201,835 matches
-
legătură cu Adevărul. Nu cred că e vorba despre anamorfoză, căci anamorfoza e o deformare a ceva de ordinul unui obiect exterior; ori, tocmai acel obiect exterior e refuzat de arta abstractă. E mai degrabă ruptura cu lumea de forme naturale și punerea în concurență a formelor inventate, a formelor considerate create, cu formele create de Natură. Faptul mi s-a părut foarte periculos... ...să ne gândim totuși la unele pânze ale lui Mondrian de pildă, sau ale lui Braque sau
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
războaie - figurile dominante ale artei: Picasso, Matisse și, în al doilea rând Braque, Léger și alții, au refuzat să fie considerați abstracți. Chiar și atunci când pânzele lor păreau să fie abstracte, ele nu erau. Exista, undeva, o referință la ordinea naturală. Cazul e foarte evident la Picasso. Picasso își petrecea timpul metabolizând, pe de o parte temele cele mai clasice ale picturii: nudul feminin și natura moartă, pe de altă parte recopiindu-i pe Goya, Velázquez, Delacroix, arta populară antică și chiar
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
limbă minoritară, este o limbă anchilozată, îmbătrînită, inexpresivă. Textele scriitorilor minoritari publicate în țara limbii lor suportă, cu mici excepții, o operație de primenire, de revitalizare. Așa se întîmplă și cu traducerile făcute de cei care nu trăiesc în spațiul natural al limbii lor. Dar încep să mă depărtez de la ceea ce am vrut să spun. Mă întreb dacă scriitorul este vreodată stăpînul limbii lui. Încerc să răspund cu exemplele pe care mi le oferă propria mea experiență. Nu pot să scriu
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
s-au bucurat de o consacrare ignobilă. în ceea ce privește ierarhia neoficială, există exagerări în sens invers: diverși scriitori minori, dar incoruptibili sau răzvrătiți în mod declarat, au fost răsplătiți de imaginația "populară" prin supraestimarea creației lor. Situația se complică din cauza perimării "naturale" a unor valori, din cauza schimbării stării de spirit a publicului care receptează azi literatura etc. Așa stând lucrurile, este evident că trebuia să se treacă la o reformare a imaginii noastre despre tot ce s-a scris despre război. Există
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
complicat în adevărurile lui. Ei cîntă și se mișcă în acord între ei și în acord cu ceea ce au de comunicat. Trecerea de la o limbă la alta (puținul text este vorbit în română, idiș și engleză) se face firesc și natural. Scenariul spectacolului solicită performanța de grup, nu în sensul virtuozității, ci al unei vibrații la unison. Aproape de public, fiecare gest, fiecare respirație sau tresărire sunt receptate și percepute: e nevoie de precizie și de o maximă concentrare. Apropierea de public
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
a artei de detaliile lumii pămîntești. Din analiza textelor, comentate ca texte contemporane - perspectiva situân-du-se în interiorul lor și nu undeva în afară rece și distant - se descoperă la toate nivelurile că cerințele de perfecțiune, atenție și detașare duc în chip natural la o poetică a strălucirii și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru cade la pat." (p. 30) Aceste ființe tratate cu atâta considerație ("political correctness") ne evocă pitorescul camerelor descrise de Dumitru Crudu, unde colcăiala gândacilor și a altor gângănii este ceva natural. Amicii lui Ioan Es. Pop sunt "gentlemeni" în toată firea: "unii au deschis magazine frumoase, unde nu ești niciodată tras la cântar. au început să-și scrie propriile istorii. spun despre noi doar că sîntem neobișnuit de cruzi. numai morții
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
în pofida contururilor nu prea clare din pricina camuflajelor, încercările serioase de autoevaluare și se aud interogații pline de gravitate. Anecdotic, expoziția s-a născut simplu, prin hazard, în jurul unei aniversări, adică al unui reper cronologic, și s-a coagulat în mod natural, firesc, fără obstacole. Însă gravitatea acesteia și motivațiile ei profunde se leagă tocmai de acest ,,anecdotic" aparent, de acest ,,amănunt" cronologic care este media vîrstei celor patru artiști, adică 56,5. în mod absolut și deloc întîmplător, această vîrstă este
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
oarecare Plume), absurd, kafkian tragi-comic în linia eroilor lui Daniil Harms sau se cufundă în miraculosul scrierii chineze (Ideograme în China) desfătându-se cu semnele-lucruri și căutând sau inventând concretul din abstract. Când i se pare că epuizează posibilitățile imaginației naturale, că introspecția devine insuficientă, își stimulează capacitățile mentale cu mescalină (Cunoașterea prin Vârtejuri, Nefericit miracol, Infinitul turbulent). Dar nici drogul nu-i oferă cunoașterea pe care o aștepta, îl plictisește. În schimb, n-a contenit să scrie poezie. Poemele lui
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
solidă, într-o argumentație anevoie de clintit. O seriozitate meșteșugărească intră în joc. Firește, se degajă o notă "eticizant-educativă", împletită însă cu voia bună, pătrunsă de irizările umorului care o feresc de morozitate. Vorba de duh apare ca o detentă naturală a muncii aplicate, răbdătoare. Preocuparea de căpetenie a exegetului e cumpănirea "defectelor" și "calităților", astfel încît rezultanta să fie cît mai "obiectivă" (personalitatea criticului configurîndu-se din picanteriile discursului individualizat, mai mult decît din actul valorizării ca atare, care doar rareori
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
din producția lui Slavici de pînă la 1893, sufocat de etnografism. Contopiți cu natura, ale cărei taine le pot descifra după un alfabet numai de ei știut, oamenii satului au viața segmentată în cicluri, după un model împrumutat de la cadrul natural. Nu e vorba, desigur, de anotimpurile naturale, ci de momentele hotărîtoare care punctează ciclul existențial: căsătorie (precedată de ritualul logodnei), naștere, botez, moarte. Ca în tot ceea ce fac, și aceste etape esențiale au ritualul lor, bine orînduit de vechime, căruia
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
1893, sufocat de etnografism. Contopiți cu natura, ale cărei taine le pot descifra după un alfabet numai de ei știut, oamenii satului au viața segmentată în cicluri, după un model împrumutat de la cadrul natural. Nu e vorba, desigur, de anotimpurile naturale, ci de momentele hotărîtoare care punctează ciclul existențial: căsătorie (precedată de ritualul logodnei), naștere, botez, moarte. Ca în tot ceea ce fac, și aceste etape esențiale au ritualul lor, bine orînduit de vechime, căruia nimeni și nimic nu-i poate modifica
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
și tehnica derivată din natura sa, aceea a cioplirii, dar într-o măsură mult mai mică decît ar fi cerut-o vîrsta sa imemorială, se poate spune că modernitatea a întrerupt marea tradiție a lemnului, reformulîndu-i pînă și axiomele lui naturale. Prelucrîndu-l altfel, de fapt ea l-a reconstruit. Dublînd cioplirea cu asamblarea, materialul a fost deplasat semnificativ dinspre statuar spre arhitectură, dinspre funcția simbolică și implicată spiritual, spre imaginea secularizată și spre expresivitatea gratuită. Eliberat de constrîngerile și de stereotipiile
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
lemnului, procedeelor de eliminare, devin, prin docilitatea lor față de asamblare, echivalente ale lemnului și, pînă la urmă, cu șanse de exprimare asemănătoare. Aceste mutații, aparent minore, dar ale căror motivații profunde nu sînt deloc neglijabile, au ceva din fatalitatea fenomenelor naturale. Privite dincolo de experiențele artistice strict individuale, care implică stilistici și forme de gîndire inevitabil personalizate, ele sînt fenomene globale ce marchează mai curînd vîrste ale civilizației decît opțiuni culturale propriu-zise. Aceleași caracteristici mari pot fi identificate pretutindeni, chiar dacă, în amănunt
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
mare măsură, de aceeași civilizație a lemnului. Asimilînd atît experiența clasică a lemnului, cît și investigațiile sale moderne, însușindu-și atît cioplirea, cît și diversele modalități de asamblare, sculptorii români aparținînd intervalului amintit se apropie, mai degrabă instinctiv, prin reacții naturale în fața unor presiuni socio-estetice, mai mult sau mai puțin conștientizate, de valorificarea postmodernă a unuia dintre materialele cele mai ,,tradiționale" și mai străvechi. Ilustrînd o nouă filozofie și un alt tip de înțelegere a formei artistice, ei exprimă, prin chiar
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
și eterne, de ce această ordine nu o poate oferi ortodoxia?... Dl Motru nu spune, dar respinge categoric ortodoxia din noua spiritualitate românească... Anticreștin, Dl Motru secularizează spiritualitatea, coborîndu-i înțelesul pînă la o ideologie oricare; antirasist, face din ea o emanație naturală și episodică a rasei; antinaționalist, românismul său se reduce la o spiritualitate de lăptării și bănci populare. Idealul propus unei generații e lozinca unui club politic: statul țărănesc". Acest studiu al lui Crainic din Gîndirea (1936, nr. 6) a continuat
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
semnalul, stingeau opaițele cu ulei de focă, în care ardea un fuior de pânză tăvălit în untură de pește. Doctorița Asklepia, despre care vom vorbi mai târziu, spunea că obiceiul acesta al lor se putea denumi un fel de selecție naturală. Aceasta însă este o paranteză. După ce lămpile erau stinse, femeile mai tinere umblând de-a bușilea prin iglul lor pe întuneric, căutau să-și găsească un soț mai bun și mai voinic, mai fierbinte și mai înțelept, după vorbirea sa
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
școlilor. Sindicatele consideră că asta e treaba Ministerului. Ministerul ridică din umeri arătînd cu degetul către administrațiile locale, iar administrațiile locale își întorc buzunarele pe dos și anunță că n-au bani. Totuși începerea anului școlar nu e o calamitate naturală, încît toți mînuitorii de fonduri bugetare din România care se plîng că nu au bani pentru școli pot fi întrebați dacă au prevăzut acești bani atunci cînd și-au alcătuit bugetele. Și, dacă nu, cum se explică acest dispreț față de
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de fluturi, trăise prin America de Sud, era o splendoare etalarea aceea de fluturi albaștri și de toate culorile sudului american, avea și o colecție de minerale foarte importantă. A scris o carte de estetică generalizată, în care vorbea și de estetica naturală, de geometriile mai mult sau mai puțin secrete, dar nu mai puțin splendide, ale acestei lumi a mineralelor. Nu voi uita niciodată nici emoția cu care am scris despre Marcel Raymond. Marcel Raymond era un om deja de aproape 80
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
a comunismului, începe încet, dar decis, marele schimb cu Uniunea Sovietică. în calitatea ei de inamic pe front și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei, al dragostei frățești și al internaționalismului proletar, activiști bine educați în școlile partidului comunist, ofițeri instruiți de către marea armată sovietică, ideologie, morală și filozofie stalinist-comunistă. încet și sigur viața politică
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
marmură de la Cărbunari, dar și din orizontul proprietății publice, din acela al privirilor mărunte și al grimaselor meschine, aceste lucrări au fost restituite lumii lor originare, au fost reintegrate, ca repere ale civilizației și ale vocației de a construi, sitului natural din care, la origine, au și fost extrase. Ajutat, așadar, chiar de către ostilitatea factorilor de putere, Victor Florean a făcut primul pas hotărît către concretizarea celui mai îndrăzneț și mai spectaculos proiect cultural, proiect care pentru multă lume părea, acum
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
la locul de muncă, criminalitatea, abuzul sexual asupra copiilor etc.). Ambiția declarată a autorilor este de a depăși caracterizările statice, printr-o situare concomitent "procesual-dialectică" și "ecologică" (de raportat la teoria mediului). În ceea ce privește genealogia psihotraumatologiei, ei disting între o istorie naturală a ei și o alta științifică. În prima se înscriu miturile și ritualurile care mijlocesc integrarea psihică a traumei - și nu mai puțin aplicarea psihotraumatologului la biografia și opera personalităților culturale (cazul Sartre, de pildă; distincția urmează, destul de transparent, clasica
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
frică,/ ci pentru că așa se făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este femeia îndrăgostită din Love Story, a doua secțiune a cărții. O femeie cu fragilitatea mascată în "părul meu blond/ de blondă de succes și naturală" (și era cam răcoare), conștientă de puterea de tranchilizant a fardurilor și a altor artificii de care se poate folosi: "pulsul/ mi-l plimb prin sticluțe de lac/ și parfumuri/ pe etajera verde, negeluită,/ dar nu prin Ioana" (Poză de
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
statul în picioare ore la rând ca pe o chermeză. Se cânta în limba română, așa că fiecare dintre noi ar fi putut să ocupe ' la nevoie ' cușca sufleurului. Prindeam orice sunet 'pe alături'; orice vorbă improvizată, așteptam săgeata do-ului natural (precum microbiștii un gol într-un match de fotbal. Venea, sigur, mai des!). Să fi avut minunații cântăreți de pe atunci atâta dicțiune încât am învățat, cu text, aproape tot repertoriul? Era bun, cuprinzător, de 'nivel european'. Chiar așa! Îi cunoșteam
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]