2,581 matches
-
se iviră pe punte; cu amândouă brațele, într-un gest în care se ghiceau disperarea și dragostea, ea strângea la piept ceva - și toți înțeleseră că era urna cu cenușa lui Germanicus. Se spunea că în cenușă rămăsese inima intactă, neatinsă de flăcările rugului enorm. Și cu toții căzuseră de acord că acesta era ultimul semn neîndoielnic al otrăvii. Pe când făceau primii pași, băiatul înțelese ce tunet teribil puteau dezlănțui deodată mila și revolta a mii de oameni, care acum strigau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
A Patra și Martia, în fiecare zi printre arme. Tu te-ai născut pe Rhenus, știi cât de mare e un castrum. Alba Fucens are un zid de apărare lung de patru mile, iar în vârf e acea arx, de neatins. Gajus îl privea; el continuă: — Tu ai văzut pe Rhenus și în Asia dușmanii Romei. Eu am văzut în închisoarea de la Alba Fucens cum își pedepsește Roma dușmanii. Gajus îi zâmbi. Macro se uită în jur și observă că mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă simt mai eu, impenetrabil, blindat În fața asaltului prostiei, baricadat la orice imixtiune a invidiei și perfidiei. Dacă vorbesc, se observă imediat că nu sunt la fel cu ceilalți, că nu mă prefac, că e În mine un nucleu de neatins pe care nu vreau să-l arunc pradă bârfei fetide a celui care nu are nimic al lui, nimic pur. Azi, m-au discutat În ședință de grupă; că nu mă comport colegial, că sunt excentric, egotist, că Îi disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
anecdotă, pentru a ne da prilej să ne odihnim spiritul, ca apoi să continue simfonia de idei, În tonalități din ce În ce mai Înalte. Mă opresc să mai notez ceva; ascult desfășurarea muzicală a ideilor. Inflexiunile vocii sunt stranii, atunci când urcă În zone neatinse de nimeni, acolo unde azurul se materializează; devin coloană, ogivă, vitraliu; apoi acestea se transformă Într-un vaer, pierzându-se treptat și prăbușindu-te În gol prin Întreruperea studiată a melosului retoric. Odată Început discursul, Înfățișarea fizică a omului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și-am mai achiziționat un volum ferfenițit din memoriile Marchizului de Sade. Ce să faci tu cu aceste Însușiri ce nu-ți oferă nici o satisfacție decât aceea de a fi tu Însuți, de a te simți unul și indivizibil, de neatins ca un bulgăre de diamant ce se ascunde În noroiul Întunericului mineral, din care n-are cum să iasă spre lumina capabilă să-l pună În evidență, ca strălucire și valoare. Să fii tu Însuți, iată o frumoasă utopie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era puternică, Îmi amintesc că, odată, directorul a privit-o mai insistent pe coridor, cu o privire de bărbat, și ea l-a strivit cu un dispreț ucigător, ca și cum i-ar fi spus: „Eu sunt pură, sunt intangibilă, sunt de neatins, tu, vierme mărunt, rămâi În noroiul tău, că altfel vei fi ars de imensul meu dispreț!“. Atunci am Început să citesc cărți despre marii bărbați ai istoriei și m-am Îndrăgostit definitiv de Napoleon. În acea perioadă, am strâns toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să cobor cu capul pe pământ, fiindcă Îmi fură altul ce-i al meu? Dar pe mine nu mă interesează altceva, nu mă pot coborî la ființa de carne; eu nu o văd altfel, vreau s-o păstrez așa, pură, neatinsă de alterare. Îmi dau seama că așa gândeam atunci și eram puternic, eram intangibil, eram pur, eram eu. Faptul că acum stau În această cameră de student sărac, ars toată noaptea de pofte pe care nu știu cum să le amân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se enervă și el deodată. Cine a dat aprobare? Procedura spunea că medicii din echipa de intervenție aveau voie să intervină la locul accidentului pentru a salva un rănit, dar dacă era vorba de o crimă, cadavrul trebuia să rămână neatins, chiar și de către personalul medical, până când cineva de la criminalistică intervenea. Era o regulă fundamentală și oricine dăduse dispoziția că trupul Magicianului să fie luat urma să aibă mari probleme. - Care-i problema, Amelia? întrebă unul din tehnicieni, aflat în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de apă se Îndepărtă, plutind spre următorul cargou din șir. Jim rămase o vreme privindu-l, apoi păși prin apa pînă la glezne care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea pe suprafața rîului care venise din toate golfulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ar mai fi de adăugat că profesorul de Politehnizare este un mare specialist În lagăre de rulmenți. A fost maistru la Bârlad. Stai cu Demeșco În curte la pândă. Așteptați să vină șoarecii la momeală. Minute În șir. Momeala rămâne neatinsă. Vă plictisiți cu magnetul În mână. Cam tâmpită invenția lui Demeșco. Mâncați niște dude necoapte după care beți apă de la cișmea. Îi povestești că În Ilarie Chendi unde ai stat Înainte aveai o cișmea la fel ca a lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pod erau stivuite plăcile teracotei albastre. Stăteau acolo ca și cum cineva ar fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Fredonând În continuare, o luă În primire pe Ronnie: Apropo, ți-ai luat tinctura de passiflora și de rădăcină de măcriș? Și vezi că a trecut o jumătate de ceas de când ți-am stors sucul de sfeclă. Ia uite, e neatins. Îți face foarte bine, dar tu nici nu l-ai gustat. —Hei, dom’ doctor Phil, ai băut vreodată suc de sfeclă? făcu Ronnie apucându-se să scoată tacâmurile dintr-un sertar. Ruby, spune-i lui taică-tu să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
umbră. Nu era altceva decât întunericul sângelui oprit, primele semne ale unei degradări care se făcea simțită. Instinctiv, mi-am privit brațele, să văd dacă pielea mea nu se pătase de aceleași umbre. Dar corpul meu luminat de zori era neatins. Când s-a întors, bărbatul de la pompele funebre își ținea ochelarii pe creștetul capului. În lumina rece, cămașa albă strălucea sub reverul negru al hainei. Nu era singur, adusese cu el un băiat. Au pus sicriul pe jos, în fața camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am luat din nou sticla de bere și am băut până s-a auzit zgomotul spumei. Vreți o cafea? — Nu, mulțumesc. S-a ridicat și s-a întors cu o singură ceșcuță în mână. Bău, luă apoi pliculețul de zahăr neatins și îl vârî în buzunar. Nu-și mai pusese ochelarii. Își trecea îngândurat degetele peste rama lor. Mă lipisem de fereastră, lângă un calorifer stins și prăfuit. — Era amanta dumneavoastră? Întrebarea venise pe neașteptate, cum pe neașteptate părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu o jumătate de viață, Într-o după-amiază, Într-o pensiune mică de pe Muntele Carmel, când o Însoțise la o conferință la Tehnion. Ei Îi venise ideea ca el să pretindă că era un străin, iar ea o fețită Încă neatinsă, naivă, rușinoasă, speriată. Rolul lui era s-o seducă Încet, cu multă răbdare. Reușise să-i trezească dorința până aproape de durere. Obținuse de la ea strigăte, rugăminți, exclamații tandre de surpriză. Cu cât o făcea mai mult pe străinul, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în sat. Și totuși, această vertebră lega priveliștea stranie de fotografiile alb-negru ale eschimoșilor îmbrăcați în blănuri. Imaginea mă făcuse să ies din propria-mi fantezie ca prin burlanul îngust al unui iglu, din pozele cărții în peisajul înzăpezit, în neatinsa depărtare a câmpiei care se întindea înspre pădure ca o imensă halcă de pământ din ere străvechi. Rostogoleam bulgărele de gheață și când mă îndreptam înspre școală și, bucuros că nu eram obligat să observ pe nimeni, îl ascundeam în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu schiurile cele noi, îmi luasem cu mine „lumea în imagini“ din cartea cu eschimoși și, în ciuda vântului tăios, am pornit dinspre grădină, unde îmi prinsesem scândurile de picioare, către pădure, lăsând satul în spate. Împingeam măsurat vârfurile pe suprafața neatinsă, strângând în mâini bețele de bambus. Și, pe de-o parte, eram un băiat care avea schiuri noi cu canturi de oțel, în timp ce băieții din sat trăgeau după ei pe colina bisericii sănii și unul, chiar cu doage adevărate - partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pământ de la Marea Baltică și până la Mediterana, un perete tot mai gros și mai înalt, ale cărui părți trebuiau să fie bine nituite și vopsite în gri, așa cum văzusem la tancurile din Alsacia, în jurul cărora era o zonă pustie și de neatins. Și aceste plăci de oțel formau acum un baraj de nepătruns, care urca și urca tot mai sus spre cer și numai avioanele de spionaj cele mai moderne erau în stare să-l depășească, după cum citise fratele meu în Hobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
până la genunchi și nu puteam niciodată să înaintăm mai mult de doi, trei pași; presimțeam că tocmai acolo, la marginea țărmului, unde era indicatorul, între stufăriș și țăruși, trebuiau să se afle cele mai frumoase obiecte arheologice, pentru noi de neatins. Totuși, barca cu motor înainta și înainta, chila tăia valurile și trasa o urmă dinspre pupă, care încremenea și se stingea, iar lacul rămânea ca un ochi închis cu reflexe lunecoase și apa întunecată. Nici constructorii de stâlpi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ușor care ne înconjurau și își găseau expresia în casa cea nouă - care prin fațada de lemn vopsită în roșu avea un aer „scandinav“. Și iarăși și iarăși reveneam la fereastră, ne uitam în jos la câmpia care zăcea iarna neatinsă sub pătura ei de zăpadă. În vreme ce în S. mama își impusese o reținere atât de mare, încât aproape că nu o mai observam, acum se întorsese foarte pregnant în percepția noastră. Își luă casa în posesie ca pe un domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și mușca din el, ajungând să găurească în felul ăsta toată dota - țesută la „Bumbacul“ în București - și Ruth recunoștea în gestul ăsta o neajutorare copilărească. Pe viitor va trebui să-i arate ea drumul, dar nu cu ajutorul horoscopului, plutind neatins de-a lungul existenței lui de toate zilele, ci printr-o dirijare blândă, care urma să-i asigure posibilitatea păstrării casei. —Ai să fii din nou pe picioarele tale, spuse ea, independent, ca atunci, după primul diferend cu Hackler. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe gura paharului. —Cum mai merg lucrurile acasă? am întrebat eu. —Phil s-a mutat înapoi și copiii sunt bucuroși. Tonul ei mă deconcertă. — Dar tu nu ești? Am crezut că-l voiai înapoi. Tally își plimbă degetul pe paharul neatins de șampanie. Îl voiam, dar am crezut că totul va fi din nou ca înainte. Phil mă înnebunește. Ieri a venit acasă după-amiaza devreme, cu un buchet de flori și a insistat să stăm amândoi de vorbă. Și-mi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Sârboaica mea cu părul cânepiu plângea, nefericită. Lacrimi îi curgeau din ochi și din nas. Din nasul acela mic, cu linia concavă și aripile palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acum nimic altceva. Doamna James ajunge la Carlyle Mansions În aceeași seară. În hainele bine croite dar demodate din satin negru și lână, cu părul alb tras pe după urechi și strâns În coc la ceafă, cu un ten bine spălat, neatins de cosmetice, părea să fi călătorit prin timp către Londra cea dărăpănată de război venind din epoca victoriană sau echivalentul său din New England. Insistă să Îl vadă pe Henry imediat, În ciuda faptului că Theodora o avertizează că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
manifestată fizic Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]