare voci angelice așteptând din eter acordaj de pian în sonată acordaj dintre lume și stare ----------------------- Adina DUMITRESCU Râmnicu Vâlcea 31 decembrie 2016
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
s-a facut de tine!`` (Pământul s-a trezit desculț). Exprimată original, iubirea domină memoria afectivă. O apoteoză a erosului într-o zi de Armindeni în care ``inimile noastre ardeau (...) /amândoi ne-nălțam în poeme`` / impresionează plăcut (A cântec timpul murmură). Dragostea se înalță mai presus de orice. Tonul ferm, indiferent de timp sau de meridian, străbate vibrant :``Putea să ne ardă și miezul crud din soare/ ce vărsa căldura peste noi și peste timp (...) Daca iubea cine-ar fi vrut
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > VIAȚA SCHIMBĂ CHIAR ȘI VISE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Întrebări răscolitoare, curg în vene ce suspină, Vântul murmură un cântec, cu durere îl îmbină. Un deșert lăsat în urmă, fire de nădejdi secate, Gândul rătăceste-n ele, căutând vise furate. Pașii tăi calcă nisipul, ce lacrimi cu nesaț înghite, Durerea îți arde trupul, plin de păcate plictisite. Cerul oftează
VIAȚA SCHIMBĂ CHIAR ȘI VISE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374257_a_375586]
-
faptul că animalele erau murdare. Convocă imediat toți muncitorii ce-i avea în subordine și le explică ce dorea să obțină de la ei. Cum majoritatea dintre îngrijitori erau bărbați, se arătară tare nemulțumiți de măsurile luate de noua ingineră și murmurau între ei, însă la atenționarea că: „cine nu se conformează noilor reguli, pot să-și caute un alt loc de muncă”, au lăsat-o mai moale cu murmuratul. De asemenea, Săndica a întocmit un alt rețetar de hrănire a junincilor
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]