12,372 matches
-
fiu original!” Original cu orice preț. Este prețul de plătit. Cum, ca cititor, ai tendința să te identifici, la Balzac te temi ca un personaj sau altul să nu se ruineze. La Proust, niciun pericol: cu excepția Albertinei, săracă din necesități narative, mai toate personajele sunt „excessivement riches”, „formidablement riches”, „colossalement riches”. Uneori se întâmplă să străbați o distanță împreună cu un mare scriitor, dar, ca acei cățărători înnăscuți care, după ce rămăseseră mult timp, cuminți, în pluton, de îndată ce panta începe să urce se
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
și întregul șirag de povestiri despre colonizarea Vestului, perceput ca o aventură inițiatică, religioasă și mitică. Oricât de modeste i-ar fi fost resursele, crime fiction participa la construirea Marelui Arhetip American. Din acest trunchi s-a desprins o variantă narativă în care, amestecând romantismul și realismul, scriitorii se înfățișau drept emisarii forțelor „progresiste”, autodesemnate să stârpească Răul din societate. Exemplele lui George Lippard, care publică în 1844 The Quaker City, Harrison Gray Buchanan, cu Asmodeus: or Legends of New York (1848
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
naturale imuabile, care lucrează în și prin timp, putând să ducă la reconstruirea trecutului chiar și din dovezi parțiale. Ca făuritori conștienți ai unei viziuni despre lume, cei doi au oferit în scrierile lor modele implicite ale dărilor de seamă narative potrivite înțelegerii istorice” (Frank, 2003: 155). Într-o astfel de lectură, e limpede că „reconstruirea trecutului chiar și din dovezi parțiale” încurajează saltul din lumea fizicului în cea a metafizicului. Sherlock Holmes era capabil să reconstruiască o întreagă istorie morală
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
zilelor, maestrul Georges Radu Șerban își privează fostul asistent de o ultimă tiradă pe tema amorului imposibil. În haine de doliu, Alba nu mai are nici frăgezimea de auroră a unui tablou de Botticelli, nici misterul - atât de necesar combustiunii narative - al Fetei Morgana. Adevărata eroină a romanului s-a pierdut undeva în aburul închipuirilor, pe linia de hotar mereu mișcătoare dintre realitate și ficțiune, schițată deja, în geografia imaginară a lui Gib. I. Mihăescu, de aparițiile fantomatice ale Rusoaicei: „Nu
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
împotriva uitării propriei istorii, de apărare a bunului ei renume, de securizare în fața dramaticelor schimbări ale pămîntului sub picioare și ale peisajului, în jur. Ca și Horațiu, islandezii cred în perenitatea literaturii... Revenirea la tradiție, la valorile sigure ale artei narative, poate fi interpretată și ca expresie a nevoii de a călca pe un teren sigur în vremuri nesigure. Iar romanul de familie se adeverește cel puțin la ora actuală prin voga pe care o cunoaște, mai cu seamă în Germania
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
patru sau mai multe pagini, vizionare până la contagiune, locvace și acumulative. E adevărat, majoritatea, nu e greu de bănuit, sunt străbătute, interior, de un anume flux metafizic. Și majoritatea repartizează copleșitoarea cantitate de limbaj în structurile unui discurs în esență narativ. Dar numai în interior. Și numai în esență. Ceea ce contează prea puțin. Din punctul de vedere al criticii literare, poezia rămâne o întreprindere de suprafață. Iar suprafața așa arată. Cu poeme aluvionare, înzestrate cu mare poftă de vorbă. Să luăm
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
sprijină pe alte semnificații, exterioare. (Dată fiind și extrema economie de mijloace.) Nunta de câini e privită o dată de jos, dintre ei, o dată de deasupra lor, o dată pe lumină, o dată în plin întuneric. Sunt perspective variabile. Divergente chiar. Va să zică, esența narativă e doar un conținut oarecare pentru o peliculă în întregime lirică. Nu știu cum altcumva să definesc mai riguros vârfurile poeziei lui Nichita Danilov. (Din volumul acesta, dar și din celelalte, anterioare.) Ca dovadă stau poemele mai puțin izbutite. În fond, ca
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
pentru totdeauna. Acela e locul în care memoria se activează, Combray-ul lui Marcel Proust sau Davos-ul lui Hans Castorp, sub presiunea nevoii de afirmare a identității. Produs al „naturii” și al culturii, în egală măsură, Tony Judt propune o modalitate narativă aflată la intersecția dintre nevoia de mărturisire și nevoia de ordine presupusă de mărturisire: „Aici au început să joace un rol practic important amintirile nostalgice ale zilelor fericite petrecute în satele europene pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
Iulian Bol Unul dintre cei mai importanț i reprezentanți ai prozei românești postbelice, Mircea Horia Simionescu impune, prin creațiile sale epice, un stil narativ singular. Tetralogia Ingeniosul bine temperat este ilustrativă pentru o astfel de singularitate, pentru literatura văzută ca repertoriu de teme, motive, laitmotive, procedee și imagini artistice. În primul rând, este demn de reținut modul în care scriitorul percepe literatura și literaritatea
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
ilustrativă pentru o astfel de singularitate, pentru literatura văzută ca repertoriu de teme, motive, laitmotive, procedee și imagini artistice. În primul rând, este demn de reținut modul în care scriitorul percepe literatura și literaritatea. Optica asupra personajelor și asupra situațiilor narative se schimbă, cum observă N. Manolescu: „Proza lui nu mai constă, în primul rând, în relatarea întâmplărilor unor eroi. În al doilea rând, îmbină evocarea vieții cu studiul artei, stilul liric cu cel savant, ceea ce o face să semene cu
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
compozițiile lui Bach, sugerează metoda asumată de autor, o metodă ce reunește ingeniozitatea și cumpătarea, frenezia invenției și echilibrul metodic. Chiar dacă fiecare volum al tetralogiei are individualitatea sa, conformația sa distinctă, totuși, poate fi evidențiată și armonia ansamblului, sfericitatea construcției narative, setul de teme și variațiuni ce alcătuiesc substanța operei, o substanță livrescă, evident, hrănită din experiențe ale lecturii, din cărți, din aromele bibliotecii. Echilibrul între clasicitatea formală și experimentul ficțional constituie una dintre particularitățile definitorii ale prozei lui Mircea Horia
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
dinamică”. Una dintre trăsăturile fundamentale ale scriiturii lui Mircea Horia Simionescu este libertatea totală de stil și de mișcare. Scriitorul reunește, în cadrele propriei scriituri, stiluri și tehnici diverse, îmbinând referențialitatea trucată cu autoreferențialitatea, mimesisul și fantezia, într-un demers narativ ce pune în discuție chiar limitele și libertățile artei de a scrie. Breviarul e, în fond, o imagine contrasă, ironică și parodică, a istoriei. Ultimul episod al volumului transcrie cuvintele directorului spitalului, care pune tulburările din pavilionul numărul trei pe seama
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), ultimul volum al tetralogiei, transcrie, la început, în spirit ludic și parodic, câteva „date și coincidențe” de aspect biografic, fiind structurat sub forma unei confesiuni cu caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații obișnuite din existența unor familii târgoviștene. Discursul narativ capătă, în acest fel, pluridimensionalitate, ambiguitate
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații obișnuite din existența unor familii târgoviștene. Discursul narativ capătă, în acest fel, pluridimensionalitate, ambiguitate semantică și relevanță gnoseologică, fiind alcătuit din diferite registre, voci și dimensiuni ale scriiturii care caută să redea autenticitatea trăitului și a scrisului. Ficțiunea este, pentru Mircea Horia Simionescu, expresia supremă a libertății ființei
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
trăitului și a scrisului. Ficțiunea este, pentru Mircea Horia Simionescu, expresia supremă a libertății ființei umane, iar Toxicologia nu face decât să accentueze o astfel de idee, de interes major pentru concepția artistică a scriitorului târgoviștean. Pe lângă romanele acestui ciclu narativ reprezentativ, Mircea Horia Simionescu este autorul unor culegeri de povestiri, între care pot fi amintite După 1900, pe la amiază, Îngerul cu șorț de bucătărie, Povestiri galante, al unor volume de însemnări de călătorie, Răpirea lui Ganymede, Ulise și umbra, dar
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
biografii, o tentativă de recuperare a propriei existențe, de salvare din anonimatul extincției printr-o preluare a evenimentelor și elementelor fundamentale ale propriei existențe. Cartea are, de altfel, un aspect disparat, fragmentar, caleidoscopic, fiind alcătuită din amintiri, evocări, dialoguri, pasaje narative sau descrieri. Pe de altă parte,trebuie amintit că o bună parte dintre romanele lui Mircea Horia Simionescu au o structură dificil de încadrat, în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
tahitiene în siluetele lui Picasso, arcele și volutele cu care constrânge structurile naturii în edenurile lui Matisse. Și totuși, actuala manifestare, abordând biografia și opera lui Gauguin dintr-un unghi neobișnuit, reușește să pună accentul pe ceva „nou”: excepționalul talent narativ al artistului francez. „Gauguin, făuritor de mituri” vrea să demonstreze că distorsiunile de formă și culoare nu au fost pentru artist un scop în sine ci i-au îngăduit să traducă în imagini multiple stări sufletești: alienare, gelozie, frică de
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
scris la apariție, începând cu volumul de nuvele Duminica muților din 1967. Despre altele mai târziu. Am însoțit așadar, cu textele mele critice, cărțile lui Constantin Țoiu, căutând între ele legături, continuități tematice de subiecte, de personaje sau de tehnici narative, urmărind felul în care prozatorul a evoluat de la o scriere la alta, mereu în orizonturi lărgite. În nuvele l-am deslușit pe romancierul de anvergură de mai târziu și e un motiv pentru mine de satisfacție să constat acum acest
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
lui P.P. Pasolini. Cei trei se detașează de limbajul la modă, premeditat dificil, elitist, caracterizat de un spirit analogic simbolic, preferând o exprimare legată de tradiție, limpezime și spontaneitate, ușor de înțeles, reflectând realitatea printr-un sugestiv descriptivism și filon narativ. Este ușor de perceput de ce modelele lor principale vor fi Giovanni Pascoli și crepuscularii, dar cu deosebire Umberto Saba. Revenind la specificul poeziei lui Penna, se observă monosemantismul și montematismul. Tema recurentă, obsesivă în poetica lui Penna este aleanul homoerotic
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
Însă răzbunarea sa devine una cu adevărat „personală” atunci când împrumută Galateei- Vicente chipul soției sale, tot un caz de sinucidere în urma unui accident din care aceasta ieșise aproape complet desfigurată din cauza arsurilor. Cum spuneam, efectul de telenovelă bruiază constant linia „narativă” principală a filmului cu racursiuri și zorzoane, drame și flacoane. În locul lui Vicente se află acum o femeie frumoasă, ușor nesigură, cu o sensibilitate bulversată, cu latențele vechii identități, explorând universul complet necunoscut al uneia noi. Transgeneza a reușit, bărbatul
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
eveniment extrem de necesar, mai ales în România, a cărei cinematografie și-a demonstrat deja extraordinara capacitate în anii din urmă, prin voci remarcabile precum Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Radu Jude și alții, însă mai ales în zona ficțiunii narative realiste. Pe fondul acestei creativități înfloritoare, BIEFF vine ca o reacție complementară firească, scopul său principal fiind acela de-a lărgi percepția, de-a deschide un teritoriu artistic cu totul nou atât pentru publicul general cât și pentru cel de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
din trecut, care se organizează aproape romanesc în golul nocturn dintre nemișcare și nesomn: „Câteva luni după declanșarea bolii, mi-am dat seama că în timpul nopții scriam în minte povestiri întregi. Încercam, fără îndoială, să uit, substituind oilor țopăitoare complexitatea narativă în speranța unui efect comparabil. Dar în cursul acestor mici exerciții, mi-am dat seama că reconstruiam - ca într-un LEGO - segmente întrețesute ale propriului meu trecut pe care nu le-am gândit niciodată ca fiind legate între ele. În
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
în sensul că înfățișa viața unui personaj de la naștere la moarte, fie și prin focalizare pe o anumită perioadă, dar care era o verigă dintr-un lanț de evenimente biografice. De la Roșu și Negru la Anna Karenina, acesta era procedeul narativ aproape exclusiv. Ruptura de maniera cu pricina este opera romancierilor secolului XX. În romanul Orb prin Gaza al lui Aldous Huxley din 1936, ruptura are un caracter vădit demonstrativ. Narațiunea face pași înainte și pași înapoi, creând o temporalitate imprevizibilă
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
prim plan... În picturi precum „Carnaval”, „Cititori de ziare”, „Stradă în Paris”, „Carnaval în Arcueil”, artistul reușește, precum Daumier înaintea sa, să treacă cu ușurință puntea dintre ilustrația comercială și arta „serioasă”, păstrând o mare parte din prospețimea și agilitatea narativă a caricaturilor cu care debutase. Precedând opera lui Chagall, urmând un drum în mare măsură paralel cu cel al expresioniștilor, picturile executate între 1909 și 1911, în timp ce artistul se afla la Berlin, sunt de departe cele mai interesante din expoziție
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
care îi aducea autorului o consacrare fulminantă. Cele două romane intră în consonanță și invită la o lectură paralelă, care permite urmărirea unor continuități, complementaritarități și contraste, nu numai la nivelul tramei (situații, tip de personaj etc.) și al discursului narativ, ci și la acela al reflecției auctoriale implicite și explicite din spațiul ficțional. Astfel, pot fi sesizate schimbări semnificative survenite atît în viziunea scriitorului asupra existenței individului în contemporaneitatea socială și literară, cît și în opțiunea pentru forma arhitectonică și
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]