3,927 matches
-
Stalin care râde pe sub mustăți și gândește: „Dați-i Înainte, amărâți de bolșevici, eu În timpul ăsta studiez la seminarul din Tiflis și pe urmă planul cincinal Îl trasez eu”. Poate pentru că dimineața trăiam În plin entuziasm, după-amiaza identificam știința cu neîncrederea. Așa că am vrut să studiez ceva care să-mi permită să spun ceea ce putea fi afirmat pe baza unor documente, ca să-l disting de ceea ce rămânea ca obiect de credință. Din motive oarecum Întâmplătoare, m-am asociat la un seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-am simțit fericit că nu făcusem parte din plutoanele lui. Îi vorbi direct lui Belbo. „Scuzați-mă, eu sunt din altă generație”. Se uită din nou la mine, cu un aer de neîncredere: „Ne aflăm aici pentru a suporta un proces sau ca să...” „Ne aflăm aici ca să vorbim de lucrarea dumneavoastră, domnule colonel”, zise Belbo. „Vorbiți-ne de ea, vă rog”. „Vreau să spun clar de la Început un lucru”, zise colonelul, punându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scrupule În fața unei ființe cenușii pe care destinul deja a condamnat-o”. „Nu vă justificați”, zise Belbo. „Ați făcut-o și gata. Acum spuneți”. „Acum vă arăt domniilor voastre acel text. Îmi veți permite să arăt aici o fotocopie. Nu din neîncredere. Ca să nu supun uzurii originalul”. „Dar cel avut de Ingolf nu era originalul”, am spus. „Era o copie a lui după un presupus original”. „Domnule Casaubon, când originalele nu mai există, ultima copie este originalul”. „Dar se poate ca Ingolf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
filosofiei, care amăgește și Înșală... Și știi unde e pus astăzi Hermes? Aici, l-ați văzut la ușă, Îl numesc Exu, acest mesager al zeilor, mediator, comerciant, neștiutor de deosebirea dintre bine și rău”. Se uită la noi cu o neîncredere amuzată. „Dumneavoastră credeți că, așa cum face Hermes cu mărfurile, sunt și eu prea ușuratic Împărțind astfel zeii. Uitați-vă la cărțulia pe care am cumpărat-o azi-dimineață dintr-o librărie de duzină din Pelourinho. Magii și mistere ale sfântului Ciprian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
debarasare, prin a-i cere binevoitor să reținem manuscrisul dactilografiat pentru a-l examina timp de vreo săptămână, apoi mai vedeam noi. Dar auzind acestea, Camestres Își strânse manuscrisul la piept, afirmând că nu mai fusese niciodată tratat cu atâta neîncredere, și ieși dându-ne de Înțeles că avea mijloace neobișnuite ca să ne facă să ne căim că Îl jignisem. În scurt timp, am avut totuși zeci de manuscrise, ASP din cap până-n picioare. Trebuia doar un minim de selecție, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de templieriști ca ăștia pe care i-ați văzut astă-seară. Nu de la ăștia trebuie să ne așteptăm la vreo revelație, chiar dacă printre ei s-ar putea găsi un inițiat demn de Încredere”. „Dar, oricum”, Întrebă Belbo, și fără ironie, fără neîncredere, ca și cum Întrebarea Îl privea personal, „oricum, dumneavoastră Îi frecventați. În cine credeți... În cine ați crede, mă iertați, dintre toți aceștia?” „În nici unul, bineînțeles. Arăt eu a individ credul? Îi privesc cu răceala, cu Înțelegerea, cu interesul cu care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câteva zile de umblătură, de întrebări și căutări s-a întors acasă cu vreo douăzeci de ouă. - Poftim, ți-am adus ce-ai poruncit! Tușa Vasilica s-a uitat la el într-un ochi, cum avea obiceiul când își manifesta neîncrederea în cineva, l-a pus să se jure pe ce are mai drag că i-a adus ouă de la găini cu gâtul gol, apoi pe un ton mieros i-a spus: - Geluțule, puiule, tu puneai și mai înainte cloști pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
puncte” pentru a fi „eligibil” ca „manager” în proiecte bine plătite. „Menirea pedagogică” devine desuetă, iar educația cen trată pe student, o simplă retorică legitimatoare - sau, eventual, o inițiativă privată. În fine, tot sistemul derivă din și se justifică prin neîncredere instituționalizată. Prestigiul devine rating de fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu e mai presus de audit - ceea ce înseamnă însă și că fiecare trebuie să poată combate, permanent și în termeni de audit, prezumția nerostită de impostură. Sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a anomiei să se decom penseze, pentru ca revolta fără motiv să capete un motiv. Mă așteptam să îl ofere un lider charismatic din opoziție. L-a oferit liderul Puterii. Ia să vedem, și-a spus acesta, în băltoaca asta a neîncrederii și disperării, a mai rămas vreun român în viață în care toată lumea să aibă încredere și de la care să mai spere ceva ? A căutat ce a căutat și l-a găsit pe ardeleanul Arafat. Drept care l-a disprețuit și pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
șapte fii martiri dintre care unii și-au mărturisit cu tărie convingerea în înviere (2Mac 7,14.23.29; cf. 4Mac 8-17). Întrucât își declarase deja credința în înviere, putea oare Isus să înfrunte moarte și apoi să-și exprime neîncrederea în propria sa revendicare? Cu siguranță, nu. E mai plauzibil ca Isus să fi dat asigurări ucenicilor (și lui însuși) printr-o prezicere confidentă a învierii sale. Cuvintele lui Isus, „după trei zile va învia” (Mc 8,31) și în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Ei, biata Muti, dintr-odată a fost atât de șocată... Atât de dezorientată... Parcă n-ar mai fi existat niciun altul care să-l poată înlocui... Totul din cauză că se gândise anume la el ani de zile. Pe urmă, și acea neîncredere a bătrânilor față de oamenii noi, pe care nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pulpelor descărnate -, ca și când, din clipă în clipă, s-ar pregăti iar să se ridice. Dar nici vorbă de așa ceva. Este doar o febrilitate excesivă, reflex al unui moment de entuziasm căruia, fără nicio îndoială, îi va succeda un altul- de neîncredere și scepticism. Structură ciclotimică, după cum recunoaște singur. Se uită iarăși pe geam. Doar în acest scurt interval, aerul s-a umbrit și s-a răcorit, ca sub invizibili curenți reci de apă. Între aleile cu pietriș auriu, pe straturile impecabile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate) curiozitate - un melanj sentimental pe care totdeauna Sophie l-a trezit în el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de copii, când, zărind-o, s-a smuls din mâna mamei și a luat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine minte spaima ce-l cuprinsese privind-o : o fetiță atât de frumoasă, cu bucle blonde și lungi sub imensa pălărie cu flori ! O fetiță atât de orbitor de frumoasă, toată numai volane spumoase și panglici foșnitoare ! Admirație și teamă, neîncredere și curiozitate... Aceasta este cea mai veche amintire a lor, pentru care nu s-a ivit până acum ocazia fericită ca să i-o reamintească. — Vă reamintiți, nu ? Atunci când unchiul a voit să vă convingă să mergeți totuși în vara aceasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sau câteva luni mai devreme ? Atunci nu este bine că țara a mai fost cruțată un timp, dacă noi tot sceptici și tot pesimiști suntem ? — Să avem iertare, dragul meu, acum două luni, da, dar nu acum... Și de ce atâta neîncredere meschină în marii noștri Aliați ? Brătianu este bănuitor ca un țăran argeșean la piață... El va continua, bineînțeles, după logica lui, astfel încât, privindu-i bărbia mică, de om slab, și pata galbenă de pe iris, și gestul măsurat al mâinii cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doar pentru noi și ai noștri, dorim, așteptăm, sperăm toți același lucru... De aceea mi s-a părut că și pe fețele ce le întâlneam citeam lucruri asemănătoare : uimirea că totuși s-a întâmplat, neliniștea față de răul ce ne așteaptă, neîncrederea și răbdarea - acea atât de bine cunoscută putere a noastră de a răbda care, totodată, poate să ne deservească. înainte să fi căzut în asemenea reflecții banale, ajunseserăm însă la Gara de Nord, intrând într-o cu totul altă stare - de exaltare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fapt nu e grăsuț. Suferă de o veselie contagioasă, e din Craiova, e Depeche Mode. Bogdan e din Brașov, are ochii albaștri și are un tic ciudat: Înainte de a vorbi, Își strînge buzele Într-un gest care trădează reținere, pesimism, neîncredere. Mai e un tip din Ardeal, foarte prietenos cînd aude că am bunici, mătuși și unchi, veri acolo și cunosc zona din care vine el. Locul de fumat se află la intersecția cîtorva alei care trec printre clădirile dormitoarelor cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceea ce poate că e adevărat. S-ar zice că ne-am ferit de păcatele și viciile Londrei care, văzută de aici, apare ca un loc de plăceri exotice și primejdioase. La un moment dat, chiar și televiziunea era privită cu neîncredere la noi, și unii dintre „cetățenii de răspundere“ și-au făcut un titlu de glorie din a izgoni din casele lor asemenea aparate de corupție. Avem o puternică și îndelungată tradiție în puritanism, drept care, chiar și acum, numărul cârciumilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au de gând să construiască un spital sau un hotel și, după cum s-a argumentat mai târziu, Camerele nu reușeau să fie nici una nici alta. Poate că acest lucru n-ar fi contat atât dacă nu s-ar fi ivit neîncrederea în proprietățile magice ale apelor. În orice caz, dintr-o pricină sau alta, întreaga trupă, scump plătită, de medici, infirmiere și fizioterapiști care, în zilele de glorie, se ocupaseră de tratamente în Camere, și-au luat tălpășița lăsând orașului niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a încurajat această evoluție, dacă eraîntr-adevăr o evoluție, și eu mă gândesc că așa era. „Societatea“ noastră îl privea cu îngăduință pe Tom McCaffrey. Poate că era firesc să se întâmple așa, din moment ce Alex, George și Brian erau priviți cu neîncredere, fiecare din alte motive. George, din motive clare, Alex pentru că era înțepată și distantă, iar Brian pentru că era brutal și sardonic și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Hattie era vagă, distrasă, distrată și forțată. Se afla tot timpul „în altă parte“. Era notoriu faptul că nu-i plăceau copiii și nu-și dăduse nici cea mai mică osteneală să se apropie de nepoata lui, a cărei neîncredere și lipsă de experiență se potriveau aidoma cu monumentala lui stângăcie și lipsă de tact. Relațiile lui cu Pearl fuseseră, deși corecte, și mai lipsite de substanță. Se uitase o singură dată la ea și hotărâse că-i poate acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
propriilor oameni în te-ritoriu. În momentul în care o redacție își trimite oamenii pentru a culege informații de la un anumit eveniment și acesta de fapt nu mai are loc, redacția nefiind anunțată în timp util, acest fapt creează nesiguranță și neîncredere față de sistemul organizator, creează un conflict de imagine, care aduce grave prejudicii acestuia. Se recomandă ca planul lunar al activităților să fie respectat întocmai pentru crearea în mod constant a unui profil pozitiv de imagine a sistemului, profil a cărui
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
oricum, îi lasă lui Dumnezeu locul său. Această metaforă: Revanșa valorilor din sud, vrea să atragă atenția asupra relativismului trăit, în același timp foarte vechi și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-a fondat moralismul modern, suspicios față de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Făcând această remarcă, Nietzsche, așa cum apare în întreaga lui operă, subliniază faptul că procesul de abstractizare, de dezrădăcinare în raport cu instinctele lui htoniene nu poate decât să slăbească omul rațional al modernității. Și ca un ecou la acest avertisment putem interpreta neîncrederea contemporană față de idealul moral cu validitate universală. Poate chiar îndoiala radicală față de modelul occidental. Dacă luăm această expresie în sensul ei cel mai puternic, radicalitatea trimite la aceste rădăcini care țâșnesc în figuri tipice, și chiar arhetipice. Aceste figuri incisive
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că Topoloveanu amenința cu clarificarea lucrurilor și cu o discuție "acolo unde trebuie". Iar înțelesul amenințării era unul singur și limpede pentru toată lumea. Doar Ion Schipor avea o reprezentare a valorilor umanității despre care părea a fi convins, în ciuda tuturor neîncrederilor sale, că era imposibil să nu fie îmbrățișată de toată suflarea umanistă sau, în definitiv de ce nu, inginerească. Topoloveanu nu rezista prea mult la prelungirea stării conflictuale. Probabil intuia că lumea care îl înconjura nu-i prea ținea, în sinea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]