2,578 matches
-
a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la masă. Pârnaie se strâmbă, dezgustat : — Au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scărilor, dar și din stradă, unde vociferările se însoțeau cu lătrăturile câinilor vagabonzi. Vacarmul se apro pia, așa că, sărind în picioare, cu mădularul încă nedomolit, Maca avu, pentru o clipă, impresia că îi vor scoate ușa din țâțâni și vor năvăli, cu toate arătările acelea în odaie. Apoi se dumiri : — Unchiul ! A dat iar damblaua peste el ! Smulse cearșaful pe care fata îl strângea peste piept să-și acopere sânii zburătăciți de dezmeticirea bruscă a bărbatului. Și-l înfășură de două
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luat banii înainte ? îi șuieră Maca atunci când trecu pe lângă el. Ea îi aruncă o căutătură ucigașă și fugi pe hol, trântind ușa. Auzea țăcăneala dinților care parcă explodau în gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aduse aminte că în repetate rânduri, când ar fi fost vreme, observase acest lucru și că niciodată nimeni nu se atinsese de candelabru. Ceea ce deplora el, prin urmare, nu era atât macularea obiectului, cât inerția totală. O dată definită această inerție, năvălise în creierul lui Ioanide o sumedenie de alte exemple. Unde este ceaiul?" strigase el exasperat. Doamna Ioanide rămăsese mirată. Nu știa de nici un ceai. Ioanide îi răspunse că cu o lună în urmă își manifestase dorința de a bea ceai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
preocupări străine de ale noastre, pune tăcere chiar și în expresia fizică indirectă a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i le vadă servitoarea când deretică." Năvălit de gânduri obscure, Ioanide se-ntinse pe pat cu mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși, apoi veni cu o lădiță de chei și cu o pilă. Potrivi câteva chei, pili puțin una din ele, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vesteau cu litere mari, la 10 mai, atacul împotriva Olandei, Belgiei și Luxemburgului, Gonzalv chestiona pe Hagienuș în ce stadiu se afla proiectul de a pensiona pe unii profesori mai în vârstă. La 14 iunie 1940, ziua căderii Parisului, Gonzalv năvăli emoționat în biroul lui Gaittany, ticsit de amicii comuni. . - Ai auzit? zise gâfâind Gonzalv. . - Da, domnule, răspunse Gaittany, a căzut Parisul! - Nu asta, frate, corectă Gonzalv cu un dispreț absolutpentru problema franceză, s-a hotărât să fie pensionați din oficiu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impotent, rămase în urma tuturor și ieși pipăind cu mâna pereții, spre mirarea oamenilor de serviciu, care nu pricepeau ce căutase în sală, la o astfel de vârstă. În situația aceasta se afla acum și Pomponescu, călcat în picioare de oameni năvălind spre puternicii zilei, cu toate că numele lui gol mai inspira respect retrospectiv. Asta nu înseamnă că Indolenta, femeie foarte binecrescută, dădea cumva a înțelege lui Pomponescu că-l socotea diminuat. Impresia ieșea indirect din marea considerație pe care o concedia oamenilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușor. Apoi stătură G. Călinescu de vorbă până la vreo nouă seara. Gonzalv îl conduse pe Hergot până la ușă, cu care prilej doctorul aruncă ochii pe cer, care era foarte senin și sclipea bătut de stele. Exact a doua zi, Suflețel năvăli în biroul populat al lui Gaittany. . - A murit, a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany. Bietul Conțescu! De altfel era de așteptat. . - Nu Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
narațiune cu sau fără voia autorului și că „amintirile imemoriale” vin nu din sursele Întunecate (punctul de vedere al psihanalizei), ci dintr-o coerență metafizică exprimată prin „semne”, ,,simboluri”, „mituri”, ce nu trebuie ocolite de hermeneut. Asemenea simbolurilor, și miturile năvălesc În narațiune cu sau fără voia prozatorului. Faptul este evident În narațiunile scrise după 1945. Dar chiar și scrierile anterioare sunt pline de „semne”, chiar și acolo există, cum spunea Eugen Simion, un text (o istorie de suprafață) și un
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fost scoase din morminte și așezate cu cinste în cripte, anume zidite, numite martirioane, peste care construiau bazilici (biserici), numite martyria. Unele din aceste martirioane s-au ruinat de-a lungul vremii, altele au fost distruse de barbarii care au năvălit mereu peste țările creștine, iar altele au rămas până astăzi ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de mult preț. Zidirea de biserici pe mormintele martirilor generalizându-se, „moaștele unor martiri au fost împărțite la mai multe comunități creștine, care le-
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
care se află subiectul supus unor norme contradictorii. Ce pot să spun însă, în concluzie, este că am mers pe calea ușoară a logicii. Calea grea este legată de noile aparate matematice: teoria categoriilor, topoi, latici, spații vectoriale - toate acestea năvălind astfel în logică ca instrumente. Aparatul logicii se reînnoiește cam o dată la treizeci de ani și acum ne aflăm într-un astfel de moment. Această situație mă așază și pe mine la un moment de răscruce: să mă aventurez sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în livingul din Francois Pinton tapisat cu câteva mii de piese de muzică clasică, răsună Mână birjar, Iubesc femeia, Adio, doamnă... Monica și Virgil încep să schimbe priviri complice, nevenindu-le să creadă că anii adolescenței lor bucureștene pot să năvălească atât de convingător peste ei. Sîntem toți trei pe muchia dintre lacrima nostalgică și râs, pentru că muzica e insinuantă, iar versurile sânt pe alocuri, uluitoare. (Rețin, la un moment dat, portretul femeii care zdrobește inimile tuturor bărbaților: "șarpe cu trup
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-a unit, pe pământul sârbesc, cu armata condusă de Ejub Pașa. Armata sârbească comandată de generalul Tschernajeff stă pe loc la Gurgusovac și așteaptă ocazia binevenită spre a respinge atacurile turcilor. Din Belgrad să depeșază că turcii care au năvălit pe la Gramada în mai multe localități a departamentului Cnjazevac, fac toate cruzimile pe unde străbat și aprind cu petroleu sate și biserici fără nici o cruțare. Asupra celor de pe urmă evenemente de pe câmpul de răzbel n-avem nici o știre din izvor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
României, ea arată că, deși încă de la 1648 s-a recunoscut prin pacea de Westphalia independința Confederațiunii Elvețiane, care a stat cum se știe străină la răzbelul de 30 ani, dar lipsindu-i garanțiele neutralității, ea a fost la 1815 năvălită de armata austriacă și de aliații contra lui Napoleon I. Tocmai la 20 noiemvrie 1815 neutralitatea Elveției a obținut un caracter definitiv și solemn prin declarația subscrisă la Paris între Francia și cele patru mari puteri aliate care au garantat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sara, principele Bismark a zis că starea de față e favorabilă păcii. El s-a pronunțat că Rusia probabil va dezarma. [13 martie 1877] TURCIA ["LA 12 MARTIE... La 12 martie 1000 de turci, comandați de caimacamul de la Petrovaț, au năvălit asupra a două sate făcând măceluri. A fost o luptă la Nasta * cu Despotovici, din care acesta a fost silit a se retrage în niște păduri. Insurecțiunea bosniacă ia din nou dimensiuni mari. Știrile venite din Cetinje susțin că toate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
multiplă și extensivă, la o citățime mărginită dar intensivă, scoate în idei sucul și măduva obiectelor și, astfel domnind peste ele, câștigă locul și timpul de a le compara între sine și cu trecutul și viitorul și formează din ceea ce năvălea în capul său ca un haos orb al întîmplării sfera luminată și regulată a inteliginței. Noțiunile sunt dar productul cel mai important, productul specific al rațiunii omenești. După ce lectorul va fi trecut peste acest paragraf întreg, din care d. recenzent
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un loc artistic are îndrăzneala unui început unic, care izvorăște din locuitorii prea simțitori ai Grazului. Asta e ca și cum..., ca atunci când domnul Proprietar spune că are nevoie de un tablou colorat pentru camera copiilor, de la copiii din Graz... Așa ceva... mereu năvălesc dinlăuntrul tău astfel de întrebări parșive, mereu sugrumi arta care vorbește prin mine, atâta vreme, până când nu mai poate primi aer. Abia se ridică în aer cugetările mele personale asemenea unor frumoși pinguini alb-negri, că și sfârteci burta întregii mele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Herrmann se târăște deznădăjduit în nișa bucătăriei. Doamna Wurm se așază pe pat și începe imediat să moțăie. Herrmann deschide furios radioul. Se aud indicațiile corespunzătoare pentru circulația rutieră. Herrmann închide radioul, se șterge ușurat pe frunte, se schimonosește și năvălește în cameră.) HERRMANN: Mamă, închipuie-ți, chiar acum au transmis prin radio că negrii l-au împușcat pe papă în Africa. Șaizeci și unu de gloanțe i-au găsit în gaura burții, atât de multe gloanțe câți ani ai tu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
gura aia spurcată! DOMNUL KOVACIC: Eu... eu sunt de două generații împământenit ca austriac german. Sunt sănătos și curat, și pe deasupra și funcționar. Îi sugrum eu acum zilele artistului șchiop... (Vrea să se repeadă la Herrmann. Dar, prin ușa deschisă, năvălește Doamna Kovacic) DOAMNA KOVACIC: Rudi... n-o fă! (Domnul Kovacic se abține) Nu trebuie pentru nimic în lume să-ți mânjești pumnii tăi onești cu unul ca el... că așa curăță cineva, cât se poate, o lepădătură din mijlocul societății
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și odată de pe suprafața cu imaginea celor însuflețite... viermele la nebuni, bătrâna Wurm, în ceruri iar Grollfeueroaia în iad. Atunci o să primească Desirée locuința viermănoșilor, iar Bianca gaura lui Grollfeuer. DOAMNA KOVACIC: Ar fi o aventură excitantă, dacă am putea năvăli în bârlogul lui Grollfeuer și să ne punem să cercetăm totul și pe urmă să facem totul praf. BIANCA: De câte ori mă uit la un film polițist, atunci mă gândesc ce bine ar fi dacă am putea s-o lichidăm pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Carnea caldă s-a prăpădit în chip nefiresc Carnea trebuie să fi fost nemaipomenit de bună Această carne albă trebuie să fi avut un gust nemaipomenit la povestit (rămâne în spatele scenei o vreme și își șterge mâinile cu șorțul) FIUL (năvălește în scenă și îi dă lui Sepp Bot de Jigodie o bucată de slănină sărată): Tata nu înfulecă decât carne grasă rece și o slănină rece ca gheața, pentru că astea ung durerile, până când durerile alunecă, și cad de pe fața îndurerată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la nimic nu se poate renunța mai ușor ca la tot ce trebuie făcut, ca și cum asta ar fi tot. (EA aruncă cu un pahar în EL, EL se apără fără mare tragere de inimă) EL (EL bate din palme, EL-VEHICUL năvălește înăuntru, ia un pahar nou din dulapul din bucătărie, toarnă atent vin în el, strânge cioburile și dispare): Domesticiți spațiul d-voastră înconjurător și vă satisfaceți astfel, în umbra ridicată a vântului în mare taină Nevoile d-voastră. Oficiala lipsă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Eugen Șendrea lupta cu tătarii de pe Valea Berheciului: „Cât a trăit Ștefan cel Mare și Sfânt, numai de dușmani a avut parte. Când intrau turcii în țară la sud, leșii năpusteau dinspre miazănoapte, prin pădurile și mlaștinile Moldovei la răsărit năvăleau tătarii. Era în anul 1476, pe la 11 iunie, spre asfințitul soarelui. Pe valea Berheciului, în ținutul Tecuciului, mai sus de satul Vultureni, se așezaseră acolo tătarii ca la dânșii acasă și nu se dădeau duși, căpcăunii. Gândeau că au dat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu maghiarii. Alternativele provoacă încă mari pasiuni, în ciuda condamnării de jure a tuturor naționalismelor și intoleranțelor etnice. Uneori, chiar aceste intervenții pacificatoare provoacă revenirea la interpretărilor exclusiviste 262. Profesorul Djuvara și-a punctat clar opțiunea pro-românească, prin subtitluri sugestive: "Ungurii năvălesc în Europa și se așează în pusta Pannoniei", "Ungurii cuceresc Transilvania", "Colonizarea secuilor și sașilor. Soarta românilor se înrăutățește". Aceste formule reluau idei consacrate de o îndelungată tradiție școlară, fiind prezervate tocmai prin notorietatea lor publică și nu prin evidența
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cu încetul/ Un hohot crunt privind această joacă;/ Simțea că-l strânge inima, iar pieptul/ Voia și nu putea să se desfacă!"; Iar când maimuța iar le puse, bietul/ Margutte, nu mai știu ce să mai facă:/ Atunci, mai tare năvălindu-l râsul,/ Pocni, și codrii i-auziră fâsul!". Nu lipsesc nici tratările parodice ale temelor religioase; să încheiem citând "crezul" personajelor lui Pulci și întrebându-ne dacă nu cumva râsul, pe care autorul atât a mizat, a reușit să-l
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]