3,358 matches
-
model: logica, analiza geometrică și algebra. Nici una dintre acestea, Însă, nu-i poate furniza procedeul căutat: silogismul e doar un instrument expozitiv, nu descoperitor, iar analiza geometrică și algebra nu pot oferi generalizări dincolo de domeniile lor, fără a mai socoti neajunsul că sunt totuși destul de obositoare, uneori mai mult nedumerind spiritul decât lămurindu-l, și necesită un timp Îndelungat de Însușire. De aceea Descartes caută o metodă simplă, care să aibă În același timp și caracteristica bunei judecăți, cea care „e
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o poate face despre esența divină, chiar dacă nu Într-o stare actuală, fiind ceva ce depășește puterea noastră intelectivă. Prin această demonstrare, care pleacă În principal de la stabilirea infinității ca nucleu al conceptului de Dumnezeu, Duns Scot Încerca să suplinească neajunsurile demonstrative ale argumentului anselmian, care lăsa să se creadă că existența lui Dumnezeu poate fi un adevăr nemijlocit, dar și neajunsurile argumentului thomist, care se susținea pe un edificiu labil, Întrucât drumul de la efecte spre cauze nu este unul univoc
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
demonstrare, care pleacă În principal de la stabilirea infinității ca nucleu al conceptului de Dumnezeu, Duns Scot Încerca să suplinească neajunsurile demonstrative ale argumentului anselmian, care lăsa să se creadă că existența lui Dumnezeu poate fi un adevăr nemijlocit, dar și neajunsurile argumentului thomist, care se susținea pe un edificiu labil, Întrucât drumul de la efecte spre cauze nu este unul univoc. Sfântului Thoma Îi reproșa faptul că argumentele pe care le prezintă nu sunt decât manifestări ale credinței și tocmai argumentele de
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
E adevărat că filosoful folosește acest termen, după cum am arătat și mai sus, Însă de cele mai multe ori pentru a-l respinge. Iar ceea ce respinge În modul cel mai hotărât este intuiția mistică, căreia Îi opune intuiția rațională, discursivizată, chiar cu neajunsurile pe care le comportă de multe ori raționarea. Iată În acest sens un fragment dintr-o scrisoare din 1648 către același Jean de Silhon, membru al Academiei Franceze: „Toate cunoștințele ce le putem dobândi, fără șvreunț miracol, În această viață
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mele, dar că, pentru a reține sau Înțelege mai multe laolaltă, trebuia să le transpun În cifre, cit mai scurte posibil. Așa că am Împrumutat, pe această cale, tot ce era mai bun În analiza geometrică și algebră și am Îndreptat neajunsurile uneia prin cealaltă. În sfârșit, Îndrăznesc să spun că respectarea strictă a acestor câteva precepte pe care le-am ales mi-au facilitat atât de mult rezolvarea tuturor chestiunilor pe care aceste două științe și le pun, Încât, În două
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se Întâmplă atunci când ceea ce provoacă frica, face spiritele să intre și În mușchii ce servesc la mișcarea picioarelor pentru fugă, pe când voința de a fi curajos le oprește. ART. 48. Prin ce cunoaștem forța sau slăbiciunea sufletelor și care este neajunsul celor mai slabe Tocmai prin deznodământul acestor conflicte poate cunoaște fiecare om forța sau slăbiciunea sufletului său. Căci, cei În care, În mod natural, voința poate Învinge cel mai ușor sentimentele și poate opri mișcările corpului, care li se asociază
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care să ducă la o mai bună înțelegere a politicii în domeniul achizițiilor publice și la o aplicare corespunzătoare a direcțiilor acesteia de autoritățile contractante; • Relații de înfăptuire a dreptății - relațiile dintre operatorii economici și instituțiile îndreptățite să soluționeze nemulțumirile, neajunsurile celor dintâi, în cadrul acestor relații partea lezată (operatorii economici lezați) valorificându-și un drept pe calea acțiunii în instanță (Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, Instanțele de Judecată). În consecință, prin sistemul achizițiilor publice înțelegem totalitatea regulilor și acțiunilor referitoare
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
noștri de stat „n-au avut nici timpul, nici liniștea de spirit” pentru a crea un sistem de organizare autohton. „Și de aceea, până acum, mai mult am copiat legi de organizare străină, căutând a le localiza pe alocurea.” Două neajunsuri au decurs de aici: pe de o parte, prea multe legi, îngreuind aplicarea lor; pe de altă parte, fiind foarte complicată, această „organizațiune este foarte costisitoare”. E nevoie de un „program complet de organizare în noul stadiu în care intră
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
deci ideea și forma de interacțiune colectivă. Cooperația, scrie unul dintre cei mai autorizați economiști români interbelici, Ștefan M. Zeletin, „este prunc al capitalismului”. Ea s-a născut ca efect al „pustiirilor capitalismului” și ca „mijloc de luptă împotriva acestor neajunsuri”, s-a plămădit din elemente „atât economice, cât și sufletești” create de capitalism și deci nu se va putea înfiripa decât atunci când capitalismul va ajunge la maturitate, adică „va izbuti să dea societății un caracter industrial” (Zeletin, 1925, p. 4
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sau atenua. Cooperatismul adevărat ar fi trebuit să aibă următoarele faze de evoluție: de la cooperativele de consum la cele de producție și apoi la cele de credit, desființându-se astfel, rând pe rând, capitalul comercial, industrial și bancar. Cu toate neajunsurile lui, fenomenul cooperatist „a însemnat o schimbare nu numai în viața economică a țărănimii, ci și în psihologia ei”, iar „cooperația a fost un factor de progres” (ibidem, p. 140). Era, desigur, o iluzie credința că s-ar putea clădi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Am invitat oamenii în același mod în care făcuserăm invitații la alte tipuri de întâlniri, seminare sau ateliere. Când am analizat unde greșiserăm, am comparat strategia folosită de noi cu metodele folosite de cercetătorii de piață. Am descoperit care erau neajunsurile metodei noastre: îi rugam pe oameni să ne dea un vot de încredere și să acorde timp unui subiect ce li se părea nesemnificativ, invitațiile noastre nu erau personalizate, nu aveam continuitate, am ignorat necesitățile de ordin calendaristic ale unei
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
nu apar modificări semnificative. Am gătit odată ciorbă de găină după o carte de bucate de-o vârstă cu mine și a fost la fel de rea la gust ca o ciorbă făcută după o rețetă abia publicată. Acesta e și principalul neajuns al cărților de bucate: autorii n-au garantat și nu vor garanta niciodată nimic în privința calității. Am explorat nenumărate căi de atac pentru a le cere în instanță daune morale, dar toți avocații mi-au spus că nu pot câștiga
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
închistc "Caietul închis" Cu Cioran, despre impostură, ipocrizie, mistificaretc " Cu Cioran, despre impostur\, ipocrizie, mistificare" Nu e o surpriză că lui Cioran i se reproșează ipocrizia: pe malurile Senei, care i-a înghițit atâția confrați, cel care a scris Despre neajunsul de a te fi născut devine un spectator mai degrabă fascinat de gestul fatal al celorlalți. Teoretician al sinuciderii, el n-a fost și un practician al ei. Apoi, disprețuind viața, își îngrijește aproape cu fanatism corpul și poartă, pentru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o proiectare în contradictoriu și în iluzoriu. În fine, identificându-se cu ai săi, de care a făcut totul pentru a se despărți, Cioran acordă imposturii (și, prin urmare, ipocriziei) nu sensul unei mistificări deliberate, ci expresia existențială a unui neajuns. Vidul pe care și-l radiografiază este consecința acestei neputințe de a fi ceva. În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie pentru umor, care e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cunoașterea. Este aici o metodă decisivă pentru raționamentele în răspăr ale lui Cioran care transformă carențele în avantaje, oferind astfel, prin sine, o salvare. Vom reveni asupra ei. Deocamdată, iată: „Trebuie spus lucrurilor pe nume: toate gândurile mele depind de neajunsurile mele. Dacă am înțeles câte ceva, meritul revine exclusiv carențelor sănătății mele” (I, 238). Cât despre ipocrizie, ea se întemeiază pe conștiința acestei deliberări. Ceea ce nu face suferința mai puțin autentică. Ca să revenim, opera, stilul, reflecția asupra limbajului, consecințe, toate, ale
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
trag înapoi, urmând desigur să mă înghită” (I, 120). În fine, să vedem alte contradicții: „un sihastru în plin Paris” (I, 20), un frivol, condamnat la gravitate (cf. I, 77), „un superficial din fire” care nu cunoaște în profunzime decât „neajunsul de a te naște” (II, 296), un laș cu accese furibunde de violență, un bufon care suferă de absența absolutului, un erou în negativitate, care supraviețuiește datorită urii de sine, disprețului de sine, lașității. „Cu o viziune a lucrurilor ca
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ajute; dimpotrivă, favorizează crizele mele de urât. Cât e de falsă ideea mea că dacă aș trăi la țară, aș fi cu totul altul, lecuit de obsesiile mele. Adevărul e că tăcerea și singurătatea nu mă pot face să uit neajunsurile mele și că nu există loc pe pământ unde aș putea fi diferit de ceea ce sunt. Fericirea nu-i un remediu pentru melancolie; dimpotrivă, o agravează ș...ț” (I, 307). Așadar, dincolo de experiența extazului, pe care Cioran o caută, perseverentă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
40). Să nu uităm că, uneori, ființă înseamnă pentru Cioran Dumnezeu. Or, boala, beteșugurile, ființa aceasta care doare, toate, dincolo de neputința pe care o relevă, constituie până la urmă o șansă: „Trebuie spus lucrurilor pe nume: toate gândurile mele depind de neajunsurile mele. Dacă am înțeles câte ceva, meritul revine exclusiv carențelor sănătății mele”. Travestirea aceasta e o metamorfoză care amână la infinit gestul fatal al sinuciderii. Până la urmă, bolile sunt pentru Cioran chiar o șansă, aceea de a putea fi el însuși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
boală prilejul unei întemeieri a sinelui. În continuarea cuvintelor de mai devreme, Cioran spune: „Nu degeaba fraza care m-a marcat cel mai mult a fost răspunsul lui Pascal către sora sa, care-l îndemna să se îngrijească: Nu cunoști neajunsurile sănătății și avantajele bolii»” (I, 154). Cu imaginea acestor avantaje încearcă Cioran să-și trăiască bolile ca și cum ele ar fi șansa propriei vieți. Constată: „Ceea ce sunt, ceea ce știu, totul își are obârșia în bolile mele. Ele m-au învățat să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
publice (în care a fost ales sau numit) pentru câștiguri private pecuniare sau de status (pentru sine, familie, clică) sau violează regulile pentru exercitarea unui comportament ce privește sfera lui privată”. Această definiție- și, în general, abordarea legală - are câteva neajunsuri, pe care le vom enumera mai jos. În primul rând, definiția face referire doar la funcția publică, excluzând din start o serie întreagă de comportamente private care sunt asemănătoare celor din sectorul public. În al doilea rând, legile sunt de
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
lipsa tatălui meu a fost ridicată. De multe ori ne făceam lecțiile împreună sau ne mai și plimbam. Mai rar mergeam și eu pe la ea acasă, undeva peste podul de piatră. Ea era dintr-o familie foarte simplă, cu mari neajunsuri materiale, dar plină de viață și eu țineam foarte mult la ea. Din păcate despre ea nu mai știu nimic și pentru faptul că părinții ei sau mutat de la vechea adresă, chiar după terminarea liceului de către noi. M-am împrietenit
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
într-o lume aflată pe o imensă scenă în care el participă și ca actor și ca spectator, alergând de pe scenă în sală și din sală pe scenă, cu respirația întretăiată de efort." sau "Marin Sorescu rămâne poet în ciuda multor neajunsuri semnalate de critici, el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. ... Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim hilari și absurzi. Numai de nu ar ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
realul se implică în poezie cam fără scânteie și fără haz: "din antichitate facem greșeli tactice, strategice, poetice, politice: trenuri întregi de greșeli", recunoaște poetul. Dincolo de aceste preocupări legate de arta lui, Sorescu aduce lumea cu partea ei perisabilă, cu neajunsurile ei, cu marile ei probleme; de aceea, în poemul "Întoarcere", simte că "ceva" se scufundă, "ceva" este cuprins de marea trecere, dar, fără să ajungă la tristețea sfâșietoare a lui Blaga, ne mărturisește că este "oarecum trist". Situat în descendența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
printr-o transcriere exactă a limbii, a poreclelor, este satul de duminică dimineața: " Când cântă păsărelele" și e "un miros de lilieci înfloriți/ Cum trebuie să fi mirosit raiul din dreapta de la intrare" ("La Lilieci"). Marin Sorescu rămâne poet în ciuda multor neajunsuri semnalate de critici, el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. De fapt, Marin Sorescu ne învață spaima de ridicol. Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
posibile ale unui trecut care a avut loc,însă fără a se petrece în realitatea reperată în afara sceneide ochiul uman. Prin aceasta, teatrul scapă de sub controlul rațiunii imediate (a logicii primare) și forțează granițele metafizicii. Viața teatrului viul reprezentației escamotează neajunsurile literarității și evanescența imaginarului. Prin aceasta, îngăduie celui fără chip, grație necesității, să-și arate fața, readucând în joc marile absențe și destine care încă nu s-au împlinit. Realitatea reală (cotidiană, istorică, datată) și realul imaginarului (anisotric, propriu unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]